Sfanta Liturghie
ocupa in viata Bisericii un loc central. Este cunoscut faptul ca organizarea
primelor comunitati crestine s-a facut in functie de savarsirea Sfintei
Euharistii. "Deci cei ce au primit cuvantul Lui s-au botezat; si in ziua
aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete. Si staruiau in invatatura
Apostolilor si in comuniune, in frangerea painii si in rugaciuni" (Fapte
II, 41-42). In primele secole ei care doreau sa devina crestini erau pregatiti
in chip special.
Catehumenaul, se
poate spune, constituia nu numai invatarea doctrinei crestine, ci si o initiere
in vederea intelegerii lucrarii tainice a lui Dumnezeu prin Biserica in lume.
Catehumenii erau pregatiti pentru intelegerea tainei tainelor, Sfanta
Euharistie.
Dintru inceput,
credinciosii se straduiau sa inteleaga adevarurile de credinta si sa participe,
prin traire, la cult. In nazuinta de a intelege ceea ce se savarsea s-a simtit
nevoia unei explicari a randuielii si a simbolismului actelor cultice. Se poate
spune, in acest sens, ca cei ce participau la Sfanta Liturghie in care se
recapituleaza simbolic activitatea Mantuitorului intrupat, inviat si proslavit,
traiau bucuria comuniunii cu Dumnezeu.
Fata de alte
servicii religioase, Sfanta Liturghie era inteleasa chiar si cand limba de cult
era straina. La inceputul secolului al XVI-lea, deci descriind situatii si mai
vechi, un preot sas din Bistrita, Adalbert Wurmloch, scrie unui prieten al sau
din Breslau ca preotii romani "explica" epistolele Sfantului Pavel si
Evanghelia in limba romana, dupa ce le-au citit in slavona, "pe care
mirenii n-o inteleg". Asadar, prin explicarea textelor, preotii cultivau
si ei limba romaneasca in biserica si trebuie sa intelegem ca aceasta era pe
atunci o mare indrazneala. Stefan Metes spune, pe drept cuvant, ca in acea
vreme credinciosii se rugau in mod sigur in romaneste si putem adauga la
aceasta ca, fara nici o indoiala, se spovedeau la preot si acesta ii dezlega in
romaneste, de vreme ce nu intelegeau slavona/1.
Catre aceste
concluzii conduce logica lucrurilor. Remarcam in acest sens si faptul ca in
randuiala Liturghiei, ecfonisele si tot ceea ce se rosteste cu voce tare in
unele Liturghiere sunt redate in limba poporului, iar rugaciunile care se
citeau de catre preot in taina erau, spre exemplu, in limba greaca. In felul
acesta a fost conceput Liturghierul aroman, in care "exceptind rugaciunile
care se citeau de catre preot in taina erau, spre exemplu, mult mai bogate in
Liturghierul romanesc (ceea ce este si explicabil, scopul traducerii fiind
acela de a se face inteles serviciul divin de catre aroman, in timp ce tipicul
este acelasi, indiferent de limba in care se fac slujba), continutul strict al
Liturghiei, ceea ce se citeste cu glas tare, nu in taina, adica ecfonisele
toate cate se zic in Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, sunt intocmai si in
Liturghierul aromanesc/2.
Explicarea si
intelegerea Sfintei Liturghii in consensul invataturii Bisericii a fost ceruta
si de nevoia de aparare si propovaduire a dreptei credinte. Primul Liturghier
tiparit si care dateaza din 1570, reprezinta, de fapt, raspunsul Bisericii
Ortodoxe Romane din Transilvania la propaganda calvina. Aprobarea tiparirii
acestui Liturghier a fost o capitulare a propagandei calvine, o capitulare a
prozelitismului calvin in fata rezistentei ortodoxe"/3.
Aceste cateva
consideratii preliminare ne indreptatesc sa afirmam ca fiii Bisericii noastre
stramosesti, cu toate ca mai multe veacuri au avut ca limba de cult o limba
straina, au inteles si au pretuit Sfanta Liturghie cu multa si adanca evlavie.
Pentru a intelege mai bine locul pe care l-a ocupat Sfanta Liturghie in
preocuparile teologilor romani este necesar, mai intai, o succinta prezentare a
istoricului savarsirii Sfintei Liturghii la noi. Nu avem documente care sa
ateste structura Sfintei Liturghii si felul cum se savarsea ea la straromani.
Argumentul filologic privind raspindirea crestinismului la stramosii nostri se
dovedeste, prin fapte de limba, ca limba folosita in Biserica era limba latina
populara. Caracterul latin al crestinismului romanesc nu mai poate fi pus la
indoiala de nimeni in vremea noastra/4.
Si, de vreme ce se atesta
raspandirea crestinismului inca de la inceput la romani trebuie sa admitem ca
stramosii nostri si-au manifestat evlavia prin cult si in primul rand prin
participarea la savarsirea Sfintei Liturghii. Primul manuscris care cuprinde
randuiala Sfintei Liturghii dateaza, potrivit concluziilor la care au ajuns
cercetatorii nostri, din anul 1419. El cuprinde de fapt Liturghia Sfantului
Vasile cel Mare/5.
Au existat si
numeroase manuscrise. Timpul si vitregiile care s-au abatut in nenumarate
randuri asupra pamantului romanesc au facut ca aceste marturii ale evlaviei si
ostenelilor stramosilor nostri sa dispara. Faptele de limba sustin aceasta
afirmatie. Analizind limba Liturghierului lui Ion din Suiug, Gh. Serban Cornila
scria: "Cred ca anarhismul formelor gramaticale, precum si anarhismul
lexicului din textele pe care le vom reproduce mai jos, vor proba ca avem de a
face cu o carte a carui original a fost scris cel putin cu doua secole mai
inainte de data cand a fost copiat"/6. Acest manuscris dateaza, potrivit
insemnarii autorului, din 22 august 1724. Comparind limba Liturghierului
mitropolitului Dosoftei al Moldovei (1679) si a Liturghierului preotului Petru
din Tinod (1679), regretatul Pr. Ciuhandru ajunsese la concluzia ca
"ambele Liturghiere reproduc un prototip comun, iar diferenta ce exista
intre ele s-ar datora felului diferit cum au copiat cei doi copisti unul si
acelasi text"/7.
Prin urmare, inainte
de a se tipari Liturghierul a circulat mai intii in manuscrise. Numarul acestor
manuscrise era destul de mare, iar aria de raspindire era intreg tinutul
romanesc din vremea noastra. Dupa aparitia tiparului, Liturghierul, a fost
cartea cea mai des tiparita/8.
Tipariturile care
cuprindeau textul Sfintei Liturghii au o mare importanta atit din punct de vedere
liturgic cit si lingvistic. Ele reflecta nivelul de cultura pe care-l aveau
oamenii vremurilor respective. Traducerea Liturghierului s-a facut, asa cum
aratam mai sus, din motive de a intelege mai bine taina Sfintei Liturghii, dar
si cu scopul de a apara dreapta credinta impotriva prozelitismului religios.
