SERVICII
RELIGIOASE
17 februarie - Achim Andrea
17 aprilie – Dr. Adrian şi
Ştefania Caracioni. Onoarea de naşi aparţine enoriaşilor
noştri Ioan şi Lenuţa Cociuban
19 mai - Dorina Sandor to
Guillermo Watkins. Onoarea de naşi: dl şi dna Pompiliu Ivan.
28 iulie – Raymond David Clause
to Bianca Maria Muresan. Naşi: Frank şi Lia Clouse-Mureşan.
15 septembrie – Brad Burn to
Felicia Pincu. Nasi: Silviu Bujoi şi Dr.
Mihaela Tebeica
10 noiembrie – Neagu. Naşi
Marian şi Camelia Filip.
Ceremonia religioasă a avut
loc la Biserica Grecească Ortodoxă St. Nicholas din Northridge. Oficierea serviciului religios a fost
făcută de către Preoţii Constantin Alecse şi
Dănuţ Pălănceanu de la biserica ortodoxă
românească, Sfînta Treime.
Alături de mire şi mireasă au fost naşii, Dl. Silviu
Bujoi şi Dra. Dr. Mihaela Tebeica
împreună cu un cortegiu de domnişoare şi cavaleri de onoare.
A urmat o recepţie intr-un
cadru romantic pe malul Pacificului, la elegantul restaurant Geoffrey’s in
Malibu. Înainte de a începe petrecerea,
s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor ce şi-au pierdut
viaţa în ziua de 11 Septembrie la New York.
Au început apoi muzica şi
dansul, s-a servit masa, şi pe tot cusul serii s-au servit băuturi
şi cafea la bar deschis.
S-ar cuveni să
menţionăm printre cei peste 150 prezenţi, în primul rînd pe Dna.
Maria Pincu, mama Feliciei, un adevărat stîlp al comunităţii
româno-americane din Los Angeles, Dl. şi Dna. Preston Burns, socrii mari,
Dra. Jenny Pincu, sora Feliciei, Dna. Emilia Popa, Dna. Juliana Pincu, Dl.
şi Dna. Nicolae Margan, Dna. Rachila Crivello, Preotul şi Preoteasa
Constantin Alexe, Preotul Pălănceanu Dănuţ, Dna. Rosianne
Kurtz împreună cu Dl. Phillip Kurtz, subsemnatul împreună cu
soţia Carla, Dl. şi Dna. Constantin Jercan, Dna. Emilia Tatu, Dna.
Rodica Patrichi, Dna. Gabi Iris Dinu, Dl. Lucian Crişan, Dl. şi Dna.
Marcel Ghetta, Dna. Silvia Creţu, Dl. Aurelian Marin şi Dra. Oana
Pandelea, Dna. Angela Rohan, Dna. Mary Ursa, Dl. şi Dna. Alex Bica, Dna.
Anca Vahab şi familia, împreună cu mulţi alţii români
şi americani . Doamna Draghina
Margan (Mama Draga, bunica Feliciei, 79) în spital în această zi, a fost
şi ea lîngă noi cu inima şi sufletul. Noi îi dorim însănătoşire grabnică şi ne
e dor să o vedem din nou printre noi.
O felicităm pe Dna. Maria
Pincu din nou cu ocazia căsătoriei Feliciei şi pentru o
petrecere minunată. Din partea
invitaţilor şi a subsemnatului împreună cu soţia, urăm
tinerilor căsătoriţi “Casă de Piatră“ şi la anul
să mergem la botez.
Tibi Iovu
3 martie – pruncul fam. Barbu
Cristescu
5 mai – prunca Stephanie Arau,
fiica fam. George Arau; Naşi: Iancu şi Tincuţa Vasile
26 mai – familia Daley
24 iunie – Amber Rastian, fiul
lui Edy şi Antoaneta Rastian.
Naşi: Alexandru şi Antoaneta Alexe.
08 iulie – Timothy Predan.
Naşi: Antonio ;i Ioana Sandu (Romania) şi ipo-diaconul Bill Clark,
Los Angeles.
14 iulie – Julia Nicole Bogdan,
fiica lui Alexandru şi Doina Bogdan. Naşi: Octavian şi Mariana
Dorneanu
06 octombrie – Matthew Gregory
Fielis, fiul lui Greg şi Andrea Felis. Naşi: Cezar şi Xenia
Sandulescu.
11 noiembrie – pruncul familiei
David & Irina Vassilian
14 februarie – Marius şi
Veronica Roman
24 februarie – Emil şi
Elena Cristea
26 martie – familia Mary
Chalikian
21 aprilie – George şi Gina
Cataloiu
21 aprilie – Daniela şi
Marian Cicu
12 mai – Josif şi
Maria-da-Gloria Anghioiu
06 iulie – Dental Office dr.
