Prezenta romaneasca pe acele meleaguri
indepartate a inceput in jurul anului 1895, prin valul de emigrari din Transilvania,
Bucovina si Banat, aflate atunci sub stapanirea austro-ungara.
Prima Parohie Ortodoxa Romana din Canada a
fost infiintata in anul 1902 in Regina, Saskatchewan, avand hramul "Sf.
Nicolae". La 20 Martie 1903 soseste la Biserica Sfantul Nicolae,
arhimandritul Evghenie Ungureanu, cu binecuvantarea Mitropolitului Moldovei.
Dupa aceasta, s-au infiintat rand pe rand alte
parohii romanesti in Canada, avand enoriasi veniti in mare numar din Bucovina,
parohii ce au functionat sub omoforul canonic al Mitropoliei Moldovei.. Cei mai
multi Romani au venit din provincii aflate sub administratia Austro-Ungara:
Ardeal, Bucovina si Banat.
Biserica Romana Americana si Canadiana a fost
fondata de catre laici care s-au unit, au construit biserici si au chemat clerici
din Lumea Veche. Clerul a venit din doua Mitropolii: a Ardealului (cu sediul la
Sibiu) si a Moldovei (cu sediul la Iasi). Prima a influentat comunitatile
Romanesti din Statele Unite si a doua pe cele din Canada.
In acea perioada, ortodocsii din America de
Nord si Canada apartineau indiferent de originea lor etnica de Eparhia rusa,
condusa intre 1898 si 1908 de catre Episcopul Tihon.
La 15 august 1904, romanii din Cleveland au
hotarat sa intemeieze prima Parohie Ortodoxa Romana din S.U.A., cu hramul
"Sf. Maria".
In decembrie 1905 soseste in Statele Unite
Parintele Moise Balea, primul preot ortodox care a venit sa slujeasca
comunitatile din America.
La 1 septembrie 1906 parintele Balea incepe tiparirea primului ziar romanesc ,
numit “America”.
In 1911, vine in America, trimis de Mitropolia
Sibiului, Parintele Ioan Podea, cu misiunea de “a organiza parohiile din
America intr-un protopopiat”.
In anul 1912, s-a organizat primul protopopiat
romanesc pe taram american, condus de parintele Podea, avand in componenta sa
16 parohii.
In 1918, ca urmare a "alegerii"
(impuse) la Sibiu a lui Vasile Mangra, un prelat "pro-Maghiar",
Romanii din Statele Unite s-au intrunit la Youngston, Ohio, la 24 Februarie si
au decis sa rupa toate legaturile cu Mitropolitul "maghiarizat" de la
Sibiu. Ei au scris Mitropolitului de la Bucuresti (al Ungro-Valahiei), cerand
sa fie uniti si acceptati sub omuforul acestuia. La acea data in Romania nu
exista oficial o Patriarhie. (Abea in 1925 s-a infintat Patriarhia Romana).
Imediat dupa primul razboi mondial Vasile
Mangra a fost inlocuit cu Nicolae Balan si in consencinta Mitropolia de la
Bucuresti a decis sa nu se amestece in treburile Romanilor Americani si nici in
sfera de influenta care traditional apartinuse Mitropoliei Ardealului. In acest
fel preotii au continuat sa vina in America din cadrul Mitropoliei Ardealului.
Simtind lipsa unui Arhiereu al lor si urmand
exemplul altor grupari etnice dupa ce efectele revolutiei bolsevice au fost
resimtite si in lumea Americana, Romanii din America s-au decis sa aiba propia
lor Episcopie diecezana. La 25 aprilie 1922, 7 preoti care fusesera hirotoniti
in Romania au inaintat un memorandum Sfantului Sinod, cerand incaodata
infiintarea unei Episcopii a Romanilor-Ortodocsi din America.
Astfel ca, a devenit clar si s-a inteles de
catre autoritatile Romanesti ca de fapt nu toti cei care si-au “inceract
norocul” in America se vor mai intoarce in Romania. Autoritatile bisericesti
din Romania nu s-au grabit sa infinteze o organizatie diecezana pentru Romanii
din America, crezand ca nu este necesara.
