POST
SI MILOSTENIE
Parintele Arhimandrit Sofian
DESPRE POST
Important
pentru dumneavoastra este si pomenirea mortilor, pentru ca si mortii au nevoie
de rugaciunile noastre. Cei morti de doua lucruri sufera acolo : nu se pot ruga
pentni ei insisi si nu pot sa faca nici un fel de milostenie, doar cei mantuiti
se roaga pentru noi. Insa majoritatea nu pot sa se roage pentru noi, trebuie sa
se roage rudele, prietenii. Si de aceea pentru ei, in primul rand, rugaciunea
Bisericii este foarte puternica deoarece este unita cu jertfa Mantuitorului
Hristos.
Ori de cate ori facem Sfanta Liturghie, retraim jertfa Mantuitorului Hristos pe
Golgota, toata viata Lui si sfarsitul de pe Golgota. Ae incat se asociaza la
rugaciunile noastre ale tuturor si sangele jertfei Mantuitorului Hristos. De
aceea este foarte mare si foarte preiioasa Sfanta Liturghie. Insa
dumneavoastra, si noi preotii, - suntem datori sa traim Postul Mare si orice
post cu infranare indoita : post de mancare si post sufletesc, adica infranare
de ganduri rele, de ura, necredinta, desfranare, rautate, lacomie. Nu avem voie
sa fim rai, mincinosi, egoisti.
Trebuie sa fim cu adevarat oameni plini de dragoste, cum am spus in cuvantul de
mai inainte. Si de aceea zic ca postul trebuie sa fie indoit : post trupesc si
post sufletesc. Iar cu banii de pe alimentele mai scumpe sa facem milostenie;
costul lor sa-l impartim la saraci. Paralel cu acest post de alimente, adica
mancare mai putina, daca se poate sa ne sculam de la masa putin flamanzi; sa
putem sa mai mancam, dar sa nu mancam. Aceasta insemneaza infranare.
Cand se infraneaza cineva, are dupa aceea o liniste mare in suflet; iar cand se
umfla de mancare, mananca peste masura, se misca foarte greu, ii vine somnul si
alte patimi, asa incat postul in sine inseamna infranare, cumpatare mai bine
zis, si trebuie unit totdeauna cu milostenie si cu paza simturilor noastre, ca
nu cumva in timpul postului sa intre sau sa iasa din noi vreun semn al
pacatului. Sa ne putem stapani cu toata fiinta noastra.
Toate cele cinci simturi ale noastre sa fie pazite cu strasnicie, ca sa nu
intre pacatul in noi si sa nu iasa vorbe proaste, vorbe de rusine, vorbe de
manie, de blestem si alte lucruri rele, ca sa fie postul bineprimit de
Dumnezeu, cum spune in Sfanta Evanghelie. Postul bineprimit de Dumnezeu este
ferirea de rautati in primul rand, si dupa aceea si celelalte.
Deci, tineti seama, frati crestini, de aceste lucruri, pentru folosul personal
al fiecaruia dintre noi.
Ganduri despre milostenie
Milostenia este o virtute foarte scumpa pentru viata crestina si pentru fiecare
dintre noi. Pentru ca la judecata din urma Mantuitoral nu aminteste de toate
faptele bune, ci mai ales despre milostenie, care este fiica cea mai mare a
iubirii crestine.
Mantuitorului ne spune ca, in ziua judecatii de apoi, la trambitele ingerilor,
se vor aduna toate neamurile pamantului, de la intemeiere pana la sfarsitul
lumii si va alege, prin ingerii Sai, pe cei buni dintre cei rai, si fiecare om
va da seama inaintea lui Dumnezeu de toate faptele bune sau rele savarsite in
viata, din copilarie pana la moarte. Caci din anii copilariei noastre si pana
la batranete, cate cuvinte desarte nu spunem noi ? Toate acestea sunt scrise de
ingeri si diavoli si vor fi date pe fata la judecata inaintea tribunalului dumnezeiesc.
Asa incat toate pacatele facute de noi in viata, daca nu sunt marturisite, vor
fi date pe fata la judecata inaintea tronului lui Hristos, Care va judeca toata
lumea.
La infricosatoarea judecata, Mantuitorul ne subliniaza in chip deosebit darul
sau fapta buna a milosteniei crestine, care va avea un mare rol la mantuirea
sufletelor noastre. Caci milostenia singura acopera multime de pacate. De aceea
suntem datori ca in toata viata noastra sa miluim dupa putere pe aproapele
nostru, atat prin milostenie materiala, cat si prin milostenie sufleteasca.
Adica, sfatuire, mangaiere, carti sfinte, rugaciune pentru cei neputinciosi
etc.
Sunt sase fapte bune ale milosteniei pe care le citeaza Mantuitorul in Sfanta
Evanghelie, si anume :
Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui : Veniti, binecuvantatii
Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Caci
flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau;
strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost
si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii vor
raspunde, zicand : Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit ? Sau
insetat si Ti-am dat sa bei ? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit ? Sau
gol si Te-am imbracat ? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit
la Tine ? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei : Adevarat zic voua,
intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati
facut. Amin.
Viata Crestină, Aprilie-Iunie
2004
Inapoi la : Publicatii.com