Hristu Bileca
07 iulie – familia Steve Herman
25 iulie – Florica Nedelcu
27 iulie – Tina Matei-Himber
21 iulie – Iuliu şi
Cornelia Rozina Ionescu 25 ani căsătorie
Rugati-va pentru Bolnavi
Este îndrumarea bisericii
drept-maritoare a ne ruga unii pentru altii, si mai cu grija a ne ruga toti fii
duhovnicesti ai bisericii pentru fratii si surorile noastre ce sunt bolnavi si
în suferinta. Nu-I uitati pe cei
bolnavi, mai jos pomeniti:
·
Ipodiaconul Ion Canciu
·
Ioan Cociuban
·
Mama Draga Margan
·
Maria Arau
·
Maria Ipsilante
·
Carmen Popescu
·
Elena Sapira
·
Maria Panican
·
Maria Bejenaru
·
Mariana Cerghizan
·
Ecaterina Toros
·
Dorina, sora dnei Emilia Tatu
·
Iosif din Colorado
·
Manda Caranfil
·
Donald Myers
·
Nastea Ispas (în România)
·
Jenny Matrone
·
Adina Duca Lehman
11 ianuarie – IMO Dima Chiolache
20 ianuarie – IMO Dima Chiolache
10 februarie – IMO Angela Barzotescu
10 februarie – IMO Murelia Mondocea
10 februarie – IMO Maria Caramihai
17 februarie - IMO Lucian Crucianu
17 februarie - IMO Dima Ciolache
18 februarie - IMO raposaţilor familiei Dumitra
Vlaicu
18 februarie - IMO raposaţilor familiei Marilena
Barbulescu
17 Martie – IMO Ragalie
17 Martie – IMO Costea Comboianu
24 Martie – IMO George Miclea
07 aprilie – Sâmbăta
Morţilor, parastase de obşte
12 mai – IMO Maria Caramihai
2 iunie – Sâmbăta
morţilor, parastase de obşte
2 iunie – IMO Florentina Mangu
(7 ani)
2 iunie – IMO Nick
Muşetescu
2 iunie – IMO Dima Ciolache
24 iunie – IMO tuturor
răposaţilor; Mama Ioana, Paula şi Tina Matei
29 iunie – IMO Eleonora Zguroiu
01 iulie – IMO Ecaterina Daya,
masa de pomenire
07 iulie – Funeraliilu lui George Gergesco
08 iulie - IMO Antranic
Sarchizian
14 iulie – IMO Tasie Bronca
28 iulie – IMO Ionel Georgescu
05 august – IMO Mircea Popa,
masa de pomenire
09 august – IMO Angela
Dumitrescu
09 august – IMO George Gergesco
(40 de zile)
15 august – IMO Lucreţia
Iovin şi Grigore Radulescu
19 august – IMO tata Vikente
Pincu, masa de pomenire
02 septembrie – IMO Dima Ciolache
16 septembrie – IMO Eleonora
Zguroiu
16 septembrie – IMO Iorgu
Bosteanu din SF; masa fam. Cici Niculescu
22 septembrie – IMO mamei,
oferit de Mona Landrz
23 septembrie – IMO Helen
Apostolescu
29 septembrie – IMO Vladimir
Pogonat
29 septembrie – IMO Costea
Comboianu
06 octombrie – IMO Leonora
Barbulescu (cimitir)
07 octombrie – IMO Leonora
Barbulescu
07 octombrie – IMO tatăl
dnei Elena Cozlovsky
13 octombrie – IMO Julian
Lapadat (cimitir)
28 octombrie – IMO
Constanţa Anghel
03 noiembrie – IMO Mihai
Patrichi
10 noiembrie – IMO Joseph
Nita-Caroll
10 noiembrie – IMO Dumitru
Bejenaru
10 noiembrie – IMO Constanta
Raducanu
10 noiembrie – IMO Enache Alexe
11 noiembrie – IMO Dima Ciolache
(slujire Fr. D. Palanceanu)
11 noiembrie – IMO Mircea
Cristescu (cimitir)
17 noiembrie – IMO Stere Tasu
(slujire Fr. D. Palanceanu)
01 decembrie – IMO Enache Alexe
(40 zile-cimitir)
02 decembrie – IMO
Nicolae-tatăl dnei Simona Vizireanu
02 decembrie – IMO Enache Alexe
(40 zile – biserică).
05 decembrie – IMO Constantin
Bărbulescu (5 ani)
05 december – IMO Maria-Vichi
Garabetian (3 ani)
08 decembrie – IMO Dudu Chizim
16 decembrie – IMO Traian Pincu
(2 ani)
(Aprilie-Decembrie 2001)
09 aprilie – Ileana Petrescu
03 mai – Nicolae Muşetescu
07 iulie – George
Gergesco
28 iulie – Ioan Anghelina
23 august – Elizabeth Oros
06 septembrie – Mary Shumantzu
17 septembrie – Dr. Andrei Lupu
08 octombrie – Mircea Cristescu
25 octombrie – Georgeta Cozma
27 octombrie – Enache Alexe
05 decembrie – Stefania Săndulescu
08 decembrie – Valentin
Brânduşescu
________________________
EULOGIES - PANEGIRICE
Ileana
Petrescu
Born July 15, 1912 in Arad, Romania.
At the age of 18, she immigrated to the United States to
join her father, Rev.Fr. Gregore Coste in St.Paul, Minnasota. In 1948 Fr.Coste
moved came to Los Angeles to serve at Holy Trinity Orthodox Church. Ileana has been part of the Romanian
American church community in Los Angeles since 1948.
Upon the passing of Fr.Coste, lleana lived with Vera Ulrich
and her family. Vera was the first
Sunday school teacher at Holy Trinity Orthodox Church.
Ileana married Ironim Petrescu in 1959. They were active in and enjoyed the Romanian
American community together for 40 years.
Ileana passed away on April 3, 2001, being taken good-care
of – for decades - by her step-son’ family Vee and Sue Petrescu. The funeral service was officiated in her
beloved church of Holy Trinity, on April 10, 2001. The interment took place at
the Rose Hills Memoria Park in Whittier, California.
