EXPLICAREA SFINTEI LITURGHII ÎN LITERATURA TEOLOGICĂ ROMÂNEASCĂ

 

A. Consideratii generale

 

Sfanta Liturghie ocupa in viata Bisericii un loc central. Este cunoscut faptul ca organizarea primelor comunitati crestine s-a facut in functie de savarsirea Sfintei Euharistii. "Deci cei ce au primit cuvantul Lui s-au botezat; si in ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete. Si staruiau in invatatura Apostolilor si in comuniune, in frangerea painii si in rugaciuni" (Fapte II, 41-42). In primele secole ei care doreau sa devina crestini erau pregatiti in chip special.

 

Catehumenaul, se poate spune, constituia nu numai invatarea doctrinei crestine, ci si o initiere in vederea intelegerii lucrarii tainice a lui Dumnezeu prin Biserica in lume. Catehumenii erau pregatiti pentru intelegerea tainei tainelor, Sfanta Euharistie.

 

Dintru inceput, credinciosii se straduiau sa inteleaga adevarurile de credinta si sa participe, prin traire, la cult. In nazuinta de a intelege ceea ce se savarsea s-a simtit nevoia unei explicari a randuielii si a simbolismului actelor cultice. Se poate spune, in acest sens, ca cei ce participau la Sfanta Liturghie in care se recapituleaza simbolic activitatea Mantuitorului intrupat, inviat si proslavit, traiau bucuria comuniunii cu Dumnezeu.

 

Fata de alte servicii religioase, Sfanta Liturghie era inteleasa chiar si cand limba de cult era straina. La inceputul secolului al XVI-lea, deci descriind situatii si mai vechi, un preot sas din Bistrita, Adalbert Wurmloch, scrie unui prieten al sau din Breslau ca preotii romani "explica" epistolele Sfantului Pavel si Evanghelia in limba romana, dupa ce le-au citit in slavona, "pe care mirenii n-o inteleg". Asadar, prin explicarea textelor, preotii cultivau si ei limba romaneasca in biserica si trebuie sa intelegem ca aceasta era pe atunci o mare indrazneala. Stefan Metes spune, pe drept cuvant, ca in acea vreme credinciosii se rugau in mod sigur in romaneste si putem adauga la aceasta ca, fara nici o indoiala, se spovedeau la preot si acesta ii dezlega in romaneste, de vreme ce nu intelegeau slavona/1.

 

Catre aceste concluzii conduce logica lucrurilor. Remarcam in acest sens si faptul ca in randuiala Liturghiei, ecfonisele si tot ceea ce se rosteste cu voce tare in unele Liturghiere sunt redate in limba poporului, iar rugaciunile care se citeau de catre preot in taina erau, spre exemplu, in limba greaca. In felul acesta a fost conceput Liturghierul aroman, in care "exceptind rugaciunile care se citeau de catre preot in taina erau, spre exemplu, mult mai bogate in Liturghierul romanesc (ceea ce este si explicabil, scopul traducerii fiind acela de a se face inteles serviciul divin de catre aroman, in timp ce tipicul este acelasi, indiferent de limba in care se fac slujba), continutul strict al Liturghiei, ceea ce se citeste cu glas tare, nu in taina, adica ecfonisele toate cate se zic in Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, sunt intocmai si in Liturghierul aromanesc/2.

 

Explicarea si intelegerea Sfintei Liturghii in consensul invataturii Bisericii a fost ceruta si de nevoia de aparare si propovaduire a dreptei credinte. Primul Liturghier tiparit si care dateaza din 1570, reprezinta, de fapt, raspunsul Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania la propaganda calvina. Aprobarea tiparirii acestui Liturghier a fost o capitulare a propagandei calvine, o capitulare a prozelitismului calvin in fata rezistentei ortodoxe"/3.

 

Aceste cateva consideratii preliminare ne indreptatesc sa afirmam ca fiii Bisericii noastre stramosesti, cu toate ca mai multe veacuri au avut ca limba de cult o limba straina, au inteles si au pretuit Sfanta Liturghie cu multa si adanca evlavie. Pentru a intelege mai bine locul pe care l-a ocupat Sfanta Liturghie in preocuparile teologilor romani este necesar, mai intai, o succinta prezentare a istoricului savarsirii Sfintei Liturghii la noi. Nu avem documente care sa ateste structura Sfintei Liturghii si felul cum se savarsea ea la straromani. Argumentul filologic privind raspindirea crestinismului la stramosii nostri se dovedeste, prin fapte de limba, ca limba folosita in Biserica era limba latina populara. Caracterul latin al crestinismului romanesc nu mai poate fi pus la indoiala de nimeni in vremea noastra/4.

 

Si, de vreme ce se atesta raspandirea crestinismului inca de la inceput la romani trebuie sa admitem ca stramosii nostri si-au manifestat evlavia prin cult si in primul rand prin participarea la savarsirea Sfintei Liturghii. Primul manuscris care cuprinde randuiala Sfintei Liturghii dateaza, potrivit concluziilor la care au ajuns cercetatorii nostri, din anul 1419. El cuprinde de fapt Liturghia Sfantului Vasile cel Mare/5.

 

Au existat si numeroase manuscrise. Timpul si vitregiile care s-au abatut in nenumarate randuri asupra pamantului romanesc au facut ca aceste marturii ale evlaviei si ostenelilor stramosilor nostri sa dispara. Faptele de limba sustin aceasta afirmatie. Analizind limba Liturghierului lui Ion din Suiug, Gh. Serban Cornila scria: "Cred ca anarhismul formelor gramaticale, precum si anarhismul lexicului din textele pe care le vom reproduce mai jos, vor proba ca avem de a face cu o carte a carui original a fost scris cel putin cu doua secole mai inainte de data cand a fost copiat"/6. Acest manuscris dateaza, potrivit insemnarii autorului, din 22 august 1724. Comparind limba Liturghierului mitropolitului Dosoftei al Moldovei (1679) si a Liturghierului preotului Petru din Tinod (1679), regretatul Pr. Ciuhandru ajunsese la concluzia ca "ambele Liturghiere reproduc un prototip comun, iar diferenta ce exista intre ele s-ar datora felului diferit cum au copiat cei doi copisti unul si acelasi text"/7.

 

Prin urmare, inainte de a se tipari Liturghierul a circulat mai intii in manuscrise. Numarul acestor manuscrise era destul de mare, iar aria de raspindire era intreg tinutul romanesc din vremea noastra. Dupa aparitia tiparului, Liturghierul, a fost cartea cea mai des tiparita/8.