Traducatorii
Liturghierului cunosteau foarte bine bogatia si frumusetea Liturghiilor
ortodoxe. Ion Neculce a consemnat un fapt graitor in acest sens. Este vorba de
slujbele pe care Mitropolitul Dosoftei, luat in surghiun, le facea in Polonia,
"Dupa ce l-au dus la Jolfa, il punea craiul Sobietki de se imbraca cu
hainele cele scumpe si odoarele Mitropoliei tarii noastre si facea Liturghia de
zile mari si Iordan la Boboteaza, dupa obiceiul tarii noastre, de sa mira
craiul, si toti domnii lesesti si lauda frumoasa taramonie ce are biserica
tarii noastre"/9.
In concluzie, putem
spune ca Liturghierul, alaturi de Sfinta Scriptura, a fost cartea cea mai des
tiparita si de cel mai folos pentru evlavia si spiritualitatea romaneasca.
De-a lungul
veacurilor Sfinta Liturghie a constituit obiectul a numeroase explicari.
Acestea s-au facut fie sub aspect dogmatic, fie mistico-simbolic. Ele aveau
menirea sa antreneze pe credinciosi la intelegerea rinduielii si simbolismului
Sfintei Liturghii si implicit la o mai profunda traire a vietii duhovnicesti.
Fara indoiala preotii slujitori explicau credinciosilor Sfinta Liturghie, mai
ales in predica. Primele explicari ale Sfintei Liturghii in limba romana sunt
insa traduceri. In cele ce urmeaza ne vom stradui sa prezentam, pe scurt, care
sunt explicarile Sfintei Liturghii in teologia romaneasca.
A. Traduceri
Una din lucrarile cele mai de seama privind explicarea Sfintei Liturghii o datoreaza
Biserica Ortodoxa Sfintului Simion, Arhiepiscopul Tesalonicului au fost traduse
in romaneste pentru prima data in 1765, sub titlul: "Simeon Arhiepiscopul
Tesalonicului. Care acum intii intr-acest chip s-au tiparit si s-au diortosit
dupa ellinie pre limba Luminatului si invatatului Domnului nostru Io Stefan
Mihaiu Racovita voevod. Cu blagoslovenia si cu toata cheltuiala a Prea
Sfintitului Mitropolit al Ungrovlahiei Kir Grigorie la Sfinta Mitropolie in
Bucuresti - La anul de la zidirea lumii leat 7203 (1765). De Iordache Stoicanu
i Tipograful". Incercarea, redactata sub forma unui dialog intre un
arhiereu si un cleric, cuprinde zece parti in care autorul trateaza probleme
teologice cu caracter dogmatic, cultic si liturgic.
In partea intiia trateaza despre existenta
lui Dumnezeu si combate ereziile care au aparut in sinul Bisericii.
In partea a II-a se ocupa de Sfintele Taine,
7 la numar, aratind ca Iisus Hristos este izvorul tuturor tainelor, despre
invierea mortilor si afirma ca Sfinta Liturghie a fost savirsita pentru prima
data de catre Mintuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taina.
Partea
a III-a trateaza despre Mirungere si arata cum se face sfintirea Marelui Mir.
Partea
a IV-a - invataturi despre Sfinta Liturghie - este cea mai importanta din
punctul nostru de vedere. Sfintul Simeon explica simbolismul actelor si
actiunilor liturgice, incepind cu pogorirea arhiereului din scaun, numarul
vesmintelor arhieresti si preotesti, imbracarea slujitorilor, Proscomidia,
vasele Liturgice, darurile: Piinea dospita si vinul; staruie asupra folosirii
piinii dospite si arata de ce nu folosim azima. Daca am folosi azima, cum fac
romano-catolicii, ne-am face partasi cu iudeii, ar trebui sa jertfim mielul si
sa tinem simbata. Arata ca potrivit Evangheliei, Iisus a adus Jertfa piine
dospita, a facut cina inainte de ziua azimilor "ci mai inainte de azima
era" si iudeii nu au intrat "in divan" ca sa nu se spurce
"caci era mare ziua aceea". Iisus a instituit Pastile cele noi si adevarate
"si acestea era pohtit ca sa le dea mai inainte pina a patimi, pentru ca
sa ramina cu noi, ca sa fie adevarat precum a zis: Cel ce maminca Trupul Meu si
bea Singele Meu, in Mine petrece si Eu in el. Drept aceea nu toate ale legii au
facut la cine aceea, ci au facut spalarea si au sezut si blid era intru care a
intins Iuda". Sfintul Simeon demonstreaza ca practica folosirii piinii
dospite si a vinului ametescat cu apa pe care o tine Biserica Ortodoxa este in
deplin acord cu invatatura dogmatica despre unitatea firilor in persoana divi-umana
a Rascumparatorului. El afirma ca unii eretici foloseau numai apa. Aceasta
practica este gresita, dupa cum si cea a armenilor care foloseau numai vinul:
"Dar nici vin singur numai sa se puie precum fac ereticii armei care alt
eres voind sa strice la mai rau eres au cazut. Ca voind acestia asta impotriva
lui Nestorie; carele despartire au invatat a fi la Hristos si deosebesc
cuvintul adeca Dumnezeirea si deosebirea omenirea, i-au zis ca o fire iaste
intru Hristos, intruparea Lui lepadind-o ticalosii". Sfintul Simeon al
Tesalonicului insista asupra acestor pentru ca in vremea sa se adusese deja in
discutie modul de prefacere a Sfintelor Daruri. Tot in partea aceasta se ocupa
de scoaterea miridelor, aratind ordinea acestora, da unele explicatii despre strana,
arata de ce se tamiiasa la Proscomidie, ce este Sfintul Altar si Sfinta Masa.
Partea
a V-a trateaza despre Biserica, tirnosirea ei, lucrurile care se pastreaza
intr-insa, despre Taina Hirotoniei, Pocaintei, Nuntii si Sfintului Maslu.
In
partea a VI-a se ocupa de rugaciunile Bisericii, cuprinse in cele 7 laude
bisericesti, avind in centrul lor Sfinta Liturghie. Se dau explicatii aspura
Litiei, Ceasurilor, Liturghiei, Darurilor mai inainte Sfintite si pomenirii
mortilor.
Partea
a VII-a cuprinde explicatii date Botezului si Sfintului Mir, Biserica ca lacas
de inchinare si revine cu explicari asupra vesmintelor de slujba si a
momentelor mai importante din Sfinta Liturghie oficiata cu Arhiereu.
In partea a VIII-a explica simbolul credintei
si impotriva cui s-au ridicat afirmatiile sale.