She is survived by her family.
Viorel & Susan Petrescu
John, Paul and Sabrina Petrescu
Mike and Rafina
Eidenberger
Rafael and Gina Casillas
Katherin, Jeremy and Cassidy Casillas
Bill and Elvira Ehmann
Will, Michael and
Eric Ehmann
Sida Sebesian
NICOLAE
MUŞETESCU
Nicolae (Nicu) Muşetescu s-a născut la 1 martie
1934 în comuna Bran, judeţul Braşov. Părinţii: Victroria
şi Nicolae (Nae) fiind negustori.
Are o soră care locuieşte în Bran. Nicu şi-a făcut
şcoala primară în Bran, şi Liceul Şaguna din Braşov.
Merge apoi la facultatea de construcţii din Bucureşti, unde
obţine titlul de Inginer constructor. Lucrează în Bucureşti,
şi datorită muncii asidue ajunge la Minister, coordonator al mai
multor clodiri din mai multe judeţe.
În 1957 s-a căsătorit cu Ady Dilbea
Muşetescu, având o convieţuire fericită de 44 de ani. Au o
fiică Ligia căsătorită cu Aurel Săveanu şi au 2
copii: Christofor şi Justin.
În 1974 Nicu, împreună cu soţia şi fiica
sosesc în America şi se stabilesc în Los Angeles. În America, Nicu
Muşetescu a trecut prin mai multe etape de acomodare la sistemul American
care era diferit de cel din România, muncind din greu spre a oferi familiei o
viaţă mai bună. Avea o personalitate plăcută, om bland
cu multă răbdare, asculta pe fiecare dându-i respectful cuvenit.
Familia a fost pentru el pe primul plan. Îşi iubea
soţia, fiica, ginerele şi, în mod deosebit nepoţii.
Obişnuia să spună că nepoţii săi sunt “ochii
săi din cap”, pe care-I “răsfăţa prea mult”, aşa cum
spune românul. Le împlinea tot ceeace aceştia îi cereau motivând că
aşa trebuie să fie un bunic bun şi bland. Pe soţia sa Ady o
adora, nutrind întotdeauna numai sentimente de respect şi iubire.
Acelea-şi sentimente le nutrea şi pentru fiica Ligia şi ginerele
sau Aurel.
Pentru toţi membrii familiei, Nicu va fi pomenit drept
un soţ, tată, socru şi bunic extraordinary.
În ultima vreme a fost spitalizat mai mult de 2 luni.
Familia îl aştepta acasă cu atâta nerăbdare, însă Creatorul
a vreut altfel, şi în ziua de 29 aprilie 2001 Nicolae Muşestescu
şi-a dat obştescul sfârşit.
A fost prohodit de parintele Constantin la 3 mai 2001 la
Forest Lawn Mortuarz din Glendale, în capela Little Church of the Flowers.
Familia doreşte a adresa tuturor prietenilor şi
cunoscuţilor prinos de recunoştinţă pentru că au fost
alături de ei în clipele de grea încercare pentru familia Muşetescu,
mai cu seamă familiilor: Veronica şi Marius Roman, Miţi şi
Petrică Marinescu, Gabriel şi Surpi Boiangian, Victoriţa şi
Cornel Boldur, Rodica şi Nelu, Hellen
Toma, familia Kirkorian, şi părintelui Constantin Alecse care a
oficiat serviciul divin.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească
în corturile drepţilor.
GEORGE GERGESCO
George Gergesco s-a născut
în România în 1905. A venit din România în Statele Unite ale Americii
împreună cu fiul lui, cu vaporul „Ardealul” în 1946, când a adus
delegaţia Diplomatică Românească, şi pe violonistrul George
Enescu.
S-au dat jos de pe vapor,
şi nu s-au mai întors acasă niciodată.
A îndurat multe
greutăţi ca orice imigrant. Mai întâi s-a stabilit la Chicago. Fiul
său între timp a fost luat în armată şi trimis în Korea. Din
nefericire, şi-a pierdut viaţa acolo. Pentru eroismul lui a fost
decorat de către Preşedintele Truman, cu decoraţia „Crucea de
Aur” - „Gold Cross” decoration.
George nu s-a consolat cu pierderea
fiului său până la moarte.
În 1953 s-a căsătorit
cu doamna Maria Apostolescu, care era venită în vacanţă din
Congo Belgian.
George Gergesco a fost un om
bun, blând, cetăţean loial, credincios creştin cu multă
frică de Dumnezeu, şi ajutător al semenilor săi. În ultima parte a vieţii a fost bolnav,
şi a suferit enorm, mulţi ani de-a rândul.
Şi-a dat obştescul
sfârşit în ziua de 4 iulie 2001. Slujba sărăcustei s-a
săvârşit vineri 6 iulie, şi înmormântarea a doua zi,
sâmbătă 7 iulie 2001, la
capela Hollywood Feneral Home, din Hollywood, California. Exprimăm
condoleanţele noastre îndoliatei soţii, dna Maria Gergesco, şi
ne rugăm pentru veşnica pomenire a răposatului George. Dumnezeu
să’l ierte şi să’i dăruiască veşnică
odihnă.
IOAN (JOHN) ANGHELINA
La 22
iulie 2001 şi-a dat obştescul sfârşit în Los Angeles, fratele
nostru întru Domnul Ioan Anghelina. Se
născuse la 28 februarie 1919 într-un loc care musteşte de istorie,
Ruginoasa Iaşi, în înneguratul şi agitatul început de secol al
20-lea, când lumea căuta să răstoarne străvechi ordini
sociale, cu iluzia că va trăi mai bine.
