Scrisoare Pastoralã 2001

Î.P.S. Arhiepiscop Nathaniel

La Nasterea Domnului Nostru Iisus Hristos 2001 ''Dumnezeu este Domnul si s-a arãtat nouã. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Mãrturisiti-vã Domnului si chemati numele cel sfânt al Lui.'' Hristos se naste! Mãriti-L!

Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini ai Episcopiei noastre de Dumnezeu pãzite, Har, Milã si Pace de la Hristos Domnul Cel Întrupat, iar de la noi pãrinteascã dragoste si arhieresti binecuvântãri! Vechiul Testament abundã de descoperiri ale lui Dumnezeu, ale planurilor si voii Sale cãtre omenire. Dar abia odatã cu Întruparea Unicului Sãu Fiu, Iisus Hristos, în Betleemul Iudeii, se împlineste revelatia lui Dumnezeu cãtre omenire. ''Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vãzut vreodatã; Fiul cel Unul-Nãscut, Care este în sânul Tatãlui, Acela L-a fãcut cunoscut.'' (Ioan 1:18). Pe când Sfântul Ioan Botezãtorul predica în Betabara dincolo de Iordan (Ioan 1:28), preotii si levitii trimisi de cãtre farisei la dânsul, l-au întrebat cine este si de ce boteazã, pentru cã si ei îl cãutau pe Mesia, pe Mântuitorul poporului evreu; iar Ioan, prin faptele sale, i-au fãcut sã se întrebe dacã nu cumva el este Mântuitorul. ''Nu sunt eu Hristosul'', a mãrturisit Ioan, adãugând, ''Peste Care veti vedea Duhul coborându-se si rãmânâd peste El, Acela este Cel ce boteazã cu Duh Sfânt. Si eu am vãzut si am mãrturisit cã Acesta este Fiul lui Dumnezeu.'' (Ioan 1:, 33-34). Prin aceste putine cuvinte, Sfântul Ioan Botezãtorul, ultimul dintre profetii Vechiului Testament si cel dintâi al Noului Testament, a îndemnat pe liderii religiosi la actiune. Si ei îl cãutau pe Mântuitorul. Si ei îl asteptau pe Cel Unul Ales, Unsul lui Dumnezeu care în greceste s-a numit ''Hristos''. Noi suntem miruiti, unsi la botez cu Sfântul Mir si devenim ''crestini''. Dar fariseii, indivizi care credeau în viata vesnicã si erau scrupulosi în tinerea Legii lui Moise, doreau o dovadã cã Dumnezeu s-a descoperit pe Sine prin Acest Mesia, Iisus Învãtãtorul, Vindecãtorul, Fãcãtorul de minuni. ''Acesta este Hristosul,'' au afirmat unii, dar altii ziceau ''Va sã vinã Hristos din Galileea?'' (Ioan 7:41). Tensiunea dintre ceea ce liderii religiosi au înteles despre Mântuitorul si mãrturia de sine actualã al lui Iisus, a culminat în respingerea violentã a lui Hristos atunci când El a afirmat: ''Adevãrat, adevãrat zic vouã: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca sã arunce asupra Lui.'' (Ioan 8:58-59). În Muntele Horeb, Moise a rugat pe Dumnezeu sã-si descopere numele pentru ca el, Moise, sã poatã identifica în fata poporului evreu din Egipt, pe Cel care l-a trimis. (Iesire 3:1) Rãspunsul lui Dumnezeu a fost. ''Eu sunt Cel ce sunt''. Aceste cuvinte, ''Eu sunt'' folosite acum de cãtre Iisus din Nazaret, nãscut în Betleemul Iudeii, despre Sine, îl identificã ca Dumnezeu. Aceste cuvinte se aflã înscrise pe oate icoanele Mântuitorului, inscriptionate în aureola Sa. În limba greacã, '''O WN'', înseamnã ''Cel ce existã'' sau ''Cel ce este'', fiind o traducere a vechiului nume evreiesc pentru Dumnezeu ''Iahve''. O altã interpretare este, ''Eu sunttenta'', ''Eu exist'', sau ''Eu sunt''. În imnografia Bisericii, aceste cântãri de laudã aduse lui Dumnezeu exprimã credinta noastrã. Aceste imne repetã cuvinte din Sfânta Scripturã, împletind diferite fraze împreunã în forme pe care le-am putea numi ''mici simboluri de credintã''. Ascultati cuvintele de mãrire de la slujba Privegherii din Ajunul Crãciunului: ''Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pãmânt pace! Asteptarea popoarelor s-a sfârsit cãci El a venit si ne-a izbãvit pe noi din robia vrãjmasului.''; ''Astãzi cerul si pãmântul s-au unit, pentru cã Hristos s-a nãscut. Astãzi Dumnezeu s-a pogorât pe pãmânt si omul s-a înãltat la cer. Astãzi Dumnezeu, ce nu poate fi vãzut dupã fiintã, se descoperã trup având pentru mântuirea noastrã...'' sau ''Omul a fost creat dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu, dar când Iisus l-a vãzut cãzând prin neascultare, a aplecat cerurile si s-a pogorât pe pãmânt, fãcându-si sãlas în pântecel Fecioarei, fãrã a se lepãda de dumnezeirea Sa.'' Fãgãduinta lui Dumnezeu de mântuire a neamului omenesc este afirmatã si începe a se realiza prin nasterea lui Iisus care este descoperirea lui