DIN INTERVIUL ACTORULUI ANATOL RAZMERITA,

ACORDAT POETULUI ACAD. GRIGORE VIERU

1. Nu mi-am parasit niciodata, nici macar pentru o singura clipa Tara

Grigore Vieru: Draga Anatol Razmerita, ai parasit bastina acum 13 ani. Te cunosc bine, stiu ca nu zburdalnicia, nu aroganta artistica si nu dorinta de a te capatui te-au manat spre Americi. Te-as ruga sa explici cititorilor, ce te-a facut sa parasesti Basarabia si de ce ai ales anume America pentru exilul politic?!

Anatol Razmeritza: Draga badita al meu Grigore, stii ca dat ni-i de la Bunul Dumnezeu Noua Artistilor - ca o mare binecuvantare - ni-i dat, dar si o grea povara - sa nu putem a ne parasi Tara niciodata. Indiferent daca ne calauzeste soarta vitrega, ori Steaua Norocului. Daca traim sau murim in palate somptuoase - lumea zice - traieste ori o murit artistul cutarui neam. Daca traim, sau murim intr-un şanţ de la marginea drumului mare, uitati si parasiti - lumea la fel zice.

Nu mi-am parasit niciodata, nici macar pentru o singura clipa Tara.

Pur si simplu, am luta-o cu mine. Oltul si Prutul, Nistrul si Muresul, Timisul si Rautul si Bistrita, codrii Orheiului si Padurea Nebuna, codrii Cosminului si campia Baraganului si Dunarea toata si Muntii Apuseni si dulcile campii basarabene, si maiestruosii Carpati, Chisinaul si Iasii, Bucurestii pe care nu i-am vazut niciodata dar si Orheiul si pe Orheenii mei si Gauzenii si Timisoara, Hotinul si Sighisoara, Cernautii si Cetatea Alba si Putna lui Stefan...

Doamne! Am luat cu mine toata Tara! Asa de toata, cum nici nu este astazi in realitate. Inca nu este. Tare, as vrea sa fie. Si nici n-o sa mor, pana ce nu o vad asa, cum o port atata amar de ani prin lume, departe, la mii de kilometri de bastina mea Basaraba.

Nu, nu am venit aici ca sa ma procopsesc cu avutii materiale si martor imi esti badita al meu drag, Grigore, ca nici nu le am, desi, daca le-as avea, pe toate cu neamul meu romanesc le-as imparti. Este si asta tot o binecuvantare a LUI -Bunul- sa impartim cu neamul minunatele lui binecuvantari. Este ca o prioritate deosebita daruita noua artistilor. Neavand avutii materiale, impartim cu neamul toata modesta noastra avutie spirituala, cu speranta sa fie primita si impartasita.

5. Craciunul si Pastele sunt cele mai fermecatoare sarbatori

Grigore Vieru: Ne aflam in preajma Craciunului - cea mai fermecatoare Sarbatoare alaturi de Pasti. Am vazut in casa ta pentru prima oara un internet. Stralucitul preot si minunatul suflet care este Constantin Alecse care si-a alipit inima de Lacrima Basarabiei si pe care nu-l voi uita nicicand mi-a demonstrat intr-o zi minunile pe care le poate face un internet. Este intr-adevar ceva uluitor. Si totusi... Crezi ca omul, in permanenta sa dezvoltare, poate ajunge mai departe de Craciun si de Pasti?

Anatol Razmerita: Craciunul si Pastele sunt doua, cele mai fermecatoare sarbatori, cum bine ai mentionat badita Grigore, pentru ca ele cuprind ETERNITATEA.

De Craciun s-a nascut Mantuitorul, a trait printre noi si cu noi, s-a bucurat si s-a intristat impreuna cu noi si ne-a invatat pre noi. Apoi s-a jertfit pentru noi pe cruce, a murit si a inviat pentru noi, ca sa ne mantuiasca, dandu-ne ultimul si magistralul invatamant: cunoasterea Dumnezeiestii noastre eternitati. Intre aceste doua dumnezeiesti sarbatori incape intreaga viata de pe minunata noastra planeta. Si aici, intre cele doua sarbatori "vine" parintele Constantin Alecse cu "internetul" sau, cum ii zici d-ta badita Grigore, si ne infrumuseteaza considerabil efemera noastra existenta. Ne-o infrumuseteaza si ne invata a-i da un sens, unic si placut lui Dumnezeu, imbinand astfel, perfect armonios slujirea lui Dumnezeu ca preot si slujirea oamenilor, ca mare iubitor de oameni, cu toti copii ai lui Dumnezeu. Cine nu crede, sa-si deschida computerul la www.biserica.org. Deschideti si bucurati-va!