Copilăria
şi-a trăit-o în aria meleagurilor Ruginoasei, unde şi-a
însuşit şi buchia cărţilor.
La
vârsta de 20 de ani, după tradiţia vremurilor, a
îmbrăţişat şcoala militară, devenind subofiţer de
jandarmi la Drăgăşani. În această postură, în martie
1944, s-a căsătorit cu ecaterina Leonte, cu care a parcurs toată
viaţa până la apusul zilelor sale.
Împreună au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu 2 copii Maria şi Gheorghe Anghelina.
În nota majorităţii
populaţiei a traversat lunga perioadă de austeritate a poporului
român, îngrădit în imensul ţarc al comunismului. Pentru vina de a fi slujit un alt regim, în anii ’50 a fost
trecut în rezervă, trebuind să se recalifice. Astfel, a slujit
activitatea comercială timp de 30 de ani, de unde a şi ieşit la
pensie în 1979.
Ca
majoritatea românilor, şi Ioan Anghelina a visat la o viaţă
liberă, într-o lume liberă. Acest deziderat l-a împlinit prin actul
de penetrare a cortinei de fier a fiului său Gheorghe Anghelina. Astfel,
în 1988, a emigrat în Statele Unite, unde a găsit libertate,
democraţie, tihna unei vieţi îndestulate.
S-a
săvârşit din viaţă cu imensa mulţumire de a-şi
vedea întreaga familie în jurul său, până la gradul de
strănepot.
Să
ne rugăm ca sufletul lui să fie bine-primit în corturile
drepţilor, iar Bunul Dumnezeu, la dreapta judecată să-l
despovăreze de încărcătura păcatelor sale.
Slujba
înmormântării a fost săvârşită de slujitorii sfintei
noastre biserici în ziua de 28 iulie 2001, în capela Little Church of the
Flowers a cimitirului Forest Lawn din Glendale, California, cimitir în care
este şi înhumat. Dumnezeu să-l ierte, şi să-l
odihnească în corturile drepţilor.
ELIZABETH ANNA OROS
Betty was born on
April 18, 1917 in Elyria, Ohio. She graduated from Elyria High School in 1935.
Enrolles in Cleveland School of Arts, today’s Cleveland
Institute of Art.
Majored in Industrial Design, a 4 yer College program,
graduating with honours.
Hudson Motor Company wanted a woman in their automobile
Design Department, to contribute automotive design from a woman’s point of
view, for their cars, since they were influential in the purchase of the car.
Betty was hired as the “First American Woman to work with
men designers, as a ssalaried automotive designer in U.S. in 1939”.
Her designs were used for the 1941 Hudson Car, thus:
· Exterior
trim with side lighting
· Her design
for the interior instrument panel
· Her design
for the 1941 Hudson interior interiors
· Her
designs also for the interior trim fabrics.
She designed for Hudson Motoc Co. from 1939 into 1941, when
she and Joe Oros were married. Joe Oros graduated from the Cleveland School of
Art in Industrial Design in 1939, and was working in the Caddilac Studio at
General Motors. To avoid the conflict with
a competitive company, Betty resigned from Hudson Motor Co.
Betty’s interests were now focused on her upcoming family,
which eventually was: Joe III, Christina, Janet, Mary and John.
The family was always very close and to this day remain a
close caring family.
Betty was always involved with scouting: Cub Scouts, GJRL
Scouts.
In their 6 years in Europe Betty became involved with a
charity for the handicapped children.
After settling in Santa Barbara, Betty has served her time
on the Santa Barbara Museum Board; the Symphony League Board, etc., and has
enjoyed the association of her many friends in the Floriad Garden Club of Santa
Barbara.
Betty and Joe enjoyed their 60th year of a very
happy marriage this past February.
On 19th August 2001, Betty passed away in Santa
Barbara.
On the 23 August 2001, a memorial service was performed for
Betty at Welch-Ryce-Haider Chapel in Santa Barbara, before being transported to
Cleveland, to her perpetual resting place with her family at Highland Park
Cemetery.
May God rest her soul in eternal peace!.
MARY V. SHUMANZU
Mary Shumanzu was born in Phila., PA on July 28, 1918. Her parents were Nicholas Shumantzu and Lina
Dobos, who were both immigrants from Romania.
Mary survived her parents, her older sister Christina
Christia and a half sister Martha Shumantzu.
Mary worked as an executive secretary, an retired to move to
Oxnard, California to help care for her ailing sister Christina. Although she
had no children of her own, she playd an active part in her extended family.
The funeral service was performed by Father Constantin and
sub-deacon Bill Clark at the James A. Reardon Mortuary in Oxnard and the
internment was held at the Ivy Lawn Memorial Park in Oxnard, on September 6,
2001.
May the Almighty Lord rest her soul in eternal peace!
DR. ANDREI LUPU
S-a născut la 1 iunie 1924,
in România. Studii: A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti
(1948).
Activitate: Asistent universitar
in cadrul secţiei de chirurgie a Spitalului Coltea, alături de prof.
dr.Nicolae Hortolomei, fondatorul Laboratorului de chirurgie experimentală
de la Spitalul Coltea.
Asistent universitar, alături
de profesorii Olănescu şi Fingerhood pentru a-şi completa
studiile şi specializarea in urologie.