In
partea a IX-a trateaza sub forma de dialog unele invataturi dogmatice,
Iar
in ultima parte, a X-a, da povete celor ce vor intra in cinul monahal sau se
vor face preoti. Din aceasta simpla insiruire a problemelor pe care Sfintul
Simeon al Tesalonicului le-a ridicat si tratat in lucrarea sa ne dam seama de
bogatia temelor, aduse in discutie si de actualitatea lor, raportate la epoca
respectiva. El nu a reusit o tratare sistematica, a revenit asupra unor teme, a
adus mai multe interpretari mistice si le-a aratat, intotdeauna, temeiul
dogmatic. Interpretarile pe care le da, le raporteaza la Intruparea, unitatea
celor doua firi in Persoana Mintuitorului, la patimile si invierea Domnului.
Lucrarea Sfintului Simeon al Tesalonicului s-a bucurat de multa pretuire in
sinul Bisericii noastre. De aceea s-a facut o noua traducere sub titlul:
"Sfintul Simeon la Tesalonicului.
Tratat
asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe dupa adevaratele principie
puse de Domnul nostru Iisus Hristos si urmasii Sai. Retiparita dupa originala
traductie din limba elena cu data 1765 si indreptata in stil pe alocarea. In
zilele Prea Inaltatului Domn Principatelor Unite Romane Alexandru Ioan I, cu
binecuvintarea Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop si Mitropolit al
Ungro-Vlahiei si Primat al Romaniei S. D. Nifon, de Toma Teodorescu. Suburbia
Muntuleasa, strada Plantelor nr. 9 ".
Partea
aVII-a se intituleaza: Explicarea a acetuiasi Parinte pentru Sfinta Biserica si
pentru cei ce slujesc intr-insa, diaconi, preoti, arhierei si pentru adaugirile
cu care slujesc oricare dintr-insii.
Pentru
dumnezeiasca Taina a Sfintei Liturghii aratindu-i pricina fiecareia din cele ce
se savirsesc la dinsa si care explicare s-a trimis la crestinii cei din Kritus
(p. 251-268). Este de fapt un rezumat al primei lucrari.
Cel
mai de seama liturgist al Bisericii Ortodoxe este insa, fara indoiala, Nicolae
Cabasila. El s-a nascut in jurul anului 1300. Si-a facut o frumoasa
cultura la Bizant. Dupa terminarea studiilor a venit la Ierusalim fiind
"una dintre personalitatile cele mai remarcabile care au ilustrat istoria
politica, religioasa si culturala a lumii bizantine din secolul al
XIV-lea"/10. Liturgistii considera lucrarea lui Nicolae Cabasila
"Tilcuirea Dumnezeiestii Liturghii" cea mai buna erminie sau tilcuire
care a ajuns pina la noi. In limba romana lucrarea a aparut purtind titlul:
"Nicolae Cabasila.
Tilcuirea
Dumnezeiestii Liturghii.
Traducere
din greceste si lamuriri introductive de diaconul Ene Braniste, asistent la
universitar. Cu o prefata de Pr. Petre Vintilescu, Decanul Facultatii de
Teologie din Bucuresti. Cuvint inainte si ilustratii ingrijite de I. D.
Stefanescu, profesor universitar. Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1946." In introducerea lucrarii,
autorul traducerii, da "citeva stiri despre viata lui Nicolae Cabasila si
lamuriri asupra tilcuirii sale liturgice". Asa cum arata P.C. Pr. Prof.
Ene Braniste, erminia lui Nicolae Cabasila "are un pronuntat caracter
dogmatic si mistic si este cea mai completa, mai profunda si mai celebra dintre
tilcuirile liturgice clasice ale ortodoxiei"/11.
Impartita
in 53 de capitole, sistematic rinduite, lucrarea prezinta Sfinta Liturghie,
urmarind desfasurarea ei. In cap. I Nicolae Cabasila face o prezentare generala
a Liturghiei care are un indoit scop: sfintirea darurilor si sfintirea
credinciosilor. Cap. XVI "Simbolismul Sfintei Liturghii, pe scurt este cum
remarca traducatorul "o repetare aproape cuvint cu cuvint, a ultimei parti
din Cap. I"/12. In capitolele II-XI se ocupa cu interpretarea
Proscomidiei; Cap. XII-XV si XVII-XXVII cu Liturghia catehumenilor si cea a
credinciosilor, pina la momentul Sfintirii darurilor sau jerfei liturgice sub
toate aspectele. Apoi in cap. XXXVIII-XLI, continua interpretarea Litrughiei
pina la impartasirea credinciosilor. Insista in cap. XLII-LII, asupra
efectelor, esentei si modului sfintirii credinciosilor prin Sfintele Taine,
Cap. LIII- este consacrat ultimelor acte liturgice. In comparatie cu alte
erminii bizantine, subliniaza traducatorul, Nicolae Cabasila "trece foarte
repede peste unele amanunte liturgice, neglijind, in general, gesturile si
actiunile liturgice. Astfel, la el nu gasim nici o mentiune despre unele acte
si ceremonii care intrasera deja de multa vreme in rinduiala Liturghiei, ca de
exemplu, imbracarea Sfintitilor slujitori, spalarile rituale si nici despre
tamiieri sau cadiri, dintre care abia pomeneste, in treacat, de cea de la
acoperirea darurilor, la sfiristul proscomidiei (cap. XI). El nu se ocupa, de
asemenea, nici de sfintul locas, de vesmintele si de vasele liturgice, a caror
interpretare cuprinde cea mai mare parte din comentariul atribuit lui Gherman
al Constantinopolului si din opera liturgica a Sfintului Simeon al
Tesalonicului"/13. S-a remarcat, de asemenea, faptul ca el nu citeaza
textul rugaciunilor, ci multumindu-se indica inceputul si sfirsitul, rezumind
personal continutul acestora. Asa cum sublinia in cuvintul introductiv regratatul
preot profesor Petre Vintilescu, aceasta Erminie "de neintrecuta
valoare", care "in cultura unui teolog si mai ales in pregatirea unui
liturghisitor constient", nu poate "fi suplinita de nici o alta
lucrare" trebuia deci sa fie tradusa si in limba romana. "Este usor
de inteles, deci, ce eminent serviciu face Teologiei romanesti
Parintele
asistent Diacon Ene Braniste, dind din limba greaca in cea romana aceasta
subtila tilcuire"/14.
In
sfirsit, o alta lucrare care tilcuieste Sfinta Liturghie si care a fost, in
ultimul timp, tradusa in romaneste este Istoria bisericeasca si privire mistica
a lui Gherman, Arhiepiscopul Constantinopolului. Sfintul Gherman a trait intre
anii 650-733. A fost patriarh al Constantinopolului intre 715-733 si alaturi de
Sfintul Ioan Damaschin a luptat pentru restabilirirea adevaratei invataturi
despre Sfintele icoane. Lucrarea sa este dupa parerea cercetatorilor foarte
importanta pentru epoca bizantina. Este tradusa in romaneste si prefatata de
Pr. Prof. Nicolae Petrescu de la Seminarul teologic din Craiova/15. Pina acum a
aparut in revista "Mitropolia Olteniei" an. XXVI (1974), nr. 9-10, p.