 

Tipariturile care cuprindeau textul Sfintei Liturghii au o mare importanta atit din punct de vedere liturgic cit si lingvistic. Ele reflecta nivelul de cultura pe care-l aveau oamenii vremurilor respective. Traducerea Liturghierului s-a facut, asa cum aratam mai sus, din motive de a intelege mai bine taina Sfintei Liturghii, dar si cu scopul de a apara dreapta credinta impotriva prozelitismului religios.

 

Traducatorii Liturghierului cunosteau foarte bine bogatia si frumusetea Liturghiilor ortodoxe. Ion Neculce a consemnat un fapt graitor in acest sens. Este vorba de slujbele pe care Mitropolitul Dosoftei, luat in surghiun, le facea in Polonia, "Dupa ce l-au dus la Jolfa, il punea craiul Sobietki de se imbraca cu hainele cele scumpe si odoarele Mitropoliei tarii noastre si facea Liturghia de zile mari si Iordan la Boboteaza, dupa obiceiul tarii noastre, de sa mira craiul, si toti domnii lesesti si lauda frumoasa taramonie ce are biserica tarii noastre"/9.

 

In concluzie, putem spune ca Liturghierul, alaturi de Sfinta Scriptura, a fost cartea cea mai des tiparita si de cel mai folos pentru evlavia si spiritualitatea romaneasca.

 

De-a lungul veacurilor Sfinta Liturghie a constituit obiectul a numeroase explicari. Acestea s-au facut fie sub aspect dogmatic, fie mistico-simbolic. Ele aveau menirea sa antreneze pe credinciosi la intelegerea rinduielii si simbolismului Sfintei Liturghii si implicit la o mai profunda traire a vietii duhovnicesti. Fara indoiala preotii slujitori explicau credinciosilor Sfinta Liturghie, mai ales in predica. Primele explicari ale Sfintei Liturghii in limba romana sunt insa traduceri. In cele ce urmeaza ne vom stradui sa prezentam, pe scurt, care sunt explicarile Sfintei Liturghii in teologia romaneasca.

 

A.    Traduceri Una din lucrarile cele mai de seama privind explicarea Sfintei Liturghii o datoreaza Biserica Ortodoxa Sfintului Simion, Arhiepiscopul Tesalonicului au fost traduse in romaneste pentru prima data in 1765, sub titlul: "Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului. Care acum intii intr-acest chip s-au tiparit si s-au diortosit dupa ellinie pre limba Luminatului si invatatului Domnului nostru Io Stefan Mihaiu Racovita voevod. Cu blagoslovenia si cu toata cheltuiala a Prea Sfintitului Mitropolit al Ungrovlahiei Kir Grigorie la Sfinta Mitropolie in Bucuresti - La anul de la zidirea lumii leat 7203 (1765). De Iordache Stoicanu i Tipograful". Incercarea, redactata sub forma unui dialog intre un arhiereu si un cleric, cuprinde zece parti in care autorul trateaza probleme teologice cu caracter dogmatic, cultic si liturgic.

 

 In partea intiia trateaza despre existenta lui Dumnezeu si combate ereziile care au aparut in sinul Bisericii.

 

 In partea a II-a se ocupa de Sfintele Taine, 7 la numar, aratind ca Iisus Hristos este izvorul tuturor tainelor, despre invierea mortilor si afirma ca Sfinta Liturghie a fost savirsita pentru prima data de catre Mintuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taina.

 

Partea a III-a trateaza despre Mirungere si arata cum se face sfintirea Marelui Mir.

 

Partea a IV-a - invataturi despre Sfinta Liturghie - este cea mai importanta din punctul nostru de vedere. Sfintul Simeon explica simbolismul actelor si actiunilor liturgice, incepind cu pogorirea arhiereului din scaun, numarul vesmintelor arhieresti si preotesti, imbracarea slujitorilor, Proscomidia, vasele Liturgice, darurile: Piinea dospita si vinul; staruie asupra folosirii piinii dospite si arata de ce nu folosim azima. Daca am folosi azima, cum fac romano-catolicii, ne-am face partasi cu iudeii, ar trebui sa jertfim mielul si sa tinem simbata. Arata ca potrivit Evangheliei, Iisus a adus Jertfa piine dospita, a facut cina inainte de ziua azimilor "ci mai inainte de azima era" si iudeii nu au intrat "in divan" ca sa nu se spurce "caci era mare ziua aceea". Iisus a instituit Pastile cele noi si adevarate "si acestea era pohtit ca sa le dea mai inainte pina a patimi, pentru ca sa ramina cu noi, ca sa fie adevarat precum a zis: Cel ce maminca Trupul Meu si bea Singele Meu, in Mine petrece si Eu in el. Drept aceea nu toate ale legii au facut la cine aceea, ci au facut spalarea si au sezut si blid era intru care a intins Iuda". Sfintul Simeon demonstreaza ca practica folosirii piinii dospite si a vinului ametescat cu apa pe care o tine Biserica Ortodoxa este in deplin acord cu invatatura dogmatica despre unitatea firilor in persoana divi-umana a Rascumparatorului. El afirma ca unii eretici foloseau numai apa. Aceasta practica este gresita, dupa cum si cea a armenilor care foloseau numai vinul: "Dar nici vin singur numai sa se puie precum fac ereticii armei care alt eres voind sa strice la mai rau eres au cazut. Ca voind acestia asta impotriva lui Nestorie; carele despartire au invatat a fi la Hristos si deosebesc cuvintul adeca Dumnezeirea si deosebirea omenirea, i-au zis ca o fire iaste intru Hristos, intruparea Lui lepadind-o ticalosii". Sfintul Simeon al Tesalonicului insista asupra acestor pentru ca in vremea sa se adusese deja in discutie modul de prefacere a Sfintelor Daruri. Tot in partea aceasta se ocupa de scoaterea miridelor, aratind ordinea acestora, da unele explicatii despre strana, arata de ce se tamiiasa la Proscomidie, ce este Sfintul Altar si Sfinta Masa.

 

Partea a V-a trateaza despre Biserica, tirnosirea ei, lucrurile care se pastreaza intr-insa, despre Taina Hirotoniei, Pocaintei, Nuntii si Sfintului Maslu.

 

In partea a VI-a se ocupa de rugaciunile Bisericii, cuprinse in cele 7 laude bisericesti, avind in centrul lor Sfinta Liturghie. Se dau explicatii aspura Litiei, Ceasurilor, Liturghiei, Darurilor mai inainte Sfintite si pomenirii mortilor.

 

Partea a VII-a cuprinde explicatii date Botezului si Sfintului Mir, Biserica ca lacas de inchinare si revine cu explicari asupra vesmintelor de slujba si a momentelor mai importante din Sfinta Liturghie oficiata cu Arhiereu.

 

 In partea a VIII-a explica simbolul credintei si impotriva cui s-au ridicat afirmatiile sale.