In anul 1958,
părăseşte România. Isi
continuă studiile. A beneficiat de
o bursă de studii pentru a se specialize în urologie, la Lyon
(Franţa). A lucrat sub îndrumarea
profesorului Jean Cibert. Continuă
să se perfecţioneze în Anglia sub indrumarea profesorului Eric
Riches, si la Paris cu profesorul Hamburger,
specializarea nefrologie.
În anul 1960, la Los Angeles, a
lucrat alături de profesorul Goodwin, in cadrul sectiei de urologie a
U.C.L.A. După trei ani petrecuti la Paris, se intoarce in S.U.A., unde
continuă să lucreze ca cercetător ştiinlific in urologie,
ulterior fiind numit profesor de urologie in cadrul Universităţii
California, Los Angeles (U.C.L.A.).
Publicatii: A publicat numeroase
lucrări în ziare si reviste de specialitate.
În anii de suferinţă a
fost vizitat, pregătit prin Sfântă Spovedanie şi
Împărtăşanie, de preotul Constantin Alecse, care, la 17
Septembrie 2001, a săvârşit ritualul slujbei Înmormântării, în
capela Little Chapel of the Down, Gates Kingsley & Moeller Murphy, Santa Monica, şi înmormântat în cimitirul communal din aceeaşi localitate.
BIBLIOGRAFIE: “Nicolae
Horotolomei" in Personalităţi româneşti ale
ştiinţelor naturii şi tehnicii, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1982, pp.181-183; Who’s Who – Românii din America, 500 personalităţi
din S.U.A. şi Canada, Montreal, Canada 2000, p. 252.
Să-i fie ţărâna uşoară.
Arhitect
Mircea-Emil Cristescu, FAMC
Nascut în Aprilie
10, 1931, Cluj, România. Parintii:, Minerva-Victoria si Cmdr. Aviator loan
Cristescu.
Casatorit cu
Antoaneta-Julieta Ceamis (Toni) in 1953.
Absolvit Institutul de Arhitectura
Ion Mincu, Bucuresti, 1955 Toni da nastere primului copil (baiat), Radu-Mihnea,
in 1957 Barbu-Dan se naste in 1960, Serban-Alexandru urmeaza in 1968.
Arhitect talentat isi creeaza un anumit statut in Romania
(cu toate ca vederile sale anti-comuniste
i-au creeat probleme dealungul anilor), un mentor pentru colegi, respectat de
prieteni, chiar si de nomenclature comunista.
Roman, Intelectual, Om, Prieten,
un tip CINSTIT, toata lumea care I-a cunoscut, i-a apreciat simtul vietii,
umorul, dorinta de a munci , de a creea o ’’roata" mai buna. Educatia si experienta vietii, I-au servit
in toate instantele. Un adevarat caracter
"international".
Incercind sa "fuga" din
Romania in 1958, si mai tirziu, dar fiind interceptat de comunisti, izbuteste
sa emigreaze in USA in 1985. Aceasta
decizie nu a fost conditionata de nevoi materiale, ci de o dorinta acerba de a
scutura jugul comunist si de a trai liber, si el, dar in special copiii lui, si
nepotii ce vor veni.
lsi continua activitatea de
arhitect pina in momentul in care cancerul I-a ales ca victima. Operat, si "vindecat’’ in 1989, a
continuat sa munceasca. In 1999, boala
s-a intors razbunatoare. Cunoscind
deznodamintul, a luptat cu un imens curaj si umor, pina cind a cedat in
Octombrie 2001.
Dumnezeu sa-I ierte.
ENACHE ALEXE
Notă explicativă.
(Din capul locului trebuie să
recunoaştem că biografia defunctului Enache Alexe, narată mai
jos de către fiul său părintele Constantin, cuprinzând lux de
amănunte din viaţa pământească a răposatului,
de-balansează oarecum spaţiul publicitar al panegiricelor însoţitoare,
însă, nădăjduieşte autorul să găsească
îngăduinţă la cititori,
”excepţia” de faţă fiind doar un prinos de ultim
omagiu, din partea îndoliatelor familii ale copiilor în memoria vrednicului de
pomenre, decedatul Enache).
Biografie
Fiu de ţărani gospodari, Enache Alexe s-a
născut în satul Dâmbroca, comuna Săgeata-Buzău, la 5 februarie
1922. Părinţii săi erau Voicu Alexe, şi Smaranda Alexe,
născută Stan. Fiind primul născut, Enache a avut un frate
mijlociu Costică, şi o
soră mai mică Veronica, căsătorită Pâslaru, în Beilic,
Săgeata.
A urmat numai 4 clase primare în satul natal. De mic
copil îşi pierde tatăl,
şi, fiind cel mai mare dintre fraţi, devine stâlpul casei
îngrijindu-se de mamă, fratele şi soră, câştigând existenţa
familiei prin truda câmpului.
Nici nu împlinise 18 ani când, începând cel de al doilea
război mondial, este înrolat, şi luptă în trupele române
până în munţii Tatra, împotriva inamicului bolşevic.
În ultimul an al războiului, pe când se afla
într-o scurtă escapadă militară, de numai câteva zile, în satul
natal, cu o săptămână înaintea începeri postului mare din
primăvara anului 1944, se căsătoreşte cu Anica Dumitrache,
din Sageata-Buzaului. Soţii Alexe sunt binecuvântaţi cu 4 copii:
Paulina (născută în 1947), Constantin (1951), Ioana-Gina (1954)
şi Maria-Mia (1957).