La 18 decembrie 1923, Mitropolitul Sibiului il
numeste pe Parintele Victor Muresan, protopop al parohiilor din Statele Unite.
La 7 Octombrie 1924, preo’ii romani care fusesera
hirotoniti in America de Episcopi Rusi, au tinut o conferinta in Pittsburgh,
Pa., unde au accentuat iarasi necesitatea infiintarii unei Episcopii Ortodoxe
Romane in Statele Unite, si au hotarat ca pana atunci, sa se afilieze
jurisdictional, omoforului Episcopului Rus de atunci, Adam Filipowski.
I – FIINTAREA EPISCOPIEI ROMANILOR DIN AMERICA
Infiintarea Episcopiei
Ortodoxe Romane din America
Intre 25-28 aprilie 1929, cu prilejul
Congresului bisericesc al clerului si credinciosilor din cadrul parohiilor
ortodoxe romanesti din S.U.A. si Canada, intrunit la Detroit-Michigan, s-a
constituit Episcopia Ortodoxa Romana
din America, sub obladuirea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,
hotarare aprobata de catre Congresul National Bisericesc din Romania din 21
noiembrie 1929.
La 1 noiembrie 1930, Patriarhul Romaniei Miron
Cristea, semneaza decretul nr. # 10219, prin care Episcopia Ortodoxa Romana din
America este recunoscuta canonic.
Intre 26-28 aprilie 1934, Parlamentul Romaniei
voteaza Legea Infiintarii Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane din America,
lege semnata de Regele Romaniei Carol II, la 5 mai 1934.
In urma alegerilor din 24 martie 1935,
arhimandritul Policarp (Pompiliu) Morusca, staretul manastirii Hodros-Bodrog
este ales, si hirotonit drept Episcop al Romanilor din America.
La congresul din 4-5 iulie 1935, Episcopul
Policarp este instalat la Detroit, in catedrala "Sf. Gheorghe".
De asemenea el a prezidat Congresul Bisericesc
din 1935, primul Congres condus de catre un Arhiereu.
EPISCOPIA ROMANEASCA DIN AMERICA SUB Policarp
La 23 februarie 1936, apare primul numar al
ziarului diocesan “Solia”, in Youngstown, Ohio.
Intre 5-7 septembrie 1936, Congresul
Episcopiei adopta Constitutia si Regulamentele propuse de Episcopul Policarp.
La 1 septembrie 1937, se cumpara proprietatea
indeobste cunoscuta astazi drept “Vatra Romaneasca” din Grass Lake,
Jackson/Detroit, Michigan.
In iulie 1939, Episcopul Policarp pleaca in Romania. Incepand cel de al II-lea Razboi
Mondial, si instaurarea comunistilor la putere, la finele razboiului,
Episcopului Policarp nu I se mai permite sa se mai intoarca in America. Cum
stim cu totii, comunismul a fost introdus cu sila in Romania si noua
administratie nu a sovait sa folosesca Biserica pentru propiile ei interese si
scopuri.
La 28 martie 1947, Congresul Special al
Episcopiei, convocat la Detroit, a
refuzat sa accepte pe nou-numitul episcop al autoritatilor dela Bucuresti, in
persoana lui Antim Nica, ce facusera studiile la Moscova, si a hotarat intoarcerea
la Constituria si Regulamentele adoptate la 30 octombrie-1 noiembrie 1932, de
catre Congresul annual dela Cleveland, votand astfel pentru autonomie
administrativa totala fata de Patriarhia Romana.
La Congresul din 4-5 iulie 1948, dela Vatra Romaneasca,
sub presedentia Parintelui protopop John Trutza, s-a ratificat hotararea
Congresului anterior de revenire la Constitutua si Regulamentele din 1932.
Confruntari personale, mandrie si egoism au
adunat la loc opt indivizi care in mai 1950 au complotat sa stabilesca un nou
Episcopat sud jurisdictia Patriarhiei Romane.
