Aurel Nae
Tăranul este unul dintre putinii oameni care
experimentează nemijlocit sentimentul dependentei de Dumnezeu. În cazul altor
ocupatii sau meserii (mai ales al celor specifice contextului de astăzi), Dumnezeu este perceput cu mai putină
intensitate sau nu mai este perceput deloc. TTăranii, însă, trudesc pământul
stiind cu întreaga lor fiintă că grâul se va face ``dacă vrea Dumnezeu`` sau
``dacă dă Dumnezeu ploaie.`` Această învecinare cu Dumnezeu prin pământ a dat
tăranului român o adâncă senzatie de ancorare în sacru, de raportare la lumea de dincolo, raportare petrecută în orice moment, chiar si la cel mai neînsemnat gest. De
aceea, ziua si noaptea, somnul si munca, cina si sărbătorile se circumscriau unor reguli precise, izvodite de cumintenia pământului, transmise si respectate din generatie în
generatie cu religiozitate.
Datinile si superstitiile tăranilor români par astăzi, pentru foarte multi, desuete si inutile, amuzante în cel mai fericit caz. Însă ele
fac parte integrantă din fiinta neamului rom[anesc, iar asumarea lor înseamnă trăirea intensă a ceea ce Televiziunea
română nu s`a hotărât încă să definească: rusinea sau mândria de a fi român.
Sărbătoarea Învierii, ca toate
celelalte sărbători ortodoxe, a fost
dintotdeauna respectată cu sfintenie în lumea satului românesc. Traditiile si
obiceiurile care au însotit si mai însotesc încă, în unele locuri,
sărbătoarea Pastilor arată chiar si celui mai superficial observator
marea bogătie spirituală a tăranului român,
credinta profundă care îl aduce în fata lui Dumnezeu laolaltă cu
universul lui: ogorul, casa, familia,
uneltele.
Pentru sat, Pastele nu erau o simplă zi
de petrecere si veselie, ci un praznic
adevărat la care se ajunge cu truda celor sase săptămâni de post, care însemnau, pentru gospodarul casei,
cele mai intense săptămâni de muncă la câmp, iar pentru gospodină,
răstimpul dedicat în întregime tesutului. De-a lungul postului, gospodina trebuia să teasă cămăsi noi pentru
toti ai casei, ca fiecare să le îmbrace
în ziua Pastilor, să se înnoiască, adică,
de Învierea Domnului. Săptămâna Mare era o perioadă cu totul specială în
care tăranii îsi îngrijeau gospodăriile pentru a fi cât mai curate la marea
sărbătoare, iar femeile se
îndeletniceau, în Joia sau Vinerea
Mare, cu încondeiatul ouălor. Desi
pomenite mai rar astăzi sau socotite simple povesti, legendele legate de înrosirea ouălor îsi păstrează nealterate
frumusetea si însemnătatea lor spirituală pentru satul românesc. Unele dintre
ele au sigur origine românească, ca cea
descrisă de preotul si folcloristul Simion Florea Marian în cartea Sărbătorile
la români: două fete tinere, o româncă
si o evreică, întorcându-se de la un
târg cu cosurile pline de ouă, vorbeau
pe drum despre credinta crestină si despre Domnul Iisus Hristos. Auzind de la
româncă despre Înviere, evreica s`a
arătat neîncrezătoare, spunând că atât
este de adevărată Învierea Domnului, pe
cât de adevărat este că ouăle din cosurile lor sunt rosii si nu albe.
Uitându-se în cosuri, au văzut uimite
că ouăle se înrosiseră si, de
spaimă, au lesinat. Doi tineri care
treceau pe acolo le-au stropit cu apă si fetele, trezindu-se, le-au dăruit
ouă rosii. În amintirea acestei întâmplări,
a doua zi de Pasti, feciorii
mergeau la casele fetelor si le stropeau cu apă, primind în schimb ouă rosii.
O altă legendă spune că Simon din Cirene plecase la câmp, având ca merinde câteva ouă fierte si pâine.
După ce a purtat crucea Mântuitorului,
mergând si muncind la câmp, a
vrut să mănânce, însă ouăle se făcuseră
rosii.
Chiar si astăzi, în ciuda
superficialitătii cu care se sărbătoreste Pastele în unele locuri, obiceiul de a rosi ouă s`a păstrat în toate
zonele si se practică aproape în fiecare casă. Alte datini tărănesti, uitate în mare parte astăzi, împodobeau sărbătoarea Învierii de
altădată, arătând credinta oamenilor în
caracterul ei cu totul exceptional,
fast. Astfel, în noaptea
Învierii, pe când toată suflarea
satului se afla în biserică pentru a participa la slujbă, unii bărbati, mai ales cei tineri,
asteptau pe malul unei ape curgătoare să audă clopotul tras în momentul
când preotul rostea cu glas mare ``Hristos a Înviat!`` si se aruncau în
apă, convinsi fiind că tot anul aveau
să fie sănătosi.
La masa de Pasti, capul familiei
ciocnea un ou rosu cu sotia sa, pentru
a se întâlni pe lumea cealaltă, si apoi
tăia oul în feliute mici, dând câte una
fiecăruia din cei invitati la masă. Aceste feliute erau mâncate cu credinta
că, dacă se va rătăci cineva în
pădure, va fi suficient să-si
amintească cu cine a mâncat oul de Pasti si va găsi drumul cel bun. După masa
îmbelsugată, tinerii se adunau în
curtea bisericii si timp de câteva ore,
în asteptarea vecerniei, trăgeau
clopotele continuu, pentru a vesti
tuturor Învierea Domnului. În unele locuri,
mai ales în Bucovina, feciorii
îsi alegeau un crai dintre cei mai harnici,
pentru a le judeca si pedepsi toate greselile făcute în timpul anului.
Faptele rele ale tinerilor erau strict legate de viata de zi cu zi si astăzi ar
părea foarte ciudate generatiei de aceeasi vârstă: pierderea unui cui de la
osia carului, ruperea coarnelor de la
plug, neascultarea părintilor etc. Cei
găsiti vinovati erau purtati în jurul bisericii si la fiecare latură erau
loviti la tălpi cu vergele de lemn,
pentru a nu mai repeta de-a lungul anului greselile.
Sărbătoarea Pastilor era, deci, o sărbătoare a comunitătii, iar neparticiparea deplină la ea, prin călcarea postului sau absenta de la
slujba Învierii, atrăgea pentru cel în
cauză oprobiul satului care îl considera ``spurcat`` si expus tuturor bolilor
si relelor timp de un an de zile, până
la următoarea Înviere, când avea ocazia
să se îndrepte.
Există si astăzi zone în care traditia s`a păstrat vie si puternică, dar,
din păcate, în foarte multe
locuri obiceiurile s`au pierdut sub influenta nefastă a dorintei de modernism, specifică unei lumi aflate la întretăierea
vânturilor si la răscruce de vremi. Desi ar părea bizar pentru multi, cea mai la îndemână solutie poate fi
redescoperirea comorilor spirituale românesti,
ascunse sub mâl negru de ateism comunist sau democrat.
(Dupa Revista``Vestitorul``)