Anii din primele 3-4 decade de după război
au fost pentru eiun adevărat coşmar, de fapt ca şi anii din timpul războiului. Cum bine se
ştie, bolşevicii au acaparat puterea în România, şi forţat
au luat proprietăţile românului în aşa-zisul proces de
colectivizare. Enache Alexe a refuzat toată viaţa lui înscrierea la
’’colectivă’’, pentru care a plătit el, şi copiii lui, un
preţ considerabil.
În anii 1960-1965, când comuniştii i-au fost
confiscate utilajele agricole, animalele şi ţarina din afara vetrei
satului, spre a-şi câştiga existenţa, Enache lucrează mai
întâi la o fermă din apropiere, apoi, timp de peste 30 de ani, făcând
zilnic ’’naveta’’ mai întâi cu bicicleta, şi mai apoi cu autobuzul rutier
din satul natal la Buzău, a lucrat în Buzau,mai întâi la fabrica de sârmă şi fabrica de
sticlă şi mai apoi la fabrica de zahăr, de unde s-a pensionat în
1987.
În 1988, la invitaţia familiilor copiilor mai
mari, Paulina şi preotul Constantin, stabiliţi în America încă
din 1980, Enache şi Anica Alexe vin definitiv în Statele Unite, locuind în
Los Angeles cu familia Paulinei, până în clipa în care şi-a dat
obştescul sfârşit.
În 1993 suferă
o intervenţie chirurgicală de 4 bypass-uri, iar 3 ani mai
târziu este lovit de un ’’stroke’’, care-l va afecta pe tot restul vieţii
sale.
În ultimul an al vieţuirii sale
pământeşti, devine incapacitat la pat, primind afecţiunea
şi îngrijirea totală a devotate-i soţii Anica, şi a
familiei fiicei mai mari Paulina şi Constantin Ciocan la care locuia, şi
a preotului Constantin şi preoteasa Elena Alecse, care se îngrijeau de
cele medicale şi legale.
Deşi a suferit mult în ultimele luni,
niciodată nu a cârtit, ci ca odinioară dreptul Iov adesea exclama...
’’fie numele Domnului binecuvântat’’.
Trăire duhovnicească
Enache Alexe era, şi va fi reamintit de semenii
săi, care l-au cunoscut îndeaproape, drept un om credincios: cu frica de
Dumnezeu înscrisă adânc în inima sa; un om rugător, nelipsit dela
slujbele bisericeşti, exceptând vremurile de boală şi suferinţă,
împlinind cu rabdare şi dedicaţie aproape călugărească
canonul rugăciunilor zilnice, ale celor 7 sfinte laude liturgice, având
chiar şi un canon al lui de rugăciuni şi metanii la miezul
nopţii, până în ultimii ani de boală şi
suferinţă; un mirean bine-cunoscător al sfintelor predanii, cum
puţini laici sunt învredniciţi de acest dar; un postitor exemplar:
niciodată în viaţa lui pământească n-a încălcat
lungimea celor 4 posturi, şi n-a mâncat ’’de frupt’’ în niciuna din
vinerile şi miercurile de peste an, zile de postire prin excelenţă; un cuminecant duminical al Sfintelor Taine,
pregătindu-se după rânduială, cu regularitate, pentru aceasta.
Studiu şi pelerinaj
Din fragidă copilărie, din cele spuse, în vremurile
normale dinaintea instaurării dictaturii comuniste, precum şi în
primii ani ai calvarului comunist, la sfârşit de săptămână
de trudă pe glia strămoşilor, de luni de-cu’noaptea până
sâmbăta la asfinţit, ţăranul Enache se întorcea în vatra
satului, se ’’îmbăia’’, în condiţiile de care numai bătrânii
îşi mai aduc aminte, iar duminica dimineaţa se îmbrăca în straie
de sărbătoare şi se pornea spre biserica din inima satului, pe
uliţa principală, vis-a-vis de şcoală, dipreună cu
soţia Anica, şi copiii săi, pe atunci încă minori, spre a
participa la dumnezeiasca liturghie. După 3-4 ore de trăire
duhovniceasca, după miruire, se întorcea acasă pe aceeaşi cale,
sau pe uliţa dinspre apus, atunci când dorea să-şi
însoţeasca mama până acasă, se ospata cu nevasta şi copiii
din binecuvântările cerului, îşi odihnea pentru o oră sau
două trupul obosit de sclavnica povară a câmpului, după care se
aşternea la citit. Citea cu sete din proorociile Vechiului Testament, din
rugăciunile psalmodice ale lui David, din Sfintele Evanghelii şi
Apocalipsă. Era, de fapt, obsedat de Apocalipsă. Şi nu numai că
citea ca să cunoască, ci studia Scriptura, şi o comenta
duminica viitoare cu presbiterii satului; era interesat în comentariile
preotului Emil Stanciu parohul locului la pericopele evanghelice şi
apostoliceşti duminicale, şi feluritele pasagii scripturistice,
care-l preocupau cu pasiune, cu toate că... era, aşa cum
mărturiseam mai înainte, un simplu ţăran cu 4 clase primare, un
fiu al satului fără prea multă şcoală, însă cu
frică de Dumnezeu. La praznice, secondat cu dedicaţie de soţie,
cerceta Sfintele Mânăstiri prin lungi pelerinaje,
îmbogăţindu-şi casa ţărănească cu icoane,
iconiţe şi cărţi de zidire spirituală,
împărtăşind şi cu cei din jur experienţa sa duhovnicească.