Sincer cred, ca nu se poate ajunge mai departe de Craciun si Pasti. In aceasta viata, cu siguranta ca nu.

6. Cine are cei mai multi copii in Biserica, acela va invinge.!... Este o problema de educatie. Asta-i Cheia!

Grigore Vieru: Am fost impreuna cu tine, cu Mircea Popescu, Nicolae Popa si Ion Anton, la Biserica "Emanuel" din Anaheim, al carui slujitor daruit cu ales har, este Pastorul Lazar Gog. O splendida casa de rugaciune de peste 600 de locuri. Casa arhiplina. O splendida ochestra simfonica. Un cor minunat format, ca si orchestra, mai mult din tineri. Si niste minunati interpreti. In sala, ca si pe scena, foarte multi tineri si foarte multi copii. Eu cred ca cine are cei mai multi copii acela va invinge.

In cele cateva ore cat a durat serviciul divin, lumea a stat neclintita. O fireasca evlavie stralucea pe fata tuturor. Ai putea sa-mi explici de ce in Biserica noastra Ortodoxa, chiar daca este incalzita de sufletul unor preoti minunati, oamenii şuşotesc in timpul liturghiei, intra si ies din biserica, ori chiar se barfesc unul pe altul? Si asta se intampla si la Chisinau si la Bucuresti si in Germania si in America - oriunde.

Anatol Razmerita: Cine are cei mai multi copii in Biserica, acela va invinge.!...

Iarasi ai dreptate, badita si sunt o multime in Biserica Pastorului Lazar Gog. Vreo 200 erau in fata noastra pe "scena", nemaipunandu-i la socoteala pe cei din sala. Fiecare stia sa cante la 2-3 instrumente muzicale, iar daca trebuia puneau frumusel instrumentele la o parte si cantau cu vocile. Si cum cantau!!! Dar si sala de 600 de locuri era plina. Dumnezeule, cum e posibil oare? - Ne intrebam.

Aha, ne-am zis, pastorul Lazar Gog trebuie sa fie cheia misterului. Intr-adevar, Pastorul Lazar Gog este extrem de inteligent, dar si preotul Constantin Alecse nu este mai putin inteligent. Ambii sunt predicatori minunati, numai ca ... la bisericile ortodoxe lipsesc aproape cu desavarsire copiii.

Aha, ne-am zis in sine. Probabil ca "Penticostalii" o reusesc pe bazele unei discipline riguroase, militaresti aproape, si acest gand ne-a uns la inima. Multi ajung la aceasta concluzie, care le unge inimile. Din pacate, aici raman. Si gresesc. Gresesc enorm de mult. Nu cred ca Pastorul Lazar Gog, alearga de la casa la casa, de la familie la familie rugandu-i pe parinti si bunici sa-si aduca copiii la biserica, ori la scoala duminicala, cum o face adeseori Parintele Constantin Alecse.

Este o problema de educatie. Asta-i Cheia!

De Pasti, curtea bisericii "Sfanta Treime" e plina de lume. Nici nu mai incap. 2-3 mii de oameni. Adulti batrani, tineret copii, inconjuram de trei ori Biserica cu lumanarile aprinse in maini, cantam frumos "Hristos a inviat din morti cu moarte pre moarte calcand", ne luam "pastii" si... Noroc bun! Ne revedem la anul, de Pasti. Si tot asa de ani si ani, an dupa an. La Pastorul Lazar Gog, copiii de aici sunt adusi la biserica de catre parinti ori bunici, fara ca acestia sa astepte poftire speciala de la pastor, cu voinicei si colacei. Isi aduc copiii pur si simplu, pentru ca asa sunt educati , copiii nu sunt adusi la Biserica doar sa se roage si sa cunoasca Cuvantul. Acolo, la Biserica, ei invata sa cante la diverse instrumente muzicale, sa cante in cor cantece minunate de proslavire a lui Hristos. Ei cresc impreuna, invata unul de la altul lucruri bune. Raman prieteni pe viata la Biserica si in viata de toate zilele. Un superb proces de educatie. Generatie dupa generatie familiile de "ortodocsi" care au copii ar trebui sa invete cate ceva de la fratii "penticostali" pentru ca, cine are cei mai multi copii si tineri in biserica, acela va "invinge". Frumoasa biruinta, adusa in dar Domnului Nostru.

Din Revista Clipa ANUL XII, February 20, 2003, No. 588, Pagina Cititorului

(varianta electronica - http://www.clipa.com/pagcititor588.htm).

 

HOME