 

In partea a IX-a trateaza sub forma de dialog unele invataturi dogmatice,

 

Iar in ultima parte, a X-a, da povete celor ce vor intra in cinul monahal sau se vor face preoti. Din aceasta simpla insiruire a problemelor pe care Sfintul Simeon al Tesalonicului le-a ridicat si tratat in lucrarea sa ne dam seama de bogatia temelor, aduse in discutie si de actualitatea lor, raportate la epoca respectiva. El nu a reusit o tratare sistematica, a revenit asupra unor teme, a adus mai multe interpretari mistice si le-a aratat, intotdeauna, temeiul dogmatic. Interpretarile pe care le da, le raporteaza la Intruparea, unitatea celor doua firi in Persoana Mintuitorului, la patimile si invierea Domnului. Lucrarea Sfintului Simeon al Tesalonicului s-a bucurat de multa pretuire in sinul Bisericii noastre. De aceea s-a facut o noua traducere sub titlul: "Sfintul Simeon la Tesalonicului.

 

Tratat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe dupa adevaratele principie puse de Domnul nostru Iisus Hristos si urmasii Sai. Retiparita dupa originala traductie din limba elena cu data 1765 si indreptata in stil pe alocarea. In zilele Prea Inaltatului Domn Principatelor Unite Romane Alexandru Ioan I, cu binecuvintarea Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop si Mitropolit al Ungro-Vlahiei si Primat al Romaniei S. D. Nifon, de Toma Teodorescu. Suburbia Muntuleasa, strada Plantelor nr. 9 ".

 

Partea aVII-a se intituleaza: Explicarea a acetuiasi Parinte pentru Sfinta Biserica si pentru cei ce slujesc intr-insa, diaconi, preoti, arhierei si pentru adaugirile cu care slujesc oricare dintr-insii.

 

Pentru dumnezeiasca Taina a Sfintei Liturghii aratindu-i pricina fiecareia din cele ce se savirsesc la dinsa si care explicare s-a trimis la crestinii cei din Kritus (p. 251-268). Este de fapt un rezumat al primei lucrari.

 

Cel mai de seama liturgist al Bisericii Ortodoxe este insa, fara indoiala, Nicolae Cabasila. El s-a nascut in jurul anului 1300. Si-a facut o frumoasa cultura la Bizant. Dupa terminarea studiilor a venit la Ierusalim fiind "una dintre personalitatile cele mai remarcabile care au ilustrat istoria politica, religioasa si culturala a lumii bizantine din secolul al XIV-lea"/10. Liturgistii considera lucrarea lui Nicolae Cabasila "Tilcuirea Dumnezeiestii Liturghii" cea mai buna erminie sau tilcuire care a ajuns pina la noi. In limba romana lucrarea a aparut purtind titlul: "Nicolae Cabasila.

 

Tilcuirea Dumnezeiestii Liturghii.

 

Traducere din greceste si lamuriri introductive de diaconul Ene Braniste, asistent la universitar. Cu o prefata de Pr. Petre Vintilescu, Decanul Facultatii de Teologie din Bucuresti. Cuvint inainte si ilustratii ingrijite de I. D. Stefanescu, profesor universitar. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1946." In introducerea lucrarii, autorul traducerii, da "citeva stiri despre viata lui Nicolae Cabasila si lamuriri asupra tilcuirii sale liturgice". Asa cum arata P.C. Pr. Prof. Ene Braniste, erminia lui Nicolae Cabasila "are un pronuntat caracter dogmatic si mistic si este cea mai completa, mai profunda si mai celebra dintre tilcuirile liturgice clasice ale ortodoxiei"/11.

 

Impartita in 53 de capitole, sistematic rinduite, lucrarea prezinta Sfinta Liturghie, urmarind desfasurarea ei. In cap. I Nicolae Cabasila face o prezentare generala a Liturghiei care are un indoit scop: sfintirea darurilor si sfintirea credinciosilor. Cap. XVI "Simbolismul Sfintei Liturghii, pe scurt este cum remarca traducatorul "o repetare aproape cuvint cu cuvint, a ultimei parti din Cap. I"/12. In capitolele II-XI se ocupa cu interpretarea Proscomidiei; Cap. XII-XV si XVII-XXVII cu Liturghia catehumenilor si cea a credinciosilor, pina la momentul Sfintirii darurilor sau jerfei liturgice sub toate aspectele. Apoi in cap. XXXVIII-XLI, continua interpretarea Litrughiei pina la impartasirea credinciosilor. Insista in cap. XLII-LII, asupra efectelor, esentei si modului sfintirii credinciosilor prin Sfintele Taine, Cap. LIII- este consacrat ultimelor acte liturgice. In comparatie cu alte erminii bizantine, subliniaza traducatorul, Nicolae Cabasila "trece foarte repede peste unele amanunte liturgice, neglijind, in general, gesturile si actiunile liturgice. Astfel, la el nu gasim nici o mentiune despre unele acte si ceremonii care intrasera deja de multa vreme in rinduiala Liturghiei, ca de exemplu, imbracarea Sfintitilor slujitori, spalarile rituale si nici despre tamiieri sau cadiri, dintre care abia pomeneste, in treacat, de cea de la acoperirea darurilor, la sfiristul proscomidiei (cap. XI). El nu se ocupa, de asemenea, nici de sfintul locas, de vesmintele si de vasele liturgice, a caror interpretare cuprinde cea mai mare parte din comentariul atribuit lui Gherman al Constantinopolului si din opera liturgica a Sfintului Simeon al Tesalonicului"/13. S-a remarcat, de asemenea, faptul ca el nu citeaza textul rugaciunilor, ci multumindu-se indica inceputul si sfirsitul, rezumind personal continutul acestora. Asa cum sublinia in cuvintul introductiv regratatul preot profesor Petre Vintilescu, aceasta Erminie "de neintrecuta valoare", care "in cultura unui teolog si mai ales in pregatirea unui liturghisitor constient", nu poate "fi suplinita de nici o alta lucrare" trebuia deci sa fie tradusa si in limba romana. "Este usor de inteles, deci, ce eminent serviciu face Teologiei romanesti

Parintele asistent Diacon Ene Braniste, dind din limba greaca in cea romana aceasta subtila tilcuire"/14.

