Paradoxul Vremurilor noastre

 

Paradoxul vremurilor noastre īn istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai īnguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Rādem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tārziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urām prea des.
Am īnvatat cum sa ne cāstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pāna pe luna si īnapoi dar avem probleme cānd trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar īnvatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am īnvatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce īn ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei īncete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile īn care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile īn care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care īti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri īn care sunt prea multe īn vitrine dar nimic īn interior.
Vremuri īn care tehnologia īti poate aduce aceasta scrisoare si īn care poti
decide fie sa īmpartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lānga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curānd si va pleca de lānga tine.

Aminteste-ti sa-l īmbratisezi cu dragoste pe cel de lānga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le īndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o īmbartisare vor alina durerea atunci cānd sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de māna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca īntr-o zi acea persoana nu va mai fi lānga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa īmpartasesti gāndurile pretioase pe care le ai.


Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

HOME