825-832, sub urmatoarele titluri puse de traducator "dintr-o necesitate
didactica", deoarece textul grecesc nu are nici un fel de titlu sau
subtitlu: Despre biserica, lacasul divin si drepre toaca, despre primele doua
Taine: Botezul si Mirungerea, despre absida Altarului, despre obiectele din
Altar, despre iconostas si despre naos, despre inchinare catre rasarit si
despre ingenunchere, despre tunderea capului preotului, despre vesmintele
preotesti si simbolismul lor. In aceeasi revista, anul XXVII (1975), nr. 1-2,
p. 74-80, a aparut comentariul asupra Proscomidiei si Liturghiei catehumenilor
pina la antifonul III; in nr. 3-4, p. 213-219 este continuarea explicarii
Liturghiei catehumenilor pina la sfirsit; in nr. 7-8, p. 544-557 este tilcuirea
liturghiei credinciosilor pina la "Sa ne iubim unii pe altii..."
ultima parte fiind in curs de aparitie. Dupa cum se vede autorul a acordat
atentie si s-a preocupat de biserica-lacas de cult, de vesminte si numai dupa
aceea despre tilcuirea Sfintei Liturghii.
Sfintul
Gherman al Constantinopolului prezinta istoric faptele liturgice, le tilcuieste
simbolic. "Interpretarea mistico-contemplativa domina in Liturghia catehumenilor
si a credinciosilor." Asa cum sublinia traducatorul, "acest
comentariu are meritul ca reda tilcuirea ortodoxa a tuturor elementelor Sfintei
Liturghii din primele opt secole si devine temei de tilcuire a Sfintei
Liturghii si pentru perioada de dupa schisma din 1054, cind au aparut celelalte
tilcuiri liturgice ale lui Pseudo-Sofronie al Ierusalimului, Teodor de Andida
(sec. XII) si a lui Nicolae Cabasila (sec. XIV). El contribuie deci la
pastrarea invataturii ortodoxe cu privire la "explicarea serviciului divin
al Sfintei Liturghii"16. Traducerea acestei lucrari in limba romana,
imbogateste numarul lucrarilor cu caracter liturgic traduse la noi si reflecta
atentia pe care teologii romani din toate timpurile au acordat-o literaturii
patristice si lucrarilor de teologie ortodoxa in general.
Un
alt ostenitor in domeniul Liturghiei a fost Eremia Cacavela care prin tilcuirea
ce o face contribuie la cunoasterea Sfintei Liturghii la romani:
"Invatatura sfinta adeca sfintei si dumnezaestii liturghii tilcuire de pe
limba greciasca pe limba rumaneasca", Iasi, 1697. Eremia Cacavela s-a
nascut in insula Creta cam pe la 1651 si a invatat in manastirea Rethymo,
calatoreste foarte mult prin Asia Mica, Viena etc., agonisind o vasta cultura.
In 1686 il gasim in Tara Romaneasca, in Bucuresti, unde traduce din italiana in
greceste "Asediul Vienei", iar in 1687 il gasim egumen la manastirea
Plaviceni. Vorbim despre el, Dimitrie Cantemir il numeste "monah foarte
iscusit". In 1688 vine la Iasi chemat de Constantin Voda Cantemir, iar in
aceasta perioada cit sta in Moldova face traducerea de care ne ocupam a Sfintei
Liturghii 1793, dupa Nicolae Vulgaris. In aceasta preocupare de traducator l-a
avut ca ostenitor si purtator de grija pe hatmanul Bogdan, cumnatul lui Antioh Cantemir.
Prelucrarea lui Eremia Cacavela a circulat la romani in stare de manuscris si a
fost drept manual pentru instruirea preotilor pina in secolul trecut.
Organizarea si
dezvoltarea invatamintului teologic la noi a adus de la sine si nevoia
aparitiei unor manuale de Liturgica. Dintre acestea remarcam pentru valoarea si
extinderea lor, tratatele de Litrugica. Dintre acestea remarcam pentru valoarea
si extinderea lor, tratatele de Liturgica ale lui Vasile Mitrofanovici si Badea
Cireseanu.
1. -
Liturgica Bisericii Ortodoxe.
Cursuri universitare de
dr. Vasile Mitrofanovici fost profesor p.o. teologia practica la facultatea
teologica din Cernauti. Prelucrate, completate si editate de Prof. Dr. Teodor
Tarnavschi si acum din nou editate si completate de Dr. in teologie si
filosofie Nectarie Nicolae Cotlarciuc, Arhiepiscop si Mitropolit al Bucovinei,
fost profesor universitar pentru Teologia practica, Cernauti, 1929, Editura
Eparhiei ort. rom. din Bucovina. Este precum se vede fructul stradaniilor a
trei profesori universitari. Vasile Mitrofanovici (1864-1888), Teodor
Tarnavschi (1896-1914) si Nicolae Cotlarciuc (1919-1923). Fiecare dintre ei au
adus completari, dezvoltari si imbunatatiri prelegerilor universitare, tinute
initial de Vasile Mitrofanovici. Acestea au fost publicate pentru prima data in
anul 1909. Editia din 1929 cuprinde doua parti. Fiecare parte este impartita in
capitole, acestea in sectiuni, iar sectiunile in articole.
Despre Vasile
Mitrofanovici stim ca s-a nascut in 1831, la Budenit in Bucovina, a facut
liceul si Teologia la Cernauti si s-a specializat pentru teologia practica la
Viena. In 1856 a fost numit preot si i s-a incredintat suplinirea catedrei de
Teologie practica la Institutul teologic din Cernauti. In 1859 a fost numit
administrator parohial la Vicovul de Sus pentru a face practica pastorala. In
1861 a devenit profesor agresat, iar in 1864 profesor titular la catedra de
Teologie practica a Institutului teologic cernautean. Infiintindu-se in 1875
Universitatea din Cernauti, a fost numit profesor titular al Facultatii de
teologie. Intre anii 1876-1882 a fost Decan al acelei Facultati. In 1879 a fost
facut doctor honoris causa. A murit in 1888 la Mariebod, suferind de inima.
Lucrarea lui este impartita astfel: Partea I, Liturgica generala (p. 80-451),
care cuprinde cap. I Cerintele si conditiile pentru executarea rinduielilor
liturgice si cap. II Formele generale comune rinduielilor liturgice.
Partea a II-a, Liturgica
speciala (p. 454-906), cuprinde: cap. I Cultul public comun adica rinduielile
bisericesti publice comune sau rinduielile bisericesti fixe, stationare; cap.
