FUNERALII - FUNERALS - ĪNMORMĀNTĂRI
DRAGA MARGAN
On May 24, 2002, a pillar of the church, a
beloved mother, granny, sister, aunt, great aunt, friend and Angel, Dragina
Margan passed away. Dragina was born in
Alibunar, Yugoslavia, on June 4 1922. Family was very important to her, so she
left her home and immigrated to the USA with her beautiful, loving daughter
Emiljia to be united with daughter Maria, now departed son-in-law Traian and
her two granddaughters, Felicia and Jenny, in America. She worked hard, right alongside her
wonderful family to fulfill her dreams, which in fact, were to fulfill our
dreams. Soon after, her brother Nicola,
sister-in-law Anna, and niece Rakila were brought over, and her life was full
of love and family. Than her grandson-in-law, Brad, came into the picture and
she immediately made him feel a part of the family. Her family flourished in
her love and support.
To her daughters, son-in-laws, granddaughters
and grandson-in-law, her unconditional love, support, and trust gave them the
nurturing and courage to grow and prosper. She was the rock of our family. We
were all so blessed to have her as our Nana and our Granny. No family gathering
was complete without her presence or her home cooked meals. We have all tried
to duplicate her dishes and recipes but none of us could even come close to her
cooking. We all know that her secret
ingredient was love. She put love in
everything she did in life. Nothing
gave her more pleasure than having her family and friends over where she would
greet them with that special sparkle in her eyes, cook for them and spoil them
with her love and warmth. There was not a person, who came into her home and
left, not feeling that he or she was the most important and loved person there.
She was the very definition of mother to her
daughters and son-in-laws, grandmother to her granddaughters and
grandson-in-law, and friend to all who knew her. She gave of herself, of her heart and love so freely and unconditionally,
with no expectations in return, but all that love was returned to her so
effortlessly by all those who were touched by her. Her life was full and surrounded with love and gratitude.
She was a very, very special lady. Her caring heart, her gentle touch, and her
unselfish giving of herself to family, church, friends and community defined
her. All the people who were blessed
enough to have known her, and to have been touched by her presence, had to come
away a better person for it. We love and miss her, dearly. May she forever rest in peace, as she will
forever live in our hearts.
__________________________
9
Dec. 1947- 15 Jun. 2002
La data de 9 Decembrie 1947 in orasul Ploiesti
Romania, s-a nascut Florin Octavian
Dumitru.
Afost unicul fiul a lui Stefan si Vasilica
Dumitru. Afost un copil deosebit cu multa dragoste pentru arta si musica. La
virsta de 18 ani a inceput sa cinte cu grupul Mondial intre anii 1965-1968.
In 1968 s-a format Modern Grup (Band)
impreuna cu Marius Teicu, Mircea Dragan, Doru Tufis, Marcel Navala si Petru
Magdin cu care a cintat pina in 1971.
In aceiasi perioada a fost student la
Facultatea de Mecanica si Utilaj Chimic din Bucuresti, obtinind diploma de
Ingineer. A lucrat ca inginer la Uzina de Utilaj Chimic din Ploiesti.
A predat lectii de musica la Scoala Populara
de Arta din Ploiesti.
In anul 1971 a facut parte din Grupul FFN (
Formatia Fara Nume) cu care a cintat 10 ani.
In anul 1985 a emigrat in Statele Unite.
A lucrat la Parson Engineering Corp o durata
de 13 ani, unde ar fi lucrat si astazi daca o boala necrutatoare nu i-ar fi
intrerupt firul vietii.
Florin a fost pentru mama lui un copil
extraordinar, pentru fata lui Alma un tata de neuitat, pentru Florentina si noi
toti care ne-am adunat astazi aici un prieten adevarat pe care nu-l vom uita
niciodata.
__________________________
Doctor
Alexandru Vasilescu, Sandu sau Ţucu asa cum ii spuneam noi cei mai
apropiaţi, a fost un exemplu limpede al realizărilor in
viaţă. Un om deosebit, un soţ iubitor, un tată devotat şi un adevărat prieten.
Ţucu s-a născut la 21 Januarie 1926 in oraşul Buzău. Copil sfios şi cumine, crescut de o mamă rămasă de timpuriu
văduvă cīnd el avea numai 9 ani, Ţucu a dorit şi a
urmărit cu tenacitate să atingă 2 ţeluri īn viaţa lui:
să-şi facă o
carieră şi să-şi īntemeeze o familie.
După
şcoala primară şi apoi asbsolvirea liceului a intrat la facultatea de Medicină din
Bucureşti obţinīnd diploma de doctor, specialitatea chirurgie.
