BUCURIA MUZICII
Pentru a face comentariul unui eveniment muzical de calitate nu
este nevoie sa-si cauti cuvintele, pentru ca ele salta zglobii din interiorul
nostru ca si apa unui paraias curgand printr-o albie de munte.
Trei tineri, colegi de generatie si frati intru Talentul pentru
muzica, cu care au fost haraziti, acompaniati cu un inalt profesionalism de un
pian, au organizat in sala de festivitati a bisricii Sf. Treime un concert, pe
care, fara a gresi, l-as numi extraordinar.
Dar nu extraordinar prin organizare, ci prin valoarea lui
intrinseca.
Doua voci de exceptie, un flaut fermecat si un pian de clasa
s-au constituit intr-o trupa ad-hoc, care ne-au delectat aproape doua ore cu
muzica aleasa.
Interpretii, prin talentul lor si profesionalismul manifestat,
au reusit sa impleteasca armonios poezia muzicii cu muzica poeziei textului. Am
trait patrunderea acordurilor mirifice ale muzicii de buna calitate, in toate
fibrele fiintei, am atins punctul maxim al delectarii melodice, cand iti pierzi
Eu-l, plutind imponderabil in spatiul dintre CER si PAMANT.
Acordurile grave ale vocii de bas ale lui Gabriel Vamvulescu,
din Napasta lui Sabin Dragoi, care te infioara dramatic, continuate de o
bucurie a tenorului Daniel Stoica, coborand in vraja trilurilor flautului
fermecat al lui Ciprian Ignat si toate sustinute de nobletea discreta a
acordurilor pianului mangaiat artistic de doamna profesor Silvia Totan, ne-au
picurat in suflete raze de lumina inaltatoare si in urechi armonii nepieritoare.
Ascultand aceste tinere talente, diamante interpretative in curs
de slefuire, ne-am dus cu gandul, retro, la antecesorii lor, care prin imensul
lor talent, din spatiul carpatin, s-au proiectat in universalitate semanand pe
mapamond bucuria nepieritoare a muzicii. Inaintasii care au sadit in cugetele
si inimile celor care i-au ascultat si cunoscut clipe de aur si imensa fericire
omeneasca.
Tinerii pe care i-am ascultat au toate perspectivele de talent
si pregatire profesionala sa intre in galeria marilor valori ale muzicii
universale ocupand locuri bine definite pe marile scene ale lumii.
In aceasta perspectiva, ascultatorii, iubitori de muzica buna au
ascultat cu religiozitate acordurile din muzica clasica universala, rasplatind
cu ropote de aplauze interpretarea, talentul si daruirea interpretilor.
Ascultatorii au proiectat spre scena interpretilor lumina fizica
a proiectoareloe, iar ei ne-au luminat universul nostru avid de muzica
autentica prin slobozirea in etern a acordurilor de pasare maiastra.
Intr-o lume incarcata de povara preocuparilor zilnice, concertul
organizat s-a constituit intr-o gura de oxigen cultural care ne-a purificat
sufletele.
Cei care n-au audiat acest concert au ocazia sa asculte
minunatele voci la Hotel Milenium in 9 noiembrie, 2002, unde ii asteptam.
A consemnat, Ion
Anton
___________________________________________________________________
RECITAL DE MUZICA
CLASICA , SAU SAU O INTALNIRE DE SUFLET
Duminica seara, 8 Septembrie a.c., a avut loc in sala bisericii
ortodoxe Sfanta Treime din Verdugo Road, Los Angeles un Recital de Muzica
Clasica sustinut de SILVIA TOTAN, pianista, lector la Academia de Muzica
"George Enescu" din Bucuresti, DANIEL STOICA, tenor, solist la Opera
din Brasov, PETRU-GABRIEL VAMVULESCU, bas-bariton, absolvent al Academiei de
Muzica "George Enescu"din Bucuresti, beneficiar al unei burse de
studii pentru doi ani (2000 si 2001) la Universitatea Maryland (U.S.A),
Performing Arts, si CIPRIAN IGNAT, flautist, absolvent al Academiei de Muzica
din Cluj-Napoca, beneficiar al unei burse de studii avansate la Universitatea
South of California, Los Angeles (U.S.A), in prezent profesor de muzica (flaut)
la un liceu din Los Angeles, si membru (prim flautist) la Brand West Wood
Symphony Orchestra.