Vladimireştii, Răteştii, Ciolanu... şi altele,
bătătorite pe jos sau cu carul cu boi şi caii erau locurile
sfinte ale României de unde Enache şi Anica Alexe nu lipsea în nici un an
dela prăznuire.
Dimpreună-chivernisitor
Din tinereţe, în satul său natal, s-a
implicat în administraţie bisericii slujind ani de-a rândul în consiliile
parohiale, şi ajutând la buna-gospodărire a bisericii. Îi
creştea sufletul văzând tineretul venind la biserică. Ar fi
dorit, ca şi mulţi alţii, să vadă împlinit visul
parohiei Sfânta Treime de a-şi construi un nou sfânt locaş. În
suferinţă, ducea lipsa bisericii. Deşi incapacitat mai mult de
un an de zile, familia l-a purtat în câteva rânduri, pe căruţ, la
Sfânta Biserică, în timpul săptămânii, ca să apune a se mai
ruga ’’pentru ultima dată’’ cum apuca să spună... şi,
’’pentru ultima dată’’ a fost la sărbătoarea Sfinţilor
Apostoli Petru şi Pavel, anul 2001.
Soţ, tată, socru, bunic
şi străbunic
Era un om de familie, de un exemplu creştinesc.
Se îngrijea de soţie, şi la rându-i s-a învrednicit după
aceeaşi măsură de
îngrijirea soţiei, mai cu seamă în vremurile de boală şi
suferinţă. Ca părinte, era iubitor de fii, nepărtinitor în
împărtăşirea dragostei părinteşti, bun, blând şi ingăduitor dar şi direct şi hotărât în cultivarea valenţelor morale şi
religioase în sufletul membrilor familiei sale. Îşi însemnaseră în calendar ziua de naştere a
tuturor membrilor familiei, inclusiv nepoţii,
La revedere, şi... pe curând!
După îndelungată suferinţă,
şi nenumărate spitalizări, Bunul Dumnezeu s-a învrednicit a
curma suferinţa dreptului Său Enache, în dimineaţa zilei de 23
octombrie 2001, acasă, pe patul său, în prezenţa soţiei,
şi a celorlaltor membri ai familiei.
Slujba panihidei de vineri seara, 26
octombrie 2001- Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – (Biserica Sfânta Treime, Los Angeles,
în prezenţa soţiei Anica, şi a membrilor familiilor îndoliate
din America, şi a circa 100
participanţi) a fost oficiată de către părintele Virgil
Anton, preotul-asistent al parohiei Sfânta Treime, ajutat de preotul
Dănuţ Palanceanu, diaconii Vasile Şimonca, Bill Clark şi
ipodiaconul Ion Canciu, îmbisericiţii Sfintei Treimi; răspunsurile
liturgice fiind oferite de tânărul teolog Petru-Gabriel Vamvulescu,
renumit basist, cântăreţ al
Operei Române din Bucureşti, stabilit de curând în Los Angeles.
Slujba înmormântării a avut loc în zi de
sâmbătă, aşa cum şi-a dorit răposatul. Era ziua
sâmbetei, 27 octombrie 2001, sărbătoarea Sf. Dimitrie Basarabov. Tot
în Biserica Sfânta Treime, s-a slujit mai întâi Sfânta Liturghie
praznicală, după care, la orele 11:00 am, un sobor de 9 coslujitori,
clerici şi cantori, au purces cu slujba funeraliilor, în prezenţa
familiilor îndurerate şi a celor peste 150 de participanţi.
Trupul neînsufleţit al defunctului,
sălăşluit în coşciugul mortuar înconjurat de zeci de
ornamente florale în mijlocul bisericii încă din seara precedentă,
aştepta începutul slujbei. Serviciul divin al înmormântării, ca
şi slujba panihidei, a fost oficiat de către părintele Virgil
Anton, ajutat de preoţii Cornel Avramescu, dela parohia Sfânta Marie din
Anaheim, California, Egumenul Gherman, în vizită din România, preotul
Dănuţ Palanceanu, diaconii Vasile Şimonca şi Bill
Clark, înbisericiţii Sfintei
Treimi, iar la strană tânărul teolog Petru-Gabriel Vamvulescu, Miron
Bonca şi naşul răposatului, epitropul Vasile Rotaru.
Panegiricul zilei a fost rostit de
către fiul răposatului, protopopul Constantin Alecse, parohul
locului.
Înhumarea a avut loc după aceea la cimitirul Hollywood
Forever Memorial Park, din Hollywood, California, iar tradiţionala
pomană s-a servit în sala mare parohială a Bisericii Sfânta Treime.
Îl supravieţuiesc, spre a-i împlini toate
soroacele de pomenire, membrii îndoliatelor familii: Anica, îndurerată
soţie; Paulina, Constantin şi Adrian Ciocan, cu Liliana, Ahmad
şi Daniel Tasneem, fiica mai mare, ginere, nepot, şi respectiv nepoată dela
fiică, soţul nepoatei Liliana şi respectiv strănepot, care
l-au îngrijit cu devotată dăruire; Preotul Constantin şi
preoteasa Elena, şi nepoţii Cristian, Marius, Gabriela-Amy şi
Claudia-Anne, care-l deplâng de’apururea; Ioana-Gina şi Gabriel Plosca, cu
fiicele Nicoleta şi Dana, fiică mijlocie, ginere şi respectiv
nepoate; Maria-Mia şi Gigel Stanciu, fiica cea mai mică şi
ginere; Mariţa Ion Alexe cu familiile fiilor şi nepoţii, cumnată,
şi urmaşii fratelui mai mic Costică; Veronica şi Ion
Pâslaru şi familiile copiilor lor, soră, cumnat şi nepoţi
şi strănepoţi de soră. Alte rudenii de sânge, şi prin
alianţă, prieteni şi cunoscuţi din Dâmbroca, Buzău,
Bucureşti şi alte localităţi din România, ori unde s-ar
afla ei. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în
corturile drepţilor.