In iunie 1950 acest nou "episcopat"
a fost inregistrat in Michigan cu numele de : "Episcopatul Roman Ortodox
Autonom pentru America de Nord si de Sud".
Pentru acest grup de opt, preotul Andrei
Moldovan, s-a dus pe ascus la Bucuresti, a fost sfintit in Sibiu, la 12
noiembrie 1950, fara stirea si aprobarea Episcopiei dela Vatra.
Reintors in America cu directiva Patriarhala
de a pretinde Episcopia pentru el, si grupul lui, Episcopul Moldovan
inregistreaza la 19 decembrie 1950 la Curtea Federala a Districtului Northern Ohio, o petitie ca sa I se dea lui
Episcopia, si toate aseturile sale.
In decursul deceniului ce a urmat, Moldovan si
Patriarhia Romana au incercat prin sistemul legal al Tribunalelor Americane sa
obtina proprietate asupra Vetrei si control asupra parohiilor si bunurilor lor.
In aceste procese purate in fata Tribunalelor de District si la Curtea Suprema
drepturile Episcopatului initial si legal, cu Regulamentul si auto-administrarea
au biruit.
Intre 3-5 iulie 1951, Congresul Episcopiei,
intrunit in Chicago, IL, a decis ruperea legaturilor cu autoritatile
bisericesti din Romania, si alegerea teologului Viorel (Valerian) Trifa, drept
Episcop-Vicar, care dupa moartea Episcopului Policarp, in 1958, devine
succesorul Episcopului Policarp.
Iata textul ad-literam prin care se reafirma
independenta Bisericii Ortodoxe Romane din America: “Episcopia Ortodoxa
Romana din America este complect autonoma nu numai in ce priveste administratia
dar in cele duhovnicesti, neprimind nici un fel de dispozitiuni sau hotariri
din partea Bisericii Romane controlate de comunisti. Respinge toate si fiecare
dintre pretentiile "Episcopatului Roman Autonom din America" si ale
lui Andrei Moldovan. Reafirma ca mai departe recunoste ca Episcop pe Policarp
Morusca si ca in absenta lui si pentru binele Bisericii a ales un Episcop Vicar
in persoana teologului Viorel (Valerian) D. Trifa”.
EPISCOPIA DIN AMERICA SUB EPISCOPUL VALERIAN TRIFA
La 27 aprilie 1952, nou-alesul Episcop-Vicar Viorel D. Trifa este hirotonit in
treapta Arhieriei, in Philadelphia, de catre un Sobor Arhieresc al Episcopilor
Ucrainieni, luind numele monahal de +Valerian.
La 8 iulie 1952, Curtea Federala din
Cleveland, Ohio, respinge petitia Episcopului Andrei Moldovan de a avea dreptul
la Vatra, si aseturile sale, si-I interzice dreptul la titlul-uzurpat de a se
numi “Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane din America”.
Alegerea lui Viorel Trifa in demitatea de
Episcop al Romanilor din America a stirnit din partea Bucurestiului o campanie
muribunda impotriva Bisericii Romane din America cu scopul de a controla
Episcopia, cea mai larga organizatie romaneasca din afara hotarelor Romaniei.
Prin tactica “dezbina si stapaneste”,
pentru urmatorii 40 de ani, pana la caderea comunismului in 1989, telul
ramanand neschimbat, “distrugerea pastorului si risipirea turmei”.
EPISCOP FARA SINOD, ESTE EPISCOP NE-CANONIC
Tanarul Episcop-Vicar, +Valerian Trifa, stia prea
bine ca oricare Episcop, ce nu face parte dintr-un Sinod al Episcopilor, este
ne-canonic, de aceea una dintre preocuparile sale majore era rezolvarea
“canonicitatii” sale, si a Episcopiei pe care o conducea.
O rezolvare a problemei “canonicitatii” a
venit in sfirsit in martie 1960 cand cererea Episcopiei de a fi primita sub
jurisdictia duhovniceasca a Mitropoliei Ortodoxe Ruse a fost aprobata de Sf.