Dumnezeu cãtre noi si prin ascultarea Sa mântuitoare pânã la moartea pe cruce. ''Iar cãnd a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu, nãscut din femeie, nãscut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sã-i rãscumpere, ca sã dobândim înfierea. Si pentru cã sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sãu în inimile noastre...'' (Galateni 4:4-6). Sfântul Vasile cel Mare spune: ''Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup muritor pentru a nimici în el moartea, pentru ca omul creat dupã chipul Sãu, sã fie înviat spiritual din moarte.'' (Partea I: Cuvântul). Dumnezeu Tatãl nu a îngãduit moartea Unicului Sãu Fiu pentru mântuirea noastrã ca o pedeapsã pentru El, ci Însusi Fiul ''prin vrerea Sa S-a suit pe cruce pentru a ne elibera din robia dusmanului''. A fost o liberã alegere de a muri pe cruce, o alegere motivatã de dragoste, pe care din punct de vedere strict omenesc, cu greu o putem întelege în toatã profunzimea ei si a jertfei totale pentru altii. ''Cãci Dumnezeu asa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã.'' (Ioan 3:16). Dumnezeu Creatorul îsi descoperã marea Sa iubire fatã de oameni prin aceea cã desi El nu poate fi vãzut se lasã a fi ''vãzut în trup'' prin Nasterea Sa. ''Si Viata s-a arãtat si am vãzut-o si mãrturisim si vã vestim Viata de veci, care era la Tatãl si s-a arãtat nouã Ce am vãzut si am auzit, vã vestim si vouã, ca si voi sã aveti împãrtãsire cu noi. Iar împãrta;sirea noastrã este cu Tatãl si cu Fiul Sãu, Iisus Hristos.'' (I Ioan 1:2-3). Cum este considerat acest act al Nasterii Sale în timp si trup a fi dragoste? Dumnezeu este duh ''de-a pururea fiind si fiind pururea Acelasi'' citim în celebrarea Eharistiei; în timp ce omul este circumscris trupului, cãrnii si sufletului, si este mereu schimbãtor. Actiunea lui Dumnezeu de a lua trup asemenea nouã este actul ultim al desertãrii de sine, care poate fi explicat doar prin prisma dragostei nesfârsite pentru omul pe care L-a creat dupã chipul si asemãnarea Sa. El s-a fãcut ca noi, spune Sfântul Atanasie cel Mare, pentru ca noi sã putem deveni mai mult decât ceea ce suntem. Pentru a fi ca El. (Dumnezeu S-a fãcut om pentru ca omul sã se poatã face dumnezeu). Prin aceasta dragostea Sa se manifestã ca o invitatie de fi pãrtasi dumnezeirii Sale. ''Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit toate cele ce sunt spre viatã si spre bunã cucernicie, fãcându-ne sã cunoastem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa si prin puterea Sa, prin care El ne-a hãrãzit mari si pretioase fãgãduinte, ca prin ele sã vã faceti pãrtasi dumnezeiestii firi...'' (II Petru 1:3-4). Nu din necesitate Dumnezeu ne împãrtãseste firea Sa dumnezeiascã, ci din dragostea Sa nesfârsitã fatã de creatura Sa; este o ofertã liberã, un dar, o invitatie ''din inimã''. Afirmatia Sfântului Vasile cel Mare se bazeazã pe mai multe versete din Vechiul Testament printre care acestea din cartea Levitic: ''Fiti sfinti, cã Eu Domnul Dumnezeul vostru sunt sfânt'' (Levitic 19:2) si din Psalmi: ''Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai celui Preaînalt.'' (Psalmul 81:6). Faptul cã suntem chemati la perfectiune, la înãltimi spirituale ce pot fi atinse numai prin unire cu Mântuitorul, Hristos Pruncul a Cãrui nastere o sãrbãtorim astãzi, este evidentiat de cuvintele profetilor, ale Psalmistului si de cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi,

Cu toate cã ne aflãm temporar într-o stare de soc si plângere dupã tragicele întâmplãri care au îndoliat tara noastrã, lumina stelei care s-a arãtat peste Betleem va face sã disparã întunericul din sufletele noastre si ne va ilumina cu eterna si neînfrânta promisiune:''Dumnezeu este cu noi'', cu toti fii sãi, ai luminii si ai zilei. Sã ne bucurãm de Nasterea Soarelui Dreptãtii, Iisus Hristos, Domnul, Dumnezeul si Mântuitorul nostru, Care este chipul Tatãlui si Care dupã slãvita Sa Îna;ltare la ceruri, în sânul Tatãlui, ne-a trimis pe Sfântul Duh sã ilumineze toatã fãptura. Sã deschidem inimile si sufletele noastre împreunã cu gurile noastre în laude si multumiri aduse lui Dumnezeu, ''pentru dragostea Sa cea de-a pururea.''

Hristos se naste! Mãriti-L!

+ NATHANIEL Din milostivirea lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Detroitului si al Episcopiei Ortodoxe Române din America

HOME