II Rinduielile bisericesti particulare sau rinduielile bisericesti periodice.
Autorii s-au ocupat despre Sfinta Liturghie in partea a II-a, cap. I, sectiunea
I, articolul II, p. 497-602, tratind despre Sfinta Liturghie "culmea"
cultului divin si "centrul intregii vieti religioase a
crestinului"/17. Liturgica - spune autorul - se poate privi sub punctul de
vedere al sacrificiului si sub punctul de vedere al sacramentului. Aici avem a
privi Liturghia din punctul cel dintii/18.
De
aceea se ocupa mai intii de conceptul de sacrificiu, sacrificiile Vechiului
Testament, scarificiul lui Hristos pe cruce si sacrificiul euharistic. Apoi
trateaza, cu temeinicie, despre necesare pentru serbarea Sfintei Liturghii,
ministrul Sfintei Liturghii, Liturghiile Bisericii Ortodoxe Rasaritene, norme
rituale vechi ale Litughiei. In continuare autorii prezinta Partile Liturghiei
Sfintului Vasile cel Mare si a Sfintului Ioan Gura de Aur; Proscomodia,
Litughia catehumenilor si Liturghia credinciosilor. Impletind consideratiile
istorice cu explicarile dogmatice si mistice date de Sfintul Simeon al
Tesalonicului, Sfintul Gherman al Constantinopolului si Nicolae Cabasila,
autorii sintetizeaza si pun in lumina elementele fundamentale ale Sfintei
Liturghii.
Liturghia
Bisericii Ortodoxe, in forma editiei din 1929 constituie un izvor important de
documentare si intelegere a Sfintei Liturghii.
2. -
Al doilea tratat de Liturgica a aparut in trei volume intre anii 1910-1912. El
este opera activitatii profesorale si stiintifice depuse de-a lungul a 17 ani
de catre Badea Cireseanu. Lucrarea este intitulata: Tezaurul liturgic al
Sfintei Biserici crestine ortodoxe de rasarit. Vol. I Bucuresti, 1910, vol. II
Bucuresti 1911, vol. III Bucuresti, 1912. Lucrarea, cu bogate temeiuri biblice
si patristice, a aparut la un an dupa aceea a lui Vasile Mitrofanovici. Se pare
ca Badea Cireseanu nu cunoastea lucrarea aparuta in 1909 la Cernauti. De aceea
se considera nu deschizator de drumuri nu numai in teologia romaneasca, ci in
Ortodoxie. Bine documentata, expusa intr-un stil limpede si structurata intr-o
viziune mai larga decit domeniul liturgic - ne referim la vol. II in care face
referiri la arhitectura precrestina si crestina, lucrarea lui Badea Cireseanu
constituie un izvor de referinta pentru specialisti. Vol. I se ocupa de istoria
literaturii liturgice, vol. II despre lacasurile de cult: iconografia
bisericeasca, slujitorii altarelor, odoarele liturgice si simbolica cultului
crestin. Vol. III, prezinta cultul dumnezeiesc public, sarbatorile, Tainele,
ierugiile si posturile.
Despre Badea Cireseanu
se stie ca s-a nascut in sinul unei familii de tarani in 1859, in comuna Spineni,
judetul Olt. Tatal sau era cintaret. A urmat scoala primara la Slatina,
Seminarul la Curtea de Arges si cu ajutorul episcopului Ghenadie al Argesului,
Seminarul Central din Bucuresti. In 1883, a fost numit profesor de caligrafie
la Seminarul de la Curtea de Arges, unde a functionat trei ani. Apoi s-a
inscris la Facultatea de teologie din Cernauti, unde si-a luat doctoratul in
Teologie. In 1891 a fost numit profesor suplinitor la Facultatea de teologie
din Bucuresti la catedra de Liturgica, Pastorala, Catehetica si Omiletica. In
1892 a fost numit profesor provizoriu, iar in 1895 profesor definitiv (Pentru
amanunte vezi: Pr. Prof. Al. Moisiu, Un pionier al Liturgicii romanesti: Prof.
Badea Cireseanu, in "S.T.", an. XXVIII (1976), nr. 3-6, p. 520-522).
Ceea ce intereseaza cu osebire lucrarea de fata gasim tratat in lucrarea lui
Badea Cireseanu, Tezaurul Liturgic, in capitolul II: Unele lamuriri stiintifice
asupra serviciului divin, in care pentru inceput vorbeste despre vechimea
Sfintei Liturghii si pregatirile pentru savirsirea ei, cuprinde articolul I
inflorirea serviciului liturgic rasaritean cu trecerea treptata a timpului -
serviciul divin in Vechiul Testament, Liturghia in timpul Sfintilor Apostoli,
in secolul al II-lea; Liturghia Constitutiunilor Apostolice din secolul al
III-lea si jumatatea prima a secolului la IV-lea Liturghia Sfintului Apostol
Iacob fratele Domnului, Liturghia Sfintului Marcu; cele Trei formulare
liturgice ale Bisericii ortodoxe; sacrificiul euharistic si numirile lui, si
articolul II cuprinde conditiile trebuincioase pentru savirsirea Sfintei
Liturghii; vrednicia si pregatirea ministrului liturghisitor, timpul pentru
savirsirea Sfintei Liturghii, odoarele trebuincioase la servire a Sfintei
Liturghii si spicuiri asupra sectiunii I-a. Sectiunea a II-a intitulata: Sfinta
Liturghie se ocupa in capitolul I de cele 7 laude bisericesti si originea lor
impartind prezentarea acestora in laude dumnezeiesti de seara (art. I) si laude
dumnezeiesti de dimineata (art. II); iar in capitolul II "Explicatiuni
asupra liturghiilor sfintilor Parinti Vasile cel Mare, Ioan Hristodomul si
Grigorie Dialogul, p. 157-239 - Proscomidia, p. 158-168, despre Liturghia
Catehumenilor si Liturghia Credinciosilor in articolul II, p. 178-207, iar in
articolul III, despre Liturghia Sfintului Grigorie Dialogul sau a celor mai
inainte sfintite, p. 222-239.
Badea Cireseanu,
considera ca Sfinta Liturghie "are partile ei deosebite, dar nedespartite
intre ele"/19. Proscomidia, Liturghia catehumenilor si aceea a
credinciosilor formeaza o unitate, caci nu pot sa limpezeasca cele doua, daca
s-a inceput Proscomidia"20. Ca si tratatul aparut la Cernauti in 1929,
Tezaurul Liturgic al lui Badea Cireseanu este o lucrare bine inchegata, bogat
si stiintific documentata, mai ales pentru vremea aparitiei. El priveste sub
unghi istoric dezvoltarea Sfintei Liturghii si sustine totul cu temeiuri
biblice si patristice.
