Preot Anton Frunză
Liturghia este
centrul cultului divin public tocmai pentru că în cadrul ei se săvâseste Jertfa
cea fără de sânge, adică prefacerea
darurilor de pâine si de vin aduse de credinciosi în Însusi Trupul si Sângele
Domnului Iisus Hristos Este, de
fapt, o reactualizare a Jertfei de pe
Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Împărtăsirea este ``piscul cel mai înalt
al vietii duhovnicesti``; de aceea, se
pot împărtăsi numai credinciosii pregătiti si vrednici de a primi Trupul si
Sângele Domnului, verificati ca atare
de către duhovnic, prin spovedanie.
``Să se cerceteze omul pe sine si asa să mănânce din pâine si să bea din
pahar, căci cel ce mănâncă si bea cu
nevrednicie, îsi mănâncă si îsi bea
osândă, nesocotind Trupul
Domnului``, porunceste Sfântul Apostol
Pavel (I Corinteni XI, 28-29).
Povătuirile din Liturghier precizează că ``toti crestinii cei ce sunt de
credintă ortodoxă, care îsi aduc prin mărturisire pocăintă curată (adică părere
de rău pentru păcatele ce au făcut),
care trăiesc în dreapta credintă si de duhovnicul lor nu sunt opriti pe
o vreme, care au pus în sufletul lor
hotărârea de a nu mai gresi si care au nădejde că Dumnezeu îi poate ierta prin
mâna preotului duhovnic, aceea să se
împărtăsească cu Trupul si Sângele Domnului,
după ce si-au făcut cuvenitele rugăciuni. Asemenea si pruncii să se
învrednicească de Sfintele Taine, întru
sfintirea sufletelor lor si întru primirea harului Domnului.`` Povătuirile
enumeră mai departe si pe aceia care nu pot fi împărtăsiti, si anume: cei care au asupra lor blestem de
la episcop sau preot, păcătosii
învederati, desfrânatii, concubinii,
pervertitii, fermecătorii si
vrăjitorii, ghicitorii si descântătorii, hulitorii de cele sfinte etc. În
general, toti cei cu pacate grave
(ucigasii, hotii etc.) nu pot fi
primiti la împărtăsire decât după un răstimp mai lung sau mai scurt de pocăintă
si curătire, după aprecierea
duhovnicului. Când trebuie (putem) să ne împărtăsim?Povătuirile din Liturghier
spun: ``Preotii să învete poporul, ca
în cuget curat, de va fi cu putintă la
praznicele împărătesti, iar de nu, negresit în cele patru posturi de peste an
să se pregătească spre aceasta....``. După Sfântul Simeon al Tesalonicului si
după Sfântul Vasile cel Mare este bine ca tot cel ce se păstrează curat, posteste miercurile si vinerile de peste
an, se spovedeste cu regularitate si
are dezlegare de la duhovnic, să se
apropie de Sfintele Taine mai des,
chiar în fiecare duminică, mai
ales bătrânii, bolnavii si copiii, căci aceasta este pentru dânsii izvor de
sănătate si întărire. Idealul este ca fiecare crestin participând la Sfânta
Liturghie să se cuminece cu Sfântul Trup si Sânge, pregătindu-se din vreme pentru aceasta. Pregătirea pentru
împărtăsireÎmpărtăsania fiind Taina Tainelor - unirea cu Însusi Hristos- se
întelege că primirea ei trebuie să fie precedată de îndeplinirea unei anumite
pregătiri, prin care fiinta noastră să
fie curătită si ridicată la rangul de sălas vrednic si cinstit al Sfântului
Trup si Sânge. Această pregătire este trupească si sufletească si constă din
următoarele: 1. Pocăinta-părerea de rău pentru păcatele făcute. 2. Hotărârea de
a nu mai păcătui. 3. Împăcarea cu toti; cel ce vrea să se împărtăsească nu
trebuie să fie certat cu nimeni, să nu
aibă nimic împotriva cuiva. (vezi Evanghelia după Matei V, 23-24 si Marcu XI, 25-26) 4. Post si
rugăciune. Cel ce vrea să se împărtăsească duminical trebuie să postească
miercurile si vinerile, iar în ziua respectivă să se abtină complet de la
mâncare si băutură începând de la miezul noptii. Numai celor bolnavi grav li se
poate da Sfânta Împărtăsanie pe mâncate. De asemenea, în notiunea de post se întelege si înfrânarea de la împreunarea
sexuală 5. Spovedania (mărturisirea păcatelor) si îndeplinirea canonului de
pocăintă dat de duhovnic. Numai copiii până la vârsta de sapte-opt ani sunt
scutiti de mărturisire 6. Citirea Pravilei (Canonului) pentru împărtăsire, adică a rugăciunilor pregătitoare pentru
împărtăsire, tipărite în
Liturghier, în Ceaslov si în cărtile de
rugăciune (mai nou se pot găsi si pe Internet). Este o rânduială de 12
rugăciuni, din care la nevoie pot fi
spuse numai sase. Împărtăsania este un act de o deosebită responsabilitate.
Prin Împărtăsanie ne unim cu Hristos,
de aceea se cuvine să fim pregătiti sufleteste si trupeste pentru acest
eveniment major din viata crestină. De aceea trebuie avut în vedere îndemnul
Sfântului Simion Metafrastul: ``Iată mă apropii de Sfânta Împărtăsire. Si
împărtăsindu-mă, Doamne să nu mă
arzi, Că Tu esti foc si arzi pe cei
nevrednici; Ci curăteste-mă de toată întinarea.``