Parastasul de 35 de ani
in memoria marelui musician, şi dirijor
+ Alexandru Stoicescu
(1906-1968)
Fiul mezin al lui Dumitru şi al Floricăi
Stoicescu, nepot al Preotului Econom Alexandru Popescu-Cernica, Sandu a crescut
într-o ambianţă plină de dragoste faţă de Dumnezeu
şi la vârsta de numai 17 ani îşi începe cariera de dirijor de cor la
biserica Sf. Dumitru-Colentina din Bucureşti; urmează apoi biserica
Stejarul, de la Cişmigiu (demolată la construirea complexului
Sălii Palatului) şi în cele din urmă biserica Precupeţii
Noi din cartierul Dorobanţi unde a colaborat peste două decenii cu
părintele paroh Ioan Cosma (nepot al marelui povestitor Ion Creangă).
Intre timp, deşi student la Litere şi Filozofie,
Sandu găseşte răgaz şi pentru studiul muzicii la
Conservatorul bucureştean, unde la vârsta de 22 de ani i se
încredinţează rolul lui Isus din oratoriul “Les Beatitudes”
(Fericirile) de Cesar Frank. Pasiunea sa pentru muzică îi molipseşte
pe tinerii familiei: fratele său Paul, verşoarele Marioara şi
Lenuţa. Talentul îl apropie de nume de prestigiu ale muzicii corale
româneşti ca Gheorghe Danga, D.D. Botex, Adrian Stoicescu.
Dar începe războiul mondial. Mobilizat pe frontul de
răsărit Sandu ajunge în prima linie şi văzând situaţia
disperată în care se afla regimentul său (6 Mihai Viteazul), se
roagă Maicii Domnului să îl ajute să scape din iadul acela;
dorinţa îi este implinită chiar în ziua sfântă de 15 August când
un glonte rătăcit îi străpunge corpul în regiunea lombară;
printr-un efort uriaş se târeşte până la postul de Prim Ajutor
şi leşină. Dar minune, la Spitalul Militar se constată
că deşi glontele îi străbătuse corpul pătrunzând din
spate spre faţă, nu-i atinsese niciun organ vital, deşi fusese
doar la un centimetru de coloana vertebrală. Drept mulţumire, Sandu
şi tânăra sa soţie Sabina-Silvia vor da primei lor fiice numele
Maria-Anca.
După război tata a intrat mai întâi în Corul Operei
Române; curând s-a remarcat prin vocea frumoasă de bariton, dar şi
prin talentul de a transpune partituri pentru voci si instrumente, ca şi
prin spiritul organizatoric; astfel a fost numit Şef Bibliotecar al Operei
Române, funcţie pe care a deţinut-o timp de 25 de ani, până la
sfârşitul vieţii sale.
La vîrsta de 60 de ani o boală nemiloasă, cancerul, îl
face să renunţe la dirijatul de cor si să participe la sfânta
slujbă doar în calitate de corist şi solist al bisericii Domniţa
Bălaşa, sub bagheta maestrului şi compozitorului Ioan D.
Chirescu, cel ce-i încredinţase, cu ani în urmă, solo-ul celebrei
sale piese corale “Mama” (la moartea măicutei compozitorului).
Sandu Stoicescu s-a stins din viaţă într-o zi
sfântă: la 14 octombrie 1968, de ziua Maicei noastre Paraschiva. Anul acesta slujba parastasului de 35 de ani
s-a savarsit chiar în ziua comemorativa, Marţi 14
Octombrie 2003, în Biserica Sfânta Treime din Los Angeles, California.
Indoliata mama Sabina Silvia Stoicescu a oferit o masă de pomenire în sala
parohiala.
Bunul Dumnezeu să–l ierte, şi sa-l odihneasca în
corturile drepţilor.
Notă
finala:
Cuvinte de mulţumire
din partea familiei vrednicului de pomenire Alexandru Stoicescu
Preacucernice Parinte Alecse,
… Va multumim pentru slujba minunata de
pomenire si pentru cuvintele de incurajare. Cu aceasta ocazie tinem sa multumim doamnelor din comitet care au
pregatit cu atita dragoste masa de
pomenire, intelegind faptul ca mama este prea in virsta si suferinda ca sa mai
poata gati, sora mea Anca este suferinda de artrita si nu isi poate folosi mainile (desi face mari eforturi si
nu se plange), iar eu alerg de la servici -acasa (ca sa nu mai spunem de lipsa
de experienta...). Bunul Dumnezeu sa va
rasplateasca pentru dragostea si generozitatea cu care ne onorati,
Anca, Valentina şi Sabina-Silvia (mama) Stoicescu