Evocări şi mesajii de
condoleanţe
(Dintre zecile de mesajii de condoleanţe,
redă mai jos doar unul, venit electronic din partea unei familii, cu
numele tot de ALEXE, din Detroit-ul Statului Michigan, familie originară
tot de prin părţile Buzaului, înrudită cu familia
răposatului Enache doar prin alianţă).
Iubite Părinte Constantin
şi îndoliată familie,
Vestea despre trecerea din
această viaţă a bunului Dvs Părinte si tată de
familie, Enache Alexe, pe care am dorit foarte mult să-l cunosc, ne-a
umplut sufletele de tristeţe.
Sunt sigur că după
tradiţia noastră sfântă din Buzau, acolo departe în satul natal,
se trag clopotele "de mort", ca sătenii să ştie
că un frate de-al lor şi-a dat viaţa departe de ei, împărtăşind
în felul acesta durerea familiei şi rugându-se pentru odihna sufletului
lui bun.
Ne vom ruga si noi aici, în
Detroit, cu regretul ca nu ne este posibil decât sufleteşte să fim
alături de toti cei dragi ai familiei Dvs şi a tuturor celor ce I-au
cunoscut şi s'au bucurat de prietenia lui.
Dumnezeu să-I ierte şi
să-I aşeze în cetele drepţilor care bine I-au plăcut,
făcându-i parte de lumina cea veşnică, iar pe Dvs toţi,
să vă întărească sufleteşte în aceste momente grele de
desparţire şi să-i faceţi toate pomenirile îndătinate
după credinţa noastră strămoşească. În veci fie pomenirea lui iar
ţărâna americană să-i uşoară. Primiţi cu dragostea sinceră cu
care vi le trimitem condoleanţele noastre şi cu încredinţarea
că ne vom ruga pentru sufletul Parintelui Dvs Enache, ca pentru unul din
Neamul lui Alexe, al cărui nume şi noi i-I purtăm cu
sfinţenie,
Didi si George Alexe galexe@ix.netcom.com
(George Alexe), Sat Oct 27 23:26:10 2001
Cuvinte de
recunoştinţă
Anica Alexe, îndoliata soţie
a răposatului Enache, dimpreună cu întristatele familii ale copiilor,
doreşte a adrese cele mai simţite cuvinte de mulţumire tuturor
enoriaşilor parohiei Sfânta Treime din Los Angeles, prietenilor şi
cunoscuţilor de aici, şi de departe, pentru mesajele de
condoleanţe transmise, pentru participarea la funeraliile defunctului
ENACHE ALEXE, celor ce au ajutat la
pregătirea şi servirea pomenii (Florica Rotaru, Constantin şi
Getta Jercan, Ana Birtoc, Lenuţa Cociuban, Sabina Popescu şi Emilia
Tatu)
Mulţumim tuturor
credincioşilor care au făcut bisericii donaţii financiare în
memoria răposatului:
$ 100.00 – Valentina Stoicescu,
Florica Nedelcu, Voicu Cerghizan
$ 75.00 - Nick & Eva Stoisor
$ 50.00 Ioan & Lenuta
Cociuban, Greg & Ana Birtoc, Iuliana Pincu, Emilia Popa, Maria Anton, Ionel
Radu, Miron Bonca, Marian Sarbu, Kalin Spariosu, Nick Olaru
$ 30.00 – Vasile Rotaru, Nicolae
Margan, Mariana Cadia ($ 25.00), Constanta Clenciu.
ŞTEFANIA SĂNDULESCU
Doamna Ştefania
Săndulescu s-a născut la 19 iulie 1912 în Bucureşti, din
părinţii Ion Zamfirescu şi Tereza-Paraschiva Popa. A mai avut
încă 2 surori: Maria, mijlocie, care a decedat în România, în luna
Septembrie 2001, şi Elena, decedată mai demult.
Ştefania Săndulescu a
fost licenţiată în istorie, la Facultatea de Istorie din
Bucureşti. A profesat numai câţiva ani, căci în curând s-a
dezlănţuit cel de al doilea război mondial. Toată
viaţa sa şi-a dăruit-o creşterii unicului ei copil,
inginerul Cezar Săndulescu din
Laguna Hills, California.
Lasă în urmă îndoliata-i
familie: Cezar şi Polixenia Săndulescu, nepoţii Tudor şi
Andreea (cu soţul ei Greg Fielis), şi stră-nepoţii Katrina
şi Matthew Fielis.
Slujba Înmormântării a fost
oficiată de către părintele Constantin în ziua de 5 decembrie la Capela mortuară McCormick &
Son din Laguna Hills, iar înhumarea s-a făcut la cimitirul El Toro din
Lake Forest, California.
Dumnezeu s-o ierte şi s-o
aşeze în corturile drepţilor.