O alta lucrare de mare
importanta pentru Teologia liturgica romaneasca, este cea a Diaconului Ene
Braniste, Explicarea Sfintei Liturghii dupa Nicolae Cabasila,
Bucuresti, 1943, Tipografia Cartilor Bisericesti. Autorul lucrarii s-a nascut
in comuna Suseni in judetul Arges la 12 octombrie 1913 intr-o familie de
invatatori. Scoala primara o face in satul natal, apoi Seminarul Neagoe-Voda
din Curtea de Arges si Facultatea de teologie din Bucuresti pe care o termina
in iunie 1938. Odata cu inscrierea la doctorat o sustine in 1942 cu titlul de
mai sus. Este numai apoi profesor de Liturgica si Pastorala avindu-l ca
indrumator pe regretatul Pr. Prof. Petre Vintilescu. Teza de doctorat o sustine
in 1942 cu titlul de mai sus. Este numai apoi profesor de Liturgica la
Facultatea de teologie din Bucuresti, post ce il ocupa si in prezent,
ostenindu-se atit pentru studentii teologi cit si pentru cursantii la doctorat.
Lucrarea se inscrie ca o
contributie de prim ordin pentru Liturgica romaneasca. In introducere, p. 3-18,
autorul arata care sunt erminiile liturgice in rasarit pina la Nicolae
Cabasila. Vorbind despre lipsa explicarii Sfintei Liturghii in primele trei
secole ale crestinismului spune: "Aceasta lipsa se explica probabil prin
aceea ca, dupa cum remarca un liturgist german contemporan, in antichitatea
crestina nici nu s-a simtit asa de mult nevoia unei explicari a litrughiei, ca
in timpul de mai tirziu"21. Sec. IV si V, aduc in aceasta problema citeva
comentarii ale Sfintului Kiril al Ierusalimului "Catehezele…", Sf.
Ioan Gura de Aur (+407), Teodor de Mopsuestia (+428), Sfintul Dionisie
Areopagitul, Gherman al Constantinopolului, Sfintul Teodor Suditul (+826),
Teodor episcop de Andida, incununind cu cea mai desavirsita opera liturgica al
lui Nicolae Cabasila "Explicarea Sfintei Liturghii".
Partea I, p. 21-58,
descrie pe autorul lucrarii, viata si intinsa lui opera, cu referinte speciale
asupra cuprinsului Erminiei.
Partea a II-a, p. 59-202
- in cap. I si II sunt comentate punctele din Explicarea Sfintei Liturghii -
cuprinzind scopul Liturghiei, acela de sfintire a darurilor si sfintire a
credinciosilor, jertja liturgica in institutia si esenta ei, materia darurilor
de jertfa, Proscomidia, sfintirea darurilor si apologia epiclezei. Cap. III -
vorbeste despre sfintirea credinciosilor, mijloacele liturgice, efectele
sfintirii si participarea celor vii si a celor morti la efectele jertfei
euharistice. Cap. IV - Liturghia ca mijloc al cultului crestin: raportul nostru
fata de Dumnezeu, formele latreuticii in Liturghie, euharistia ca nota
predominanta a jertfei liturgice, Liturghia ca rugaciune de cerere si de
multumire si sensul pomenirii Sfintilor in Liturghia Sfintului Ioan Gura de
Aur. Cap. V - cuprinde semnificatia simbolico-mistica a rinduielii liturghiei
in care se ocupa de Liturghie ca pomenire sau comemorare, semnificatia
Proscomidiei, a Sfintei Liturghii pina la epicleza si a ritualului Sfintei
Jertfe.
Partea a III-a, p.
203-238 - in cap. I se ocupa de valoarea si meritele lui Cabasila ca tilcuitor
al Liturghiei si cap. II - Influenta Eremiei liturgice a lui Cabasila in
teologia greaca si latina aratind ca "meritul de capetenie al
interpretarii lui Cabasila este simtul critic si respectarea sensului istoric,
insusiri ce lipsesc nu numai comentariului lui Gherman ci, in mare parte,
tuturor celorlalte comentarii liturgice grecesti"/22. Se poate spune, pe
buna dreptate, ca Pr. Prof. Ene Braniste prin lucrarile sale, faca un mare
serviciu Teologiei romanesti, inscriindu-si numele alaturi de marii liturgisti
ortodocsi, la locul de onoare al celor ce se ostenesc mereu in domeniul vast si
sacru al Sfintei Liturghii.
De o deosebita valoare
este si lucrarea regretatului preot profesor Petre Vintilescu,
Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa,
Bucuresti, 1972, 384 pagini.
Nascut la 25 septembrie
1887 in comuna Cateasca, judetul Arges dintr-o veche familie preoteasca, a
urmat cursurile primare, apoi urmeaza un an la Seminarul Central din Bucuresti
pe care il absolva in 1907 iar in 1911 este licentiat al Facultatii de aici.
Hirotonit preot da dovada de multa abnegatie, cistigindu-si un deosebit
prestigiu prin scrisul sau. Intre 1924-1926 urmeaza cursurile de doctorat la
Facultatea din Bucuresti. Este pensionat la 1 martie 1950, in care timp (1954
si 1966) detine functia de presedinte al Consistoriului Central Bisericesc. Se
stinge din viata dupa o lunga si rodnica activitate carturareasca, in noaptea
de 11 spre 12 iunie 1974. Dupa marturia autorului, lucrarea "reuneste
iarasi 14 volume, asa cum fusesera concepute si redactate initial in stare de
manuscris, capitolele publicate disparat intre anii 1953-1964 in revistele
Bisericii Ortodoxe Romane. Ele au ca obiect prezentarea istorica, exegetica si
tipiconala a slujbelor bisericesti de seara, de dimineata si a Sfintei
Liturghii, servicii care alcatuiesc continutul principal si major al cartii numita
Liturghier"/23.
Lucrarea are doua parti, dar se deschide cu
asa-zisul capitol: "Cartea numita Liturghier", in care autorul
trateaza despre denumirea si cuprinsul Liturghierului, problema unui formular
al Liturghiei in primele veacuri crestine, formatul si structura Liturghierului
in manuscrise, editii si traduceri (p. 9-25).
In partea I a
Liturghierului explicat: Serviciile premergatoare Liturghiei (p.28-72) autorul
face unele consideratii generale, apoi trateaza despre oficiul Vecerniei sau
slujba de seara, ceasul al IX-lea si Vecernia propriu-zisa, Litia, oficiul
Mezonopticii si acela al Utreniei.
