ISTORIOARE CU TÂLC DUHOVNICESC

(partea II)

Biserica: "Aseaza-te in calea lui..."

Intr-o zi, un om pacatos i se jeluia unui credincios.

- Draga prietene, sunt un om pierdut...

Cel credincios ii spuse atunci:

- Bucura-te ca esti pierdut, dragul meu...

- Cum asa, sa ma bucur? ii raspunde mirat pacatosul.

- Da, fiindca este scris in Evanghelie: Iisus a venit sa gaseasca pe cel pierdut...

- Si ce trebuie sa fac pentru aceasta?

- Foarte lesne: sa te asezi in calea lui Iisus ca sa te gaseasca.

- Si care-i calea lui Iisus?

- Este calea pe care ne-o arata Evanghelia si Biserica Lui.

Bunatatea: Doi oameni

Un satean rau si fara teama de Dumnezeu, prinzand in faneata lui un bou al vecinului sau, il lovi si-i rupse un picior.

Vecinul, care era un om bun si credincios, gasi in alta zi in tarina sa oile celui care-i lovise boul.

I le aduse in curte si-i zise:

- Iata, vecine, am gasit oile tale in tarina mea si ti le-am adus...

Sateanul cel rau se rusina si-i zise:

- Tu, vecine, esti mai bun ca mine...

Cum dragostea birui, vecinii se facura prieteni buni.

Credinta: Cine-i mai fericit?

Un necredincios, care multa vreme a fost un asupritor al crestinilor, il trimise pe fiul sau la unul din preoti cu rugamintea sa-l invete religia crestina, ca apoi sa-l boteze.

Preotul, mirat, s-a dus la parintele copilului si l-a intrebat:

- Cum, e adevarat ca vrei sa-l invat pe copilul tau religia lui Hristos?

- Da, raspunse necredinciosul.

- Glumesti? il mai intreaba preotul.

Dar el zise cu glasul inmuiat de tristete:

- Nu glumesc, ci doresc ca fiul meu sa fie mai fericit ca mine...

Pomul cu roade

Un om credincios, fiind asuprit de necredinciosi, merse intr-o zi la duhovnicul sau si i se planse, zicandu-i:

- Ce au cu mine, parinte, de nu ma lasa in pace?

Parintele, un om batran si plin de intelepciune, il lua si-l duse in gradina. Acolo se aflau si pomi roditori, si pomi neroditori.

- Iata, fiul meu, ai aici pilda vietii... Crezi tu oare ca arunca cineva cu pietre in pomii acestia care au numai frunze? Nu, fiule, oamenii dau cu pietre numai in pomii cu roade. Fii vesel ca te asupresc oamenii, caci esti asemenea pomului cu roade...

De-atunci, omul nu s-a mai vaitat de asupririle oamenilor.

Cei doi muncitori

Pe un ogor erau doi muncitori: unul plin de credinta, celalalt, dimpotriva, vandut Satanei.

Stapanul ogorului statea cu ei si-i supraveghea.

De la o vreme, stapanul pleaca.

Muncitorul necredincios ii grai celuilalt:

- Hai sa ne culcam la umbra, ca doar a plecat stapanul.

Credinciosul ii raspunse atunci:

- Al meu e inca aici... - si ridica mana spre cer.

Domnul Iisus: Cei trei prieteni

Trei prieteni are omul.

Unul din ei il paraseste cand moare. Acesta este averea.

Celalalt il paraseste cand omul e coborat in mormant. Sunt rudele.

Si numai cel de-al treilea nu-l paraseste niciodata, ci il intovaraseste si dincolo de mormant: este Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos, care merge si ne apara in fata Tatalui ceresc, cerandu-i iertare pentru pacatele noastre.

Care din acesti trei prieteni este cel mai bun?

Pomul, lumina si ferastraul

Un crestin nu prea tare in credinta il intreba intr-o zi pe un preot:

- Nu pot intelege, parinte, cum de nu este batjocorita si insulitata dumnezeirea Domnul Hristos, cand paganii i-au batjocorit si insulitat trupul?

Parintele i-a raspuns:

- Fiule, se intampla aici intocmai ca si cu pomul luminat de soare. Cat tai pomul, oare tai si lumina din jurul lui? Nu. Asa e si cu Mantuitorul. Oamenii puteau sa-I batjocoreasca trupul sau de om, dar nu si pe Dumnezeu care salasluia in El.

Dragostea: O mama si opt copii

O mama avea opt copii.

Cineva o intreba:

- Cum faci de-i poti hrani pe toti?

- Ii iubesc din tot sufletul.

Altul o intreba:

- Cati copii imbraci si hranesti?

- Daca-i iubesc, nu-i mai numar.

Doi vecini

Erau odata doi vecini: unul rau, care umbla pe caile Diavolului, si celalalt bun, care umbla pe cele ale lui Dumnezeu.

Intr-o zi, vecinul rau, ca sa-si bata joc, umplu un cos cu tot felul de murdarii si-l arunca in curtea celuilalt, zicand:

- Iaca, sa aiba ce manca!

Vecinul, vazand aceasta, s-a dus in targ, a luat un cos nou si, venind acasa, l-a umplut cu cele mai frumoase poame din gradina sa.

Pe urma l-a chemat la gard pe copilul vecinului si i-a zis asa:

- Da-i acest cos tatalui tau si spune-i ca fiecare da ce poate si ce are...

Tatal, care iscodea in dosul usii, vazu fapta vecinului, ii auzi vorbele si fu cuprins de-o grea rusine. Simtind indemnul lui Dumnezeu, veni la gard si, intinzand mana vecinului, ii zise:

- Tu, vecine, esti mai bun ca mine. Iarta-ma si sa fim prieteni buni!

Si de-atunci asa au fost.

HOME