 

In sfirsit, o alta lucrare care tilcuieste Sfinta Liturghie si care a fost, in ultimul timp, tradusa in romaneste este Istoria bisericeasca si privire mistica a lui Gherman, Arhiepiscopul Constantinopolului. Sfintul Gherman a trait intre anii 650-733. A fost patriarh al Constantinopolului intre 715-733 si alaturi de Sfintul Ioan Damaschin a luptat pentru restabilirirea adevaratei invataturi despre Sfintele icoane. Lucrarea sa este dupa parerea cercetatorilor foarte importanta pentru epoca bizantina. Este tradusa in romaneste si prefatata de Pr. Prof. Nicolae Petrescu de la Seminarul teologic din Craiova/15. Pina acum a aparut in revista "Mitropolia Olteniei" an. XXVI (1974), nr. 9-10, p. 825-832, sub urmatoarele titluri puse de traducator "dintr-o necesitate didactica", deoarece textul grecesc nu are nici un fel de titlu sau subtitlu: Despre biserica, lacasul divin si drepre toaca, despre primele doua Taine: Botezul si Mirungerea, despre absida Altarului, despre obiectele din Altar, despre iconostas si despre naos, despre inchinare catre rasarit si despre ingenunchere, despre tunderea capului preotului, despre vesmintele preotesti si simbolismul lor. In aceeasi revista, anul XXVII (1975), nr. 1-2, p. 74-80, a aparut comentariul asupra Proscomidiei si Liturghiei catehumenilor pina la antifonul III; in nr. 3-4, p. 213-219 este continuarea explicarii Liturghiei catehumenilor pina la sfirsit; in nr. 7-8, p. 544-557 este tilcuirea liturghiei credinciosilor pina la "Sa ne iubim unii pe altii..." ultima parte fiind in curs de aparitie. Dupa cum se vede autorul a acordat atentie si s-a preocupat de biserica-lacas de cult, de vesminte si numai dupa aceea despre tilcuirea Sfintei Liturghii.

 

Sfintul Gherman al Constantinopolului prezinta istoric faptele liturgice, le tilcuieste simbolic. "Interpretarea mistico-contemplativa domina in Liturghia catehumenilor si a credinciosilor." Asa cum sublinia traducatorul, "acest comentariu are meritul ca reda tilcuirea ortodoxa a tuturor elementelor Sfintei Liturghii din primele opt secole si devine temei de tilcuire a Sfintei Liturghii si pentru perioada de dupa schisma din 1054, cind au aparut celelalte tilcuiri liturgice ale lui Pseudo-Sofronie al Ierusalimului, Teodor de Andida (sec. XII) si a lui Nicolae Cabasila (sec. XIV). El contribuie deci la pastrarea invataturii ortodoxe cu privire la "explicarea serviciului divin al Sfintei Liturghii"16. Traducerea acestei lucrari in limba romana, imbogateste numarul lucrarilor cu caracter liturgic traduse la noi si reflecta atentia pe care teologii romani din toate timpurile au acordat-o literaturii patristice si lucrarilor de teologie ortodoxa in general.

 

Un alt ostenitor in domeniul Liturghiei a fost Eremia Cacavela care prin tilcuirea ce o face contribuie la cunoasterea Sfintei Liturghii la romani: "Invatatura sfinta adeca sfintei si dumnezaestii liturghii tilcuire de pe limba greciasca pe limba rumaneasca", Iasi, 1697. Eremia Cacavela s-a nascut in insula Creta cam pe la 1651 si a invatat in manastirea Rethymo, calatoreste foarte mult prin Asia Mica, Viena etc., agonisind o vasta cultura. In 1686 il gasim in Tara Romaneasca, in Bucuresti, unde traduce din italiana in greceste "Asediul Vienei", iar in 1687 il gasim egumen la manastirea Plaviceni. Vorbim despre el, Dimitrie Cantemir il numeste "monah foarte iscusit". In 1688 vine la Iasi chemat de Constantin Voda Cantemir, iar in aceasta perioada cit sta in Moldova face traducerea de care ne ocupam a Sfintei Liturghii 1793, dupa Nicolae Vulgaris. In aceasta preocupare de traducator l-a avut ca ostenitor si purtator de grija pe hatmanul Bogdan, cumnatul lui Antioh Cantemir. Prelucrarea lui Eremia Cacavela a circulat la romani in stare de manuscris si a fost drept manual pentru instruirea preotilor pina in secolul trecut.

 

B. Lucrari originale

 

Organizarea si dezvoltarea invatamintului teologic la noi a adus de la sine si nevoia aparitiei unor manuale de Liturgica. Dintre acestea remarcam pentru valoarea si extinderea lor, tratatele de Litrugica. Dintre acestea remarcam pentru valoarea si extinderea lor, tratatele de Liturgica ale lui Vasile Mitrofanovici si Badea Cireseanu.

 

1.     - Liturgica Bisericii Ortodoxe.

Cursuri universitare de dr. Vasile Mitrofanovici fost profesor p.o. teologia practica la facultatea teologica din Cernauti. Prelucrate, completate si editate de Prof. Dr. Teodor Tarnavschi si acum din nou editate si completate de Dr. in teologie si filosofie Nectarie Nicolae Cotlarciuc, Arhiepiscop si Mitropolit al Bucovinei, fost profesor universitar pentru Teologia practica, Cernauti, 1929, Editura Eparhiei ort. rom. din Bucovina. Este precum se vede fructul stradaniilor a trei profesori universitari. Vasile Mitrofanovici (1864-1888), Teodor Tarnavschi (1896-1914) si Nicolae Cotlarciuc (1919-1923). Fiecare dintre ei au adus completari, dezvoltari si imbunatatiri prelegerilor universitare, tinute initial de Vasile Mitrofanovici. Acestea au fost publicate pentru prima data in anul 1909. Editia din 1929 cuprinde doua parti. Fiecare parte este impartita in capitole, acestea in sectiuni, iar sectiunile in articole.

 

Despre Vasile Mitrofanovici stim ca s-a nascut in 1831, la Budenit in Bucovina, a facut liceul si Teologia la Cernauti si s-a specializat pentru teologia practica la Viena. In 1856 a fost numit preot si i s-a incredintat suplinirea catedrei de Teologie practica la Institutul teologic din Cernauti. In 1859 a fost numit administrator parohial la Vicovul de Sus pentru a face practica pastorala. In 1861 a devenit profesor agresat, iar in 1864 profesor titular la catedra de Teologie practica a Institutului teologic cernautean. Infiintindu-se in 1875 Universitatea din Cernauti, a fost numit profesor titular al Facultatii de teologie. Intre anii 1876-1882 a fost Decan al acelei Facultati. In 1879 a fost facut doctor honoris causa. A murit in 1888 la Mariebod, suferind de inima. Lucrarea lui este impartita astfel: Partea I, Liturgica generala (p. 80-451), care cuprinde cap. I Cerintele si conditiile pentru executarea rinduielilor liturgice si cap. II Formele generale comune rinduielilor liturgice.