Sinod al Episcopilor din New York.
Devenise limpede si evident ca o impacare cu
Biserica Mama din Romania nu mai era cu putinta; ca actiunile din trecut ale
Patriarhului Romaniei care a cautat sa foloseasca Tribunalele din S.U.A. pentru
propiile scopuri, si ca odata cu infintarea de parohii, si chiar a unei
Episcopii-sorogat "in paralel" cu cele care existau in jurisdictia
Episcopiei, nu mai era nadejde de o impacaciune. Generatiile mai tinere de
Romani Americani si Canadieni erau scirbite de incercarile administratiei si
Bisericii din Romania de a lua ceeace era apreciat ca o administratie
"straina" chiar dace venea din partea unora de acelasi neam.
Intr-o vizita in Statele Unite, Mitropolitul
(mai apoi Patriarhul) Justin Moisescu a vorbit cu Episcopul Valerian si i-a
propus ca daca Episcopia se va reintoarce la Biserica Mama, el Valerian, va fi
rasplatit cu titluri si onoruri. Amintindi-si de actiunile din trecut ale
Patriarhiei, +Valerian nu a fost convins de "bunele intentii" ale
Bisericii Mame, el a invitat Patriarhia sa acorde totala autonomie propiilor ei
parohii din America de Nord.
Arhiepiscopul Valerian Trifa a stat neclintit
pe pozitia sa pentru o Biserica unita in America si a promovat idealul unei
Bisericii cu jurisdictie teritoriala deplina si autocefala. In acelasi timp el
a pastrat indentitatea etnica a Episcopie Romanaesti continuand pe aceasta cale
sa slujeasca lipsurile noilor veniti, ale generatiei mai vechi si ale celor
nascuti cetateni Americani si Canadieni.
Tomosul de Autocefalie a Mitropoliei Ortodoxe
Ruse din America a fost semnat de catre Patriarhul Sinodului Rusiei, la 18 mai
1970, asa cum a fost el prezentat de catre delegatia Bisericii Ortodoxe
Americane condusa de catre Episcopul Teodosius de Alaska, fostul Mitropolit al
OCA.
Detinand “Tomosul Autocefaliei”, fosta
Mitropolie Ortodoxa Rusa, in present “Biserica Ortodoxa Americana”, este
singura Biserica Ortodoxa din America de sine-statatoare, care-si diriguieste
singura destinele sale in Lumea Noua. Iar “gurile-rele” care inca mai acuza,
din rea-vointa, ca Episcopia dela Vatra Romaneasca este “sub rusi”, sau “cu
rusii”, nu fac nimic altceva decat un deserviciu Ortodoxiei Romanesti din
America.
Intre 28-29 aprilie 1979, cu ocazia
Congresului Episcopiei dela Detroit, MI, la care s-au sarbatorit 50 de ani de
existenta a Episcopiei, +Arhiepiscopul Valerian a rugat Congresul sa-I caute un
“inlocuitor”, sa-I aleaga un “Episcop-Vicar”, care sa poarte mai departe jugul
greu al acestei de Dumnezeu pazite Episcopii.
In 1980, Congresul Episcopiei a un
episcop-vicar, in persoana IPS Sale Nathaniel Popp, care – dopa retragerea la
pensie a Arhiepiscopului Valerian, in 1984, a fost ales Episcop Diocezan.
Arhiepiscopul Valerian paraseste voluntar
Statele Unite ale Americii, in 1984, se stabileste in Portugalia
(auto-exilandu-se in urma atacurilor violente din parte regimului communist, “si
mana lunga a proletariatului roman, din Romania pana in America), unde-si da
obstescul sfarsit in 1987, osemintele fiindu-I aduse, si inmormantate in
cimitirul dela “Vatra Romaneasca” pe care a slujit-o aproape 35 de ani.
