Aceasta ultima saptamina a Postului
Pastelui, numita si Saptamina
Patimilor, are menirea de a pregati
credinciosii pentru Inviere. Primele trei zile se constituie intr-un prolog al
Sfintelor Patimi ale lui Hristos. Luni si marti, la utrenii, se citesc
Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului.
Miercurea Mare ne apropie deja de Sfintele Pasti, astfel ca Biserica a rinduit ca fiecare credincios sa ia aminte
in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfrinate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducind in
aceasta zi, cu mare cainta si cu
lacrimi, mir de mult pret si ungindu-L
pe Hristos, devine mironosita) si cel
al lui Iuda (ucenicul care, desi
apropiat de Domnul, L-a vindut, tot astazi,
pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L
ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai
tirziu, ziua de miercuri sa fie
declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost
rastignit), una din cele doua zile ale
saptaminii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.
Patru lucruri sint praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de
catre Hristos, Cina Domneasca la care
s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre
cei ce voiau sa-l ucida. Joi este si ziua in care gospodinele trebuie sa
vopseasca ouale in rosu, urmind ca in
Simbata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea
de Inviere pentru a fi sfintite. "Astazi a fost spinzurat pe lemn Cel ce a
spinzurat pamintul pe ape". Aceste cutremuratoare cuvinte sint rostite de
preot inca din seara Sfintei Joi, cind
acesta iese din Sfintul Altar purtind in spate Crucea lui Hristos.
In Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, si se tine post negru. Aceleasi lucruri sint
valabile si pentru Simbata Mare. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima
etapa a tinguirii lui Hristos, Care se
afla acum in mormint. La sfirsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfintul
Aer, pe sub care trec apoi toti
credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul
Aer este o pinza de in sau de matase,
de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormintarii
Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.
In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie
oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat
trupul Sau sa zaca in mormint trei zile si in acest timp S-a coborit cu
sufletul la iad, sfarimindu-i portile.
Traind timp de trei zile numai prin suflet,
Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din
iad, intrucit toti treceau pragul
eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale
lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepind
din acest moment, sufletele celor
drepti sint asezate in Rai pina la Invierea lor cu trupurile. Aceasta
inviere, numita si Invierea de
Obste, va avea loc la a doua venire a
Mintuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorit la iad a fost acela
de a incredinta si celor de acolo, care
au trait pe pamint inaintea Sa, Vestea
cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.
Pentru a simti macar o farima din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa
ne pregatim in aceasta saptamina in care,
ca si pe o scara cu sase trepte,
urcam spre Inviere, atit
sufletul, cit si trupul, inasprind postul pe cit sta in putinta
fiecaruia. Cei care nu s-au infrinat deloc pina acum este bine ca macar in
aceste ultime zile, care sint si cele
mai importante din Post, sa o
faca, stiind ca, dupa cum spune Sfintul Ioan Gura de
Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si
peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a
venit inca din ceasul intii la Hristos.