Recitalul a fost o foarte placuta surpriza starnind admiratie si
bucurie in sufletele celor prezenti. In ciuda unor neajunsuri tehnice,
imposibil de inlaturat, cum ar fi: acustica salii, spatiul scenic si altele
atat de necesare spectacolului de opera, cele patru talente si-au demonstrat
din plin generozitatea, precum si calitatile artistice (vocale, interpretative
etc.) de necontestat.
Asa cum si-au dorit-o artistii insasi, spectacolul a fost mai
intai de toate unul de suflet, daruit din toata inima comunitatii romanesti din
Los Angeles. Ba chiar mai mult, s-a dovedit a fi expresia unei trainice
prietenii aparuta si consolidata pe parcursul celor opt ani de studii, atunci
cand Daniel si Gabriel se inscriau la Facultatea de Teologie Ortodoxa, iar dupa
absolvire, impreuna-copacel, pasesc pragul Academiei de Muzica "George
Enescu", unde Cerul le scoate in cale fiinta binecuvantata de Dumnezeu in
persoana doamnei Silvia Totan care, asa cum marturiseste cu mana pe inima
bas-baritonul Petru-Gabriel Vamvulescu, i-a invatat sa cante. Si as
adauga eu: sa cante, si iar sa cante fiecare pe ghersul lui muzica de opera. Ca
invataceii de atunci nu si-au facut de cap, lasandu-se pe tanjala, iar
eforturile distinsei profesoare si nasa a celor doi insuratei (da, nasa lor in
toata puterea cuvantului) n-au fost zadarnice, au dovedit-o si la intalnirea
noastra de suflet romanesc cand talentatii artisti, sfintind dulci amintiri
carpatine de neuitat, ne-au incantat cu sufletele si vocile lor minunate
cantand arii din opera italiana, franceza, rusa si romana,… din Manon Lescaut
si Boema lui Geacomo Pucinni, din Rigoletto lui Giuseppe Verdi, Nebie de
Raspianny, L'ebrely de Jacques Fromental Elie Halevy, Ivan Susanin a lui Mihail
Ivanovici Glinka si Ion Nebunul din Napasta lui Sabin Dragoi, precum si cantonetele:
Granada, a lui Lara, O sole mio a lui di Capua, si… , inca ...si...Si mai ce
Daniel?
Harul si daruirea cu care au cantat tenorul Daniel Stoica si
bas-baritonul Petru-Gabriel Vamvulescu imi da dreptul sa afirm ca ei depasec cu
mult limitele normalului pe scara de valori a interpretarii muzicii clasice
universale, si astfel vocile lor minunate bat cu legitima mandrie la poarta
tezaurului culturii muzicale romanesti. Sunt sconvins ca perseverenta si
stradania bine chibzuita le vor aduce gloria internationala, hrana atat de
necesara celui chinuit sa aspire la perfectiune si universalitate.
Cat despre nasa celor doi fini norocosi, distinsa doamna Silvia
Totan, pianista de exceptie, cu state de serviciu la nivel national si
international, am cuvinte numai de admiratie. Talentata si instruita minutios
in arta pianului, educata si disciplinata in spiritul valorilor pedagogice
romanesti, profesoara a dovedit maiestrie in a-si aduce finii la rampa.
Minunata ii este arta de a imprima notei nuante numai de pianista stiute!
Nici pe Ciprian Ignat nu-l pot uita. Tanarul flautist se
dovedeste a fi un indragostit al profesiei sale. Manuieste flautul cu
dezinvoltura, obligandu-si sluga sa se supuna meandrelor stapanului, adica
talentului de care Ciprian nu se poate plange. Dar fie vorba intre noi, Ciprian
Ignat, artistul, niciodata nu va indrazni sa se planga de ceea ce Bunul
Dumnezeu i-a daruit din belsug. In seara aceea minunata, el ne-a incantat cu:
prima piesa, Syrnex a lui Claude Debussy, Corcentino de Chaminad, si prima
miscare din Partita in La minor a lui Johann Sebastian Bach. Multumesc celor
patru suflete de romani, artistii nostri, interpretii nostri de muzica clasica
pentru gingasia si daruirea cu care ne-au alintat. Fara indoiala, ne mandrim cu
ei pentru ca sunt ai nostri, ai Romaniei in care au invatat sa mearga, sa cante
si sa zboare. Succesele lor ne bucura peste masura.
Dumitru Gh. Caranfil
- 22 Septembrie, 2002
____________________________________________________________