Ca elev al
liceului B.P. Hajdeu din Buzău care era
unul dintre cele mai bune lecee de băieţi, s-a evidenţiat
la īnvăţătură, comportare exemplară şi
seriozitate. Calităţile lui
scolastice insă, nu opriseră
elevele dela liceul de fete să-l transforme in idolul lor. Atractiv, energetic, plăcut la
vorbă şi la infăţişare Ţucu era un adevărat
magnet pentru prieteni şi obiectul adoraţiei pentru domnişoarele
din Buzău. Dintre toate acestea,
numai una va avea tandreţea, sensibilitatea şi farmecul femenin care
să-i captureze inima şi dragostea lui Ţucu.
Ca absolvent
al facultăţii de medicină, a făcut o frumoasă
carieră lucrīnd cu dedicaţie ca medic ani īn şir, atăt la
ţară cīt şi la oraş.
Numeroasele lui realizări profesionale au contribuit la stabilirea
unei reputaţii profesionale de excelenţă. După peste 30 de ani de dedicaţie
in cariera sa de medic chirug incluzīnd un stagiu īndelungat la Spitalul de
urgenţī din Bucuresti, Ţucu s-a pensionat in 1988. Ca medic, a fost
un exemplu de dăruire profesională.
Lucra cu pasiune, şi niciodată, dar absolut niciodată nu
s-a lamentat sau supărat cīnd a fost chemat īn toiul nopţii pe
neaşteptate la o gardă sau la o operaţie mai dificilă.
Reuşita
profesională nu era īnsă deplină fără atingerea celui
de-al doilea scop: intemeirea unei familii.
Aşa că după terminarea facultăţii s-a īntors pe
meleagurile Buzoiene unde a pus ochii pe cea care i-a devenit soţia
dragă şi devotată: Lidia Popescu.. Lidia, o fiintă cu sensibilităţi artistice cu o inimă pură si un suflet
de o fineţe deosebita, l-a
completat perfect pe Ţucu formand o pereche ideală
Dumnezeu i-a
binecuvīntat căsnicia cu 2 băieţi: Călin şi Florin
Alexandru care au moştenit
frumuseţea, inteligenţa, fineţea şi ambiţia,
calităţile esenţiale ale lui Ţucu şi ale Lidei.
Călin şi Florin erau sufletul lui Ţucu, erau bucuria vieţii
lui (după cum el īnsuşi īi denumea cu mīndrie dar şi cu o
dragoste incomensurabilă). Dela ei
a avut 3 nepoţei 2 băieţi şi o fetiţă. Ţucu a fost un om fericit. Bucuria lui ce mai mare fiind
să-şi vadă copii şi nepoţii cīt mai des. Din nefericire Ţucu a plecat dela noi
fără să-şi poată vedea şi al treilea nepoţel
care va sosi in Octombrie şi pe care īl aştepta cu atīta drag şi
rerăbdare.
Ţucu avea o faţetă a
personalitătii lui care era mai puţin cunoscută şi pe care
o arăta numai prietenilor lui intimi: o fire visătoare şi
idealistă. Ţucu a
evidenţiat calităţi literare deosebite inspirate din copilaria,
adolscenţa şi tinereţea sa.
Fiind un suflet ales , sensibil şi sentimental el şi-a
aşternut in versuri dorurile şi
melancolia, bucuriile şi tristeţea. Aceste versuri le-a adunat intr-un volum intitulat ZILELE NU SE ĪNTORC NICIODATĂ, pe
care l-a dedicat fiilor lui din care
permiteţi-mi să vă citesc
prima poesie intitulată ea īnsăşi Zilele nu se
īntorc niciodată.
Intradevăr
ce a lăsat Ţucu in urma lui sīnt amintirele plăcute momente de
duioşie şi tandreţe, exemplul unui soţ iubitor, tată
devotat şi adevărat prieten. Un om intre oameni.
Tucule!
amintirea ta va lumina veşnic īn sufletele noastre. Te vom purta in inima noastră
pentru totdeauna. Dumnezeu să odihneasca īn pace sufletul tău bun şi sensibil.
Dumnezeu să-l odihneasca, Prof. Doina Lupaşcu.
_______________________________
Coca was born in 1938 in Suceava,
Ipotesti community. At three years of age, she and her family moved to
Bucharest and grew up in Ferentari community. In the mid 1950s she graduated
from college with a bachelors degree in chemistry.
Some of her youth was spent dancing,
spending time with friends and family, and skydiving. In 1957 Coca married
Dumitru Stavarache, and shortly after she began working at the Romanian
Research Institute for textiles. In 1961 she gave birth to Robert Stavarache. Continuing
her career while she took care of her home and family, she managed to always
have a positive outlook on life.
In 1974, Coca and Robert arrived in the
United States to rejoin her husband. She truly enjoyed her new life in the U.
S. Shortly after, Coca began working for K-Mart Corporation. During her course
of life here, she enjoyed cooking, sewing, traveling, making new friends, and
playing slot machines in Las Vegas. In 1985, she obtained her American
citizenship. She spent her life doing what she loved on her own terms, while
taking care of her loved ones.
She touched a lot of peoples hearts, and
she will be missed by everyone.
_______________________________