Dupa o slujire de peste 20 de ani ca Episcop
titular al Episcopiei, IPS Sa +Nathaniel (ridicat la rangul de Arhiepiscop inca
din 1996), a cerut Congresului sa-i gaseasca un ajutor, iar la 28 iunie 2002,
Congresul Episcopiei a ales pe arhimandritul Irineu Duvlea drept Episcop-Vicar
al Episcopiei dela Vatra Romaneasca.
II – IN PARALEL – EPISCOPIA MISIONARA
(Varianta “oficiala” a Patriarhiei Romane -
Perioada anilor 1939-2002, dela plecarea Episcopului Policarp in Romania, pana
astazi)
EPISCOPUL ANDREI MOLDOVAN
In anul izbucnirii celui de-al doilea razboi
mondial (1939), Episcopul Policarp a revenit in Romania, lasandu-l ca loctiitor
pe preotul Simion Mihaltan. Din mai multe pricini legate de evenimente politice
si militare, aceasta situatie a durat pana in 1947.
Anii care au urmat s-au caracterizat prin
conflicte interne si neintelegeri legate mai ales de alegerea noului ierarh. In
vederea rezolvarii acestei prelungite situatii de criza, Congresul bisericesc,
intrunit la 17 mai 1950 la Detroit, l-a ales pe protopopul Andrei Moldoveanu de
la Akron, Ohio, ca Episcop titular. La 12 noiembrie 1950, arhim. Andrei
Moldoveanu a fost hirotonit episcop la Sibiu, iar la 19 noiembrie a fost
instalat in scaun prin Gramata Patriarhala. Episcopul Policarp, retras din
motive de sanatate, i-a indemnat in scris pe preotii si credinciosii romani din
America sa-l primeasca pe parintele Moldoveanu ca succesor al sau si
,"unic episcop canonic" (aici uita reprezentantii Sfintei
Patriarhii sa mentioneze faptul ca, sunt atatea dovezi scrise care atesta ca
Episcopul Policarp ERA FORTAT IN ROMANIA SA FACA ASTFEL DE
DECLARATII, explicand clar “sa nu credeti nimic din cele
scrise, fiindca am fost fortat sa scriu asa, insa voi sa ramaneti uniti, caci
multe avem de implinit cand ma voi intoarce la voi”, n.n.).
Arhiepiscopul
Victorin Ursache
In aprilie 1966, dupa moartea Episcopului
Andrei, a fost ales, in scaunul episcopal arhim. Victorin Ursache. Acesta,
intre 1956-1966 a fost Superiorul Misiunii Ierusalim din Statele Unite, precum
si profesor la Seminarul Teologic din South Canaan, Pennsylvania. In aprilie
1966 a fost ales ca succesor al defunctului episcop Andrei al Episcopiei
Misionare Ortodoxe Romane din America. La 7 august 1966 a fost hirotonit
episcop. La 11 iunie 1973 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop.
Arhiepiscopul Victorin s-a retras din activitatea pastorala in februarie 2001,
iar la 16 iulie 2001 a fost chemat la Domnul, dupa 35 de ani de slujire in
cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada.
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in
sedinta sa din 12 iulie 1950 a aprobat autonomia Eparhiei noastre din America,
primind titulatura ,"Episcopia autonoma a romanilor din America de Nord si
de Sud".
Avand in vedere situatia Eparhiei la inceputul
anilor `70, s-a luat hotararea ridicarii acesteia la rangul de Arhiepiscopie.
Astfel, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat in sedinta sa din 12
decembrie 1974, ridicarea Episcopiei autonome a romanilor din America de Nord
si de Sud la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura "Arhiepiscopia
Ortodoxa Romana in America si Canada", acordandu-i-se totodata si statutul
de autonomie.
Alegerea noului arhiepiscop
Dupa retragerea din scaun a Arhiepiscopului
Victorin, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a incredintat I.P.S.
Mitropolit Teofan al Olteniei mandatul de Arhiepiscop Loctiitor al
Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, incepand cu 22 februarie
2001. Date fiind unele evolutii legate de noile responsabilitati ca mitropolit
al Olteniei, la solicitarea I.P.S. Mitropolit Teofan, Sf. Sinod, in sedinta sa
din 4-5 iulie 2001, a hotarat sa se incredinteze mandatul de Arhiepiscop
Loctiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, I.P.S.