 

Partea a II-a, Liturgica speciala (p. 454-906), cuprinde: cap. I Cultul public comun adica rinduielile bisericesti publice comune sau rinduielile bisericesti fixe, stationare; cap. II Rinduielile bisericesti particulare sau rinduielile bisericesti periodice. Autorii s-au ocupat despre Sfinta Liturghie in partea a II-a, cap. I, sectiunea I, articolul II, p. 497-602, tratind despre Sfinta Liturghie "culmea" cultului divin si "centrul intregii vieti religioase a crestinului"/17. Liturgica - spune autorul - se poate privi sub punctul de vedere al sacrificiului si sub punctul de vedere al sacramentului. Aici avem a privi Liturghia din punctul cel dintii/18.

 

De aceea se ocupa mai intii de conceptul de sacrificiu, sacrificiile Vechiului Testament, scarificiul lui Hristos pe cruce si sacrificiul euharistic. Apoi trateaza, cu temeinicie, despre necesare pentru serbarea Sfintei Liturghii, ministrul Sfintei Liturghii, Liturghiile Bisericii Ortodoxe Rasaritene, norme rituale vechi ale Litughiei. In continuare autorii prezinta Partile Liturghiei Sfintului Vasile cel Mare si a Sfintului Ioan Gura de Aur; Proscomodia, Litughia catehumenilor si Liturghia credinciosilor. Impletind consideratiile istorice cu explicarile dogmatice si mistice date de Sfintul Simeon al Tesalonicului, Sfintul Gherman al Constantinopolului si Nicolae Cabasila, autorii sintetizeaza si pun in lumina elementele fundamentale ale Sfintei Liturghii.

 

Liturghia Bisericii Ortodoxe, in forma editiei din 1929 constituie un izvor important de documentare si intelegere a Sfintei Liturghii.

 

2.     - Al doilea tratat de Liturgica a aparut in trei volume intre anii 1910-1912. El este opera activitatii profesorale si stiintifice depuse de-a lungul a 17 ani de catre Badea Cireseanu. Lucrarea este intitulata: Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici crestine ortodoxe de rasarit. Vol. I Bucuresti, 1910, vol. II Bucuresti 1911, vol. III Bucuresti, 1912. Lucrarea, cu bogate temeiuri biblice si patristice, a aparut la un an dupa aceea a lui Vasile Mitrofanovici. Se pare ca Badea Cireseanu nu cunoastea lucrarea aparuta in 1909 la Cernauti. De aceea se considera nu deschizator de drumuri nu numai in teologia romaneasca, ci in Ortodoxie. Bine documentata, expusa intr-un stil limpede si structurata intr-o viziune mai larga decit domeniul liturgic - ne referim la vol. II in care face referiri la arhitectura precrestina si crestina, lucrarea lui Badea Cireseanu constituie un izvor de referinta pentru specialisti. Vol. I se ocupa de istoria literaturii liturgice, vol. II despre lacasurile de cult: iconografia bisericeasca, slujitorii altarelor, odoarele liturgice si simbolica cultului crestin. Vol. III, prezinta cultul dumnezeiesc public, sarbatorile, Tainele, ierugiile si posturile.

 

Despre Badea Cireseanu se stie ca s-a nascut in sinul unei familii de tarani in 1859, in comuna Spineni, judetul Olt. Tatal sau era cintaret. A urmat scoala primara la Slatina, Seminarul la Curtea de Arges si cu ajutorul episcopului Ghenadie al Argesului, Seminarul Central din Bucuresti. In 1883, a fost numit profesor de caligrafie la Seminarul de la Curtea de Arges, unde a functionat trei ani. Apoi s-a inscris la Facultatea de teologie din Cernauti, unde si-a luat doctoratul in Teologie. In 1891 a fost numit profesor suplinitor la Facultatea de teologie din Bucuresti la catedra de Liturgica, Pastorala, Catehetica si Omiletica. In 1892 a fost numit profesor provizoriu, iar in 1895 profesor definitiv (Pentru amanunte vezi: Pr. Prof. Al. Moisiu, Un pionier al Liturgicii romanesti: Prof. Badea Cireseanu, in "S.T.", an. XXVIII (1976), nr. 3-6, p. 520-522). Ceea ce intereseaza cu osebire lucrarea de fata gasim tratat in lucrarea lui Badea Cireseanu, Tezaurul Liturgic, in capitolul II: Unele lamuriri stiintifice asupra serviciului divin, in care pentru inceput vorbeste despre vechimea Sfintei Liturghii si pregatirile pentru savirsirea ei, cuprinde articolul I inflorirea serviciului liturgic rasaritean cu trecerea treptata a timpului - serviciul divin in Vechiul Testament, Liturghia in timpul Sfintilor Apostoli, in secolul al II-lea; Liturghia Constitutiunilor Apostolice din secolul al III-lea si jumatatea prima a secolului la IV-lea Liturghia Sfintului Apostol Iacob fratele Domnului, Liturghia Sfintului Marcu; cele Trei formulare liturgice ale Bisericii ortodoxe; sacrificiul euharistic si numirile lui, si articolul II cuprinde conditiile trebuincioase pentru savirsirea Sfintei Liturghii; vrednicia si pregatirea ministrului liturghisitor, timpul pentru savirsirea Sfintei Liturghii, odoarele trebuincioase la servire a Sfintei Liturghii si spicuiri asupra sectiunii I-a. Sectiunea a II-a intitulata: Sfinta Liturghie se ocupa in capitolul I de cele 7 laude bisericesti si originea lor impartind prezentarea acestora in laude dumnezeiesti de seara (art. I) si laude dumnezeiesti de dimineata (art. II); iar in capitolul II "Explicatiuni asupra liturghiilor sfintilor Parinti Vasile cel Mare, Ioan Hristodomul si Grigorie Dialogul, p. 157-239 - Proscomidia, p. 158-168, despre Liturghia Catehumenilor si Liturghia Credinciosilor in articolul II, p. 178-207, iar in articolul III, despre Liturghia Sfintului Grigorie Dialogul sau a celor mai inainte sfintite, p. 222-239.

 

Badea Cireseanu, considera ca Sfinta Liturghie "are partile ei deosebite, dar nedespartite intre ele"/19. Proscomidia, Liturghia catehumenilor si aceea a credinciosilor formeaza o unitate, caci nu pot sa limpezeasca cele doua, daca s-a inceput Proscomidia"20. Ca si tratatul aparut la Cernauti in 1929, Tezaurul Liturgic al lui Badea Cireseanu este o lucrare bine inchegata, bogat si stiintific documentata, mai ales pentru vremea aparitiei. El priveste sub unghi istoric dezvoltarea Sfintei Liturghii si sustine totul cu temeiuri biblice si patristice.