Partea a II-a -
Liturghia (p. 79-324) trateaza, rind pe rind despre pregatirea sfintitilor
slujitori pentru oficiul liturghiei, ritualul Procomidiei, Dumnezeiasca
Liturghie comentata in oficiul si in textul ei: Liturghia catehumenilor,
Liturghia credinciosilor, impartasirea in cadrul Sfintei Liturghiei si
rugaciunea apolisului Liturghiei. Lucrarea se incheie cu doua anexe: Miruirea
si Anafora sau Antidoron (p. 347-377). Fiecare capitol are subcapitole si
paragrafe. Materialul este bine sistematizat si tratat cu multa probitate
stiintifica. Sunt aduse in discutie opinii teologice sau practici liturgice; se
analizeaza totul prin prisma evolutiei istorice; se pun in lumina tilcuiri cu
caracter dogmatic, simbolic, mistico-contemplativ. Totul face dovada unei
lucrari temeinic inchegata si de mare utilitate nu numai pentru clerici si
studentii teologi, ci deopotriva, pentru specialisti si pentru toti cei ce doresc
sa cunoasca mai bine trecutul si importanta Sfintei Liturghii si a cultului
crestin in general. C. Lucrari de popularizare Asa cum am arata mai sus,
credinciosii simt nevoia de a intelege mai adinc si a trai mai intens, in
cadrul Sfintei Liturghii, bucuria comuniunii cu Dumnezeu.
Alaturi de profesorii de
specialitate, ierarhi ai Bisericii noastre sau preoti slujitori/24 au venit
intru intimpinarea acestor dorinte ale credinciosilor si le-au daruit in forma
de predica si cu multa grija, explicari ale Sfintei Liturghii.
Am putea numi aceste
daruri duhovnicesti, lucrari de popularizare. In cele ce urmeaza ne vom referi
in ordinea aparitiei, la trei lucrari de acest gen: 1. Episcopul Nicodim,
staretul manastirii Neamt, Seminte Evanghelice pentru Ogorul Domnului, vol
VIII. Cuvintari Liturgice. Dumnezeu si dreptatea lui. Mina lui Dumnezeu in
lumea vazuta. Scurta explicare a Sfintei Liturghii. Originale si prelucrari.
Editura Tipografiei Sfintei Monastiri Neamtu, 1933, 416 p. Prelucrarea
arhiereului Ioanichie Evantias: "Scurta explicatie partii I-a si a II-a a
Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii", editia a II-a, Bucuresti, Tipografia
Stefan Rossidescu, Strada Germana nr. 2, 1866, 268p. Lucrarea isi propune sa
prezinte cititorilor explicarea Sfintei Liturghii.
Partea a III-a urma sa apara. Primele doua
parti trateaza despre Sfinta Liturghie cu cele trei parti (p. 1-33); in cap.
I-III, trateaza despre Proscomidie, darurile euharistice, piinea trebuie sa fie
dospita, simbolizind unitatea tuturor crestinilor, rinduiala pe scurt a
Proscomidiei. Cap. IV trateaza despre luarea binecuvintarii de la arhiereu;
cap. V despre inchinarea slujitorilor; cap. VI despre spalarea miinilor, care
simbolizeaza curatia si nevinovatia liturgistilor; cap. VIII scoaterea
Agnetului, care preinchipuie nasterea in pestera Betleemului; cap. IX despre
simbolismul prescurilor, cap. X-XXI despre scoaterea miridelor; cap. XXII
despre acoperirea sfintelor daruri; iar capitolul XXIII, care incheie prima
parte, trateaza despre aprinderea candelelor si a luminarilor chiar in ziua
cind nu este nevoie de lumina.
Partea a II-a incepe cu
Tilcuirea Sfintei Liturghii, binecuvintarea, ectenia mare (p. 35-187),
antifoanele (p. 189-198), Veniti sa ne inchinam (p. 199-228). Autorul se
straduieste sa puna in lumina invatatura dogmatica in primul rind. Este o
lucrare meritorie daca ne gindim la timpul cind apare. Este un volum de predici
in cea mai mare parte liturgice, ramase de la Nicodim Munteanu, fericitul intru
adormire patriarh al Romaniei, pe cind era staret la Minastirea Neamt. Sub
titlul "Cuvintari liturgice", publica 13 predici (p. 5-119), in care
prezinta limpede si sumar, invatatura despre Biserica, despre slujbele care se
savirsesc in Biserica (I-IV) si explica Sfinta Liturghie (V-XIII).
Tot cu caracter liturgic
explica fericirile in capitolul "Dumnezeu si dreptatea lui" (p.
123-197); iar in cel intitulat "Mina lui Dumnezeu in lumea vazuta"
(p. 209-260) vorbeste despre insemnatatea si semnificatia religioasa a
anotimpurilor anului. Capitolul intitulat: "Scurta explicare a Sfintei
Liturghii. Cum se cuvine sa stea crestinul in Biserica la slujba Sfintei
Liturghii" (p.279-369), este cel mai intins si mai important. Se dau
indrumari de felul cum trebuie sa mearga crestinul la biserica, ce daruri sa aduca
si cum sa stea la slujba (I-VIII). In predicile IX-XXVI insista asupra unor
momente mai importante din Sfinta Liturghie, privite sub unghiul de vedere al
credinciosilor si nu al slujitorilor: Citirea Apostolului, cintarea
Heruvicului, iesirea cu Sfintele Daruri, impartasirea cu Sfintele Taine, ce
este anafora? cind, cui si pentru ce se da?, ce trebuie sa faci, crestine, dupa
iesirea din Biserica? Cum trebuie serbata ziua Duminicii si sarbatorile? etc.
Ultima parte: "Pomenirea in rugaciuni a viilor si mortilor" (p.
377-405) cuprinde VIII predici.
Lucrarea se incheie cu
doua povatuiri privind "Evangheliile si Apostolii care se citesc la
pomenirea mortilor si Starea sufletelor noastre dupa moarte (p. 406-411). 2.
Pr. Econom Constantin Moisiu, "Sa stam bine, sa stam cu frica".
Povatuitor liturgic pentru preoti si popor. Tipografia cartilor bisericesti,
Bucuresti, 1941, 318 p. Asa cum ne arata titlul, lucrarea era adresata
poporului credincios. Cuprinde 10 capitole. In cap. I-III (p. 3-92), trateaza
in ordine, despre Biserica - lacas de inchinare, podoabele si odoarele
bisericii, artele in slujba ei, pictura, arhitectura, sculptura, muzica,
cartile de cult si vesmintele de slujba. Capitolele IV-IX (p. 93-191), se
refera la sfintitii slujitori, cultul divin, participarea si tinuta
credinciosilor la biserica, rugaciunea si importanta ei, vremea slujirii,
slujbele de seara si de dimineata.
Capitolul X (p. 207-310)
se ocupa de savirsirea, insemnatatea si impartirea Sfintei Liturghii. Explica
ce cuprinde fiecare parte a Liturghiei: Proscomidia si Sfintul Agnet, Liturghia
catehumenilor, a credinciosilor, raspunsurile, sfintirea darurilor,
impartasirea slujitorilor si impartasirea credinciosilor. Este o lucrare care
poate fi folosita inca si astazi.