Arhiepiscop Iosif al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala
si Meridionala, incepand cu 5 iulie 2001.
Congresul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din
America si Canada intrunit la 1 iulie 2000, sub co-presedintia Arhiepiscopului
Victorin si a I.P.S. Mitropolit Teofan, pe atunci Episcop Vicar Patriarhal, a
decis constituirea unei Comisii Speciale care sa analizeze situatia din cadrul
Eparhiei, avand mandat de a studia posibilitatea asigurarii succesiunii la
scaunul arhiepiscopal.
Mai tarziu, la 27 septembrie 2001, la
propunerea Comisiei Speciale, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Romane in America si Canada, intrunit la Biserica Ortodoxa Romana
,"Pogorarea Duhului Sfant" din Windsor, Ontario, a hotarat sa
nominalizeze ca posibili candidati pentru ocuparea scaunului arhiepiscopal, pe
P.C. Pr. Nicolae Corin Condrea si pe Fr. Casian (Livius Ionel) Tunaru.
Congresul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in
America si Canada, intrunit la 9 martie 2002 la Biserica Ortodoxa Romana
"Sf. Treime" din Troy, Michigan, a ales pe P.C.Pr. Nicolae (Corin)
Condrea ca arhiepiscop al acestei Eparhii.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in
sedinta sa din 13 martie 2002, a confirmat canonicitatea alegerii facute de
catre Congres in functia de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in
America si Canada, ridicand, in acelasi timp, pe P.Cuv. Nicolae Condrea la
rangul de arhimandrit.
Potrivit Gramatei Patriarhale, data in
Resedinta Patriarhiei Romane in data de 8 iulie 2002, duminica, 14 iulie 2002,
in Duminica a III-a dupa Rusalii - a Sfintilor Parinti de la Sinodul al IV-lea
Ecumenic - in Catedrala Ortodoxa Romana din Montreal, Canada, cu hramul Sfantul
Ioan Botezatorul, va fi hirotonit si instalat Inalt Prea Sfintitul Dr. NICOLAE
CONDREA in scaunul de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei
Ortodoxe Romane in America si Canada. La evenimentul istoric pe care Biserica
Ortodoxa Romana il va trai pe 14 iulie 2002, vor participa: o delegatie a
Bisericii noastre condusa de catre Fericitul Parinte Patriarh Teoctist,
reprezentanti ai celorlalte Biserici Ortodoxe surori din America, precum si
inalte personalitati din viata bisericeasca si din viata publica romana si
americana.
Nota editorului:
Poate ca nu am fi scris randurile de mai sus
(mai ales acum dupa ce Episcopia dela Vatra si-a ales un nou-episcop Vicar, si
Arhiepiscopia Ortodoxa Romana in America si Canada si-a ales, un nou
arhiepiscop, consacrat si instalat la week-endul dela 13-14 iulie 2002), daca
nu am fi citit pe Internet articolul “Alegerea noului arhiepiscop pentru
Arhiepiscopia Ortodoxa Romana in America si Canada“ - 12 iulie 2002, semnat de
Pr. Mircea Alexa Uta, Consilier Patriarhal -
care, suntem convinsi ca, nu din rautate sau ignoranta, ci din lipsa de
spatiu, necreionand multe din evenimentele istoriei de aproape 100 de ani de
existenta a comunitatii ortodoxe a Romanilor din America si Canada, nu
portretizeaza o imagine prea clara, spre a fi inteleasa dupa cuviiunta de
“cititorul neinformat”, insa dornic a cunoaste istoria acestei Episcopii, asa
cum a fost ea.
Daca acest articol lezeaza pe cineva, sau
interesele vre-unei grupari, cerem iertare, insa adevarul istoric trebuie marturisit,
fara ura si partinire, mai ales cand vorbim de istoria aproape seculara a Episcopiei dela Vatra Romaneasca.