 

O alta lucrare de mare importanta pentru Teologia liturgica romaneasca, este cea a Diaconului Ene Braniste, Explicarea Sfintei Liturghii dupa Nicolae Cabasila, Bucuresti, 1943, Tipografia Cartilor Bisericesti. Autorul lucrarii s-a nascut in comuna Suseni in judetul Arges la 12 octombrie 1913 intr-o familie de invatatori. Scoala primara o face in satul natal, apoi Seminarul Neagoe-Voda din Curtea de Arges si Facultatea de teologie din Bucuresti pe care o termina in iunie 1938. Odata cu inscrierea la doctorat o sustine in 1942 cu titlul de mai sus. Este numai apoi profesor de Liturgica si Pastorala avindu-l ca indrumator pe regretatul Pr. Prof. Petre Vintilescu. Teza de doctorat o sustine in 1942 cu titlul de mai sus. Este numai apoi profesor de Liturgica la Facultatea de teologie din Bucuresti, post ce il ocupa si in prezent, ostenindu-se atit pentru studentii teologi cit si pentru cursantii la doctorat.

 

Lucrarea se inscrie ca o contributie de prim ordin pentru Liturgica romaneasca. In introducere, p. 3-18, autorul arata care sunt erminiile liturgice in rasarit pina la Nicolae Cabasila. Vorbind despre lipsa explicarii Sfintei Liturghii in primele trei secole ale crestinismului spune: "Aceasta lipsa se explica probabil prin aceea ca, dupa cum remarca un liturgist german contemporan, in antichitatea crestina nici nu s-a simtit asa de mult nevoia unei explicari a litrughiei, ca in timpul de mai tirziu"21. Sec. IV si V, aduc in aceasta problema citeva comentarii ale Sfintului Kiril al Ierusalimului "Catehezele…", Sf. Ioan Gura de Aur (+407), Teodor de Mopsuestia (+428), Sfintul Dionisie Areopagitul, Gherman al Constantinopolului, Sfintul Teodor Suditul (+826), Teodor episcop de Andida, incununind cu cea mai desavirsita opera liturgica al lui Nicolae Cabasila "Explicarea Sfintei Liturghii".

 

Partea I, p. 21-58, descrie pe autorul lucrarii, viata si intinsa lui opera, cu referinte speciale asupra cuprinsului Erminiei.

 

Partea a II-a, p. 59-202 - in cap. I si II sunt comentate punctele din Explicarea Sfintei Liturghii - cuprinzind scopul Liturghiei, acela de sfintire a darurilor si sfintire a credinciosilor, jertja liturgica in institutia si esenta ei, materia darurilor de jertfa, Proscomidia, sfintirea darurilor si apologia epiclezei. Cap. III - vorbeste despre sfintirea credinciosilor, mijloacele liturgice, efectele sfintirii si participarea celor vii si a celor morti la efectele jertfei euharistice. Cap. IV - Liturghia ca mijloc al cultului crestin: raportul nostru fata de Dumnezeu, formele latreuticii in Liturghie, euharistia ca nota predominanta a jertfei liturgice, Liturghia ca rugaciune de cerere si de multumire si sensul pomenirii Sfintilor in Liturghia Sfintului Ioan Gura de Aur. Cap. V - cuprinde semnificatia simbolico-mistica a rinduielii liturghiei in care se ocupa de Liturghie ca pomenire sau comemorare, semnificatia Proscomidiei, a Sfintei Liturghii pina la epicleza si a ritualului Sfintei Jertfe.

 

Partea a III-a, p. 203-238 - in cap. I se ocupa de valoarea si meritele lui Cabasila ca tilcuitor al Liturghiei si cap. II - Influenta Eremiei liturgice a lui Cabasila in teologia greaca si latina aratind ca "meritul de capetenie al interpretarii lui Cabasila este simtul critic si respectarea sensului istoric, insusiri ce lipsesc nu numai comentariului lui Gherman ci, in mare parte, tuturor celorlalte comentarii liturgice grecesti"/22. Se poate spune, pe buna dreptate, ca Pr. Prof. Ene Braniste prin lucrarile sale, faca un mare serviciu Teologiei romanesti, inscriindu-si numele alaturi de marii liturgisti ortodocsi, la locul de onoare al celor ce se ostenesc mereu in domeniul vast si sacru al Sfintei Liturghii.

 

De o deosebita valoare este si lucrarea regretatului preot profesor Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 1972, 384 pagini.

 

Nascut la 25 septembrie 1887 in comuna Cateasca, judetul Arges dintr-o veche familie preoteasca, a urmat cursurile primare, apoi urmeaza un an la Seminarul Central din Bucuresti pe care il absolva in 1907 iar in 1911 este licentiat al Facultatii de aici. Hirotonit preot da dovada de multa abnegatie, cistigindu-si un deosebit prestigiu prin scrisul sau. Intre 1924-1926 urmeaza cursurile de doctorat la Facultatea din Bucuresti. Este pensionat la 1 martie 1950, in care timp (1954 si 1966) detine functia de presedinte al Consistoriului Central Bisericesc. Se stinge din viata dupa o lunga si rodnica activitate carturareasca, in noaptea de 11 spre 12 iunie 1974. Dupa marturia autorului, lucrarea "reuneste iarasi 14 volume, asa cum fusesera concepute si redactate initial in stare de manuscris, capitolele publicate disparat intre anii 1953-1964 in revistele Bisericii Ortodoxe Romane. Ele au ca obiect prezentarea istorica, exegetica si tipiconala a slujbelor bisericesti de seara, de dimineata si a Sfintei Liturghii, servicii care alcatuiesc continutul principal si major al cartii numita Liturghier"/23.

 

 Lucrarea are doua parti, dar se deschide cu asa-zisul capitol: "Cartea numita Liturghier", in care autorul trateaza despre denumirea si cuprinsul Liturghierului, problema unui formular al Liturghiei in primele veacuri crestine, formatul si structura Liturghierului in manuscrise, editii si traduceri (p. 9-25).

 

In partea I a Liturghierului explicat: Serviciile premergatoare Liturghiei (p.28-72) autorul face unele consideratii generale, apoi trateaza despre oficiul Vecerniei sau slujba de seara, ceasul al IX-lea si Vecernia propriu-zisa, Litia, oficiul Mezonopticii si acela al Utreniei.