3. Vasile, Episcopul Oradiei, Cuvintari Liturgice, Editura
Episcopiei Ortodoxe Romane, Oradea, 1973; p. 266. Cuprinde 67 de predici pe
care P.S. Sa le-a rostit intr-o prima forma, in biserica "Sfinta
Adormire" din Brasov-Cetare. Multe dintre ele au fost rostite si in alte
biserici si publicate in revistele noastre bisericesti, mai ales in
"Mitropolia Ardealului", "Mitropolia Banatului", si
"Telegraful Roman".
P.S. Vasile, citindu-l
pe Homiacov "numai acela intelege Biserica, care intelege Liturghia",
arata in cuvintul introductiv importanta pe care o are Sfinta Liturghie care
"a fost un neintrerupt pedagog al crestinilor catre Dumnezeu si a
exercitat mereu o patrunzatoare influenta asupra vietii spirituale a acestora,
modelindu-o dupa chipul sublim de traire, dat noua de Hristos Domnul"25.
Cuvintarile de impart in trei grupe: a) cuvintari pregatitoare pentru
participarea la Sfinta Liturghie, in numar de 8 (p. 5-36), b) Cuvintari cu
caracter general teologic-liturgic, in numar de 20 (p. 37-120) si c) Explicarea
Sfintei Liturghii in ordinea desfasurarii ei, 39 de cuvintari (p. 121-266).
P.S. Sa a voit ca odata
cu tilcuirea liturgica sa puna in lumina si adevarurile marturisirii de
credinta. "Astfel, fiecare cuvintare dintre acestea se poate imparti in
doua: una in care infatisam momentul liturgic in desfasurarea lui, cu
simbolismul sau, si partea a II-a, consacrata adincirii sensului duhovnicesc ce
se rasfringe din acest moment liturgic"26.
Urmarind acest scop, P.
S. Vasile a pus la indemina slujitorilor un foarte bun si pretios material
omiletic si, in acelasi timp, a venit in ajutorul credinciosilor pentru a le
usura intelegerea rinduielii si simbolismului Sfintei Liturghii. Desi aparent
predicile lasa impresia unor colectii: Jerfa inimii in rugaciune, Liturghiile
Bisericii Ortodoxe, Simbolismul intrarii cu Sfintele Daruri, Marturisirea
credintei etc., ele au o strinsa legatura intre ele, formind o unitate.
Dupa aceasta scurta
prezentare a stradaniilor liturgistilor romani, putem spune, cu indreptatire, ca
ei s-au aplecat cu multa daruire si au lucrat cu deosebit simt de raspundere in
domeniul teologiei liturgice. Ei au avut neincetata grija fata de adevarul
credintei noastre ortodoxe si au cautat ca aportul lor sa se armonizeze si sa
se integreze celui al liturgistilor ortodocsi.
Pe aceasta linie se
inscriu contributiile liturgistilor romani. Daruirea lor este vrednica de toata
lauda si pretuirea, iar ostenelile depuse in vederea pastrarii tezaurului de
credinta si mai ales al redarii, in toata bogatia si frumusetea, credinciosilor
zilelor noastre, atrag admiratia noastra a tuturor.
Pr. Drd. Vasile
Ungureanu, "Glasul Bisericii", nr. 1-2/1978, pag. 125-138.
Bibliografie
1. Episcop Dr.
Antonie Plamadeala, Clerici ortodocsi ctitori de limba si cultura romaneasca,
Bucuresti, 1977, p. 6; cf. Stefan Metes, Istoria Bisericii romanesti din
Transilvania, vol. I, Sibiu, 1935, p. 112-113
2. Caragiu, Matilda-Marioteanu, Liturghier
aromanesc. Un manuscris anonim inedit, Editura Academiei Republicii Populare
Romane, Bucuresti, 1962, p. 41 vezi si recenzia Pr. prof. Marin M. Braniste, in
"Mitropolia Olteniei", an. XIV (1962), nr. 5-6, p. 415
3. Cindea, Spiridon
pr. prof, Primul Liturghier romanesc tiparit, in "Mitropolia
Ardealului", an.IV (1959), nr. 9-10, p. 729
4. Giurascu,
Constantin C. si Giurascu, Dinu, Istoria Romanilor, vol. I, Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1974, p. 140-146
5. Zugrav, I.
pr.dr., Un manuscris din anul 1419, al Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare,
Cernauti, 1938
6. Cornila-Serban,
Gh., Un manuscris pretios din Bihorul instrainat: Liturghierul popii Ion din
Suiug, in "Revista Teologica", an. XXXI (1941), nr. 1-2, p. 16-17
7. Teodorescu,
Barbu, Cartea veche romaneasca, 1508-1830, in "Mitropolia Olteniei",
an. XI (1959), nr. 9-12, p. 601 (enumera tipariturile Liturghierului).
8. Neculce, Ion,
Letopisetul Tarii Moldovei, Editie ingrijita de Iorgu Iordan, E.S.P.L.A.,
Bucuresti, 1955, p. 176.
9. Ibidem, p. 77.
10. Nicolae
Cabasila, Tilcuirea Dumnezeiestii Liturghii, trad. din greceste si lamuriri
introductive de Diaconul Ene Braniste asistent universitar, Bucuresti, 1946, p.
8.
11. Ibidem, p. 8.
12. Ibidem, p. 9 si
51.
13. Ibidem, p. 10.
14. Ibidem, p. 11.
15. Tilcuirea
Sfintei Liturghii, de Sfintul Gherman, Arhiepiscopul Constantinopolului,
Prezentare, traducere si note de Pr. Prof. Nic. Petrescu, in "Mitropolia
Olteniei", an. XXVI (1974), nr. 9-10, p. 824.
16. Ibidem, p. 825.
17. Liturgica Bisericii
Ortodoxe ..., p. 497.
18. Ibidem, p.
497-498.
19. Tezaurul
Liturgic..., vol. II, p. 157.
20. Ibidem.
21. Diaconul Ene
Braniste, Explicarea Sfintei Liturghii dupa Nicolae Cabasila, Bucuresti, 1943.
22. Ibidem, p. 211.
23. Autorul, In loc de
prefata.
24. Astfel de
lucrari de popularizare consideram a fi pentru inceput la noi urmatoarele:
"Scurta explicatie a partii a I-a si a II-a a Sfintei si Dumnezeistii
Liturghii, culeasa si prelucrata de arhiereul Ioanichie Evantios. Dupa care va
urma si partea a III-a, Bucuresti, 1866; I. Felea, "Simboluri
liturgice", Arad, 1924 si Pr. C. Dron si C. Vuiescu, Sfinta Liturghie
lamurita pe intelesul tuturor, Editie a II-a, Bucuresti, 1943.
25. † Vasile al
Oradiei, Cuvintari Liturgice-in Introducere, p. 3.
26. Ibidem, p. 4.