 

Partea a II-a - Liturghia (p. 79-324) trateaza, rind pe rind despre pregatirea sfintitilor slujitori pentru oficiul liturghiei, ritualul Procomidiei, Dumnezeiasca Liturghie comentata in oficiul si in textul ei: Liturghia catehumenilor, Liturghia credinciosilor, impartasirea in cadrul Sfintei Liturghiei si rugaciunea apolisului Liturghiei. Lucrarea se incheie cu doua anexe: Miruirea si Anafora sau Antidoron (p. 347-377). Fiecare capitol are subcapitole si paragrafe. Materialul este bine sistematizat si tratat cu multa probitate stiintifica. Sunt aduse in discutie opinii teologice sau practici liturgice; se analizeaza totul prin prisma evolutiei istorice; se pun in lumina tilcuiri cu caracter dogmatic, simbolic, mistico-contemplativ. Totul face dovada unei lucrari temeinic inchegata si de mare utilitate nu numai pentru clerici si studentii teologi, ci deopotriva, pentru specialisti si pentru toti cei ce doresc sa cunoasca mai bine trecutul si importanta Sfintei Liturghii si a cultului crestin in general. C. Lucrari de popularizare Asa cum am arata mai sus, credinciosii simt nevoia de a intelege mai adinc si a trai mai intens, in cadrul Sfintei Liturghii, bucuria comuniunii cu Dumnezeu.

 

Alaturi de profesorii de specialitate, ierarhi ai Bisericii noastre sau preoti slujitori/24 au venit intru intimpinarea acestor dorinte ale credinciosilor si le-au daruit in forma de predica si cu multa grija, explicari ale Sfintei Liturghii.

 

Am putea numi aceste daruri duhovnicesti, lucrari de popularizare. In cele ce urmeaza ne vom referi in ordinea aparitiei, la trei lucrari de acest gen: 1. Episcopul Nicodim, staretul manastirii Neamt, Seminte Evanghelice pentru Ogorul Domnului, vol VIII. Cuvintari Liturgice. Dumnezeu si dreptatea lui. Mina lui Dumnezeu in lumea vazuta. Scurta explicare a Sfintei Liturghii. Originale si prelucrari. Editura Tipografiei Sfintei Monastiri Neamtu, 1933, 416 p. Prelucrarea arhiereului Ioanichie Evantias: "Scurta explicatie partii I-a si a II-a a Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii", editia a II-a, Bucuresti, Tipografia Stefan Rossidescu, Strada Germana nr. 2, 1866, 268p. Lucrarea isi propune sa prezinte cititorilor explicarea Sfintei Liturghii.

 

 Partea a III-a urma sa apara. Primele doua parti trateaza despre Sfinta Liturghie cu cele trei parti (p. 1-33); in cap. I-III, trateaza despre Proscomidie, darurile euharistice, piinea trebuie sa fie dospita, simbolizind unitatea tuturor crestinilor, rinduiala pe scurt a Proscomidiei. Cap. IV trateaza despre luarea binecuvintarii de la arhiereu; cap. V despre inchinarea slujitorilor; cap. VI despre spalarea miinilor, care simbolizeaza curatia si nevinovatia liturgistilor; cap. VIII scoaterea Agnetului, care preinchipuie nasterea in pestera Betleemului; cap. IX despre simbolismul prescurilor, cap. X-XXI despre scoaterea miridelor; cap. XXII despre acoperirea sfintelor daruri; iar capitolul XXIII, care incheie prima parte, trateaza despre aprinderea candelelor si a luminarilor chiar in ziua cind nu este nevoie de lumina.

 

Partea a II-a incepe cu Tilcuirea Sfintei Liturghii, binecuvintarea, ectenia mare (p. 35-187), antifoanele (p. 189-198), Veniti sa ne inchinam (p. 199-228). Autorul se straduieste sa puna in lumina invatatura dogmatica in primul rind. Este o lucrare meritorie daca ne gindim la timpul cind apare. Este un volum de predici in cea mai mare parte liturgice, ramase de la Nicodim Munteanu, fericitul intru adormire patriarh al Romaniei, pe cind era staret la Minastirea Neamt. Sub titlul "Cuvintari liturgice", publica 13 predici (p. 5-119), in care prezinta limpede si sumar, invatatura despre Biserica, despre slujbele care se savirsesc in Biserica (I-IV) si explica Sfinta Liturghie (V-XIII).

 

Tot cu caracter liturgic explica fericirile in capitolul "Dumnezeu si dreptatea lui" (p. 123-197); iar in cel intitulat "Mina lui Dumnezeu in lumea vazuta" (p. 209-260) vorbeste despre insemnatatea si semnificatia religioasa a anotimpurilor anului. Capitolul intitulat: "Scurta explicare a Sfintei Liturghii. Cum se cuvine sa stea crestinul in Biserica la slujba Sfintei Liturghii" (p.279-369), este cel mai intins si mai important. Se dau indrumari de felul cum trebuie sa mearga crestinul la biserica, ce daruri sa aduca si cum sa stea la slujba (I-VIII). In predicile IX-XXVI insista asupra unor momente mai importante din Sfinta Liturghie, privite sub unghiul de vedere al credinciosilor si nu al slujitorilor: Citirea Apostolului, cintarea Heruvicului, iesirea cu Sfintele Daruri, impartasirea cu Sfintele Taine, ce este anafora? cind, cui si pentru ce se da?, ce trebuie sa faci, crestine, dupa iesirea din Biserica? Cum trebuie serbata ziua Duminicii si sarbatorile? etc. Ultima parte: "Pomenirea in rugaciuni a viilor si mortilor" (p. 377-405) cuprinde VIII predici.

 

Lucrarea se incheie cu doua povatuiri privind "Evangheliile si Apostolii care se citesc la pomenirea mortilor si Starea sufletelor noastre dupa moarte (p. 406-411). 2. Pr. Econom Constantin Moisiu, "Sa stam bine, sa stam cu frica". Povatuitor liturgic pentru preoti si popor. Tipografia cartilor bisericesti, Bucuresti, 1941, 318 p. Asa cum ne arata titlul, lucrarea era adresata poporului credincios. Cuprinde 10 capitole. In cap. I-III (p. 3-92), trateaza in ordine, despre Biserica - lacas de inchinare, podoabele si odoarele bisericii, artele in slujba ei, pictura, arhitectura, sculptura, muzica, cartile de cult si vesmintele de slujba. Capitolele IV-IX (p. 93-191), se refera la sfintitii slujitori, cultul divin, participarea si tinuta credinciosilor la biserica, rugaciunea si importanta ei, vremea slujirii, slujbele de seara si de dimineata.

 

Capitolul X (p. 207-310) se ocupa de savirsirea, insemnatatea si impartirea Sfintei Liturghii. Explica ce cuprinde fiecare parte a Liturghiei: Proscomidia si Sfintul Agnet, Liturghia catehumenilor, a credinciosilor, raspunsurile, sfintirea darurilor, impartasirea slujitorilor si impartasirea credinciosilor. Este o lucrare care poate fi folosita inca si astazi.

 

3.     Vasile, Episcopul Oradiei, Cuvintari Liturgice, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane, Oradea, 1973; p. 266. Cuprinde 67 de predici pe care P.S. Sa le-a rostit intr-o prima forma, in biserica "Sfinta Adormire" din Brasov-Cetare. Multe dintre ele au fost rostite si in alte biserici si publicate in revistele noastre bisericesti, mai ales in "Mitropolia Ardealului", "Mitropolia Banatului", si "Telegraful Roman".

 

P.S. Vasile, citindu-l pe Homiacov "numai acela intelege Biserica, care intelege Liturghia", arata in cuvintul introductiv importanta pe care o are Sfinta Liturghie care "a fost un neintrerupt pedagog al crestinilor catre Dumnezeu si a exercitat mereu o patrunzatoare influenta asupra vietii spirituale a acestora, modelindu-o dupa chipul sublim de traire, dat noua de Hristos Domnul"25. Cuvintarile de impart in trei grupe: a) cuvintari pregatitoare pentru participarea la Sfinta Liturghie, in numar de 8 (p. 5-36), b) Cuvintari cu caracter general teologic-liturgic, in numar de 20 (p. 37-120) si c) Explicarea Sfintei Liturghii in ordinea desfasurarii ei, 39 de cuvintari (p. 121-266).

 

P.S. Sa a voit ca odata cu tilcuirea liturgica sa puna in lumina si adevarurile marturisirii de credinta. "Astfel, fiecare cuvintare dintre acestea se poate imparti in doua: una in care infatisam momentul liturgic in desfasurarea lui, cu simbolismul sau, si partea a II-a, consacrata adincirii sensului duhovnicesc ce se rasfringe din acest moment liturgic"26.

 

Urmarind acest scop, P. S. Vasile a pus la indemina slujitorilor un foarte bun si pretios material omiletic si, in acelasi timp, a venit in ajutorul credinciosilor pentru a le usura intelegerea rinduielii si simbolismului Sfintei Liturghii. Desi aparent predicile lasa impresia unor colectii: Jerfa inimii in rugaciune, Liturghiile Bisericii Ortodoxe, Simbolismul intrarii cu Sfintele Daruri, Marturisirea credintei etc., ele au o strinsa legatura intre ele, formind o unitate.

 

Dupa aceasta scurta prezentare a stradaniilor liturgistilor romani, putem spune, cu indreptatire, ca ei s-au aplecat cu multa daruire si au lucrat cu deosebit simt de raspundere in domeniul teologiei liturgice. Ei au avut neincetata grija fata de adevarul credintei noastre ortodoxe si au cautat ca aportul lor sa se armonizeze si sa se integreze celui al liturgistilor ortodocsi.

 

Pe aceasta linie se inscriu contributiile liturgistilor romani. Daruirea lor este vrednica de toata lauda si pretuirea, iar ostenelile depuse in vederea pastrarii tezaurului de credinta si mai ales al redarii, in toata bogatia si frumusetea, credinciosilor zilelor noastre, atrag admiratia noastra a tuturor.

 

Pr. Drd. Vasile Ungureanu, "Glasul Bisericii", nr. 1-2/1978, pag. 125-138.

 

HOME

 

 

Bibliografie

 

1. Episcop Dr. Antonie Plamadeala, Clerici ortodocsi ctitori de limba si cultura romaneasca, Bucuresti, 1977, p. 6; cf. Stefan Metes, Istoria Bisericii romanesti din Transilvania, vol. I, Sibiu, 1935, p. 112-113

 

2. Caragiu, Matilda-Marioteanu, Liturghier aromanesc. Un manuscris anonim inedit, Editura Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1962, p. 41 vezi si recenzia Pr. prof. Marin M. Braniste, in "Mitropolia Olteniei", an. XIV (1962), nr. 5-6, p. 415

 

3. Cindea, Spiridon pr. prof, Primul Liturghier romanesc tiparit, in "Mitropolia Ardealului", an.IV (1959), nr. 9-10, p. 729

 

4. Giurascu, Constantin C. si Giurascu, Dinu, Istoria Romanilor, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974, p. 140-146

 

5. Zugrav, I. pr.dr., Un manuscris din anul 1419, al Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare, Cernauti, 1938

 

6. Cornila-Serban, Gh., Un manuscris pretios din Bihorul instrainat: Liturghierul popii Ion din Suiug, in "Revista Teologica", an. XXXI (1941), nr. 1-2, p. 16-17

 

7. Teodorescu, Barbu, Cartea veche romaneasca, 1508-1830, in "Mitropolia Olteniei", an. XI (1959), nr. 9-12, p. 601 (enumera tipariturile Liturghierului).

 

8. Neculce, Ion, Letopisetul Tarii Moldovei, Editie ingrijita de Iorgu Iordan, E.S.P.L.A., Bucuresti, 1955, p. 176.

 

9. Ibidem, p. 77.

 

10. Nicolae Cabasila, Tilcuirea Dumnezeiestii Liturghii, trad. din greceste si lamuriri introductive de Diaconul Ene Braniste asistent universitar, Bucuresti, 1946, p. 8.

 

11. Ibidem, p. 8.

 

12. Ibidem, p. 9 si 51.

 

13. Ibidem, p. 10.

 

14. Ibidem, p. 11.

 

15. Tilcuirea Sfintei Liturghii, de Sfintul Gherman, Arhiepiscopul Constantinopolului, Prezentare, traducere si note de Pr. Prof. Nic. Petrescu, in "Mitropolia Olteniei", an. XXVI (1974), nr. 9-10, p. 824.

 

16. Ibidem, p. 825.

 

17. Liturgica Bisericii Ortodoxe ..., p. 497.

 

18. Ibidem, p. 497-498.

 

19. Tezaurul Liturgic..., vol. II, p. 157.

 

20. Ibidem.

 

21. Diaconul Ene Braniste, Explicarea Sfintei Liturghii dupa Nicolae Cabasila, Bucuresti, 1943.

 

22. Ibidem, p. 211.

 

23. Autorul, In loc de prefata.

 

24. Astfel de lucrari de popularizare consideram a fi pentru inceput la noi urmatoarele: "Scurta explicatie a partii a I-a si a II-a a Sfintei si Dumnezeistii Liturghii, culeasa si prelucrata de arhiereul Ioanichie Evantios. Dupa care va urma si partea a III-a, Bucuresti, 1866; I. Felea, "Simboluri liturgice", Arad, 1924 si Pr. C. Dron si C. Vuiescu, Sfinta Liturghie lamurita pe intelesul tuturor, Editie a II-a, Bucuresti, 1943.

 

25. † Vasile al Oradiei, Cuvintari Liturgice-in Introducere, p. 3.

 

26. Ibidem, p. 4.

 

HOME