TRADITII DE PASTI
Ouăle rosii de Pasti
nu pot lipsi de pe masa nici unui bun crestin la această sărbătoare.
Legendele crestine
leagă simbolul ouălor rosii de patimile lui Iisus. Se spune că atunci
cînd Iisus a fost bătut cu pietre, cînd acestea l-au atins, s-au
transformat în ouă rosii. Si se mai spune ca Sf. Maria, venind să-si vada
Fiul răstignit, a adus niste ouă într-un cos, care s-au însîngerat stînd sub
cruce. Se povesteste că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au
făcut un ospăt de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: "Cînd va învia
cocosul pe care-l mîncam si ouăle fierte vor deveni rosii, atunci va învia si
Iisus". Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouăle s-au si făcut rosii,
iar cocosul a început să bată din aripi.
Răstignirea si
învierea reprezintă eterna legătură dintre moarte si viată, asa precum
renaste natura în fiecare primăvară, cînd se reia ciclul vietii. Oul, el
însusi purtător de viată, devine un simbol al regenerării, al purificării, al
vesniciei. În traditia populară românească se crede ca ouăle de Pasti sunt
purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli si protejează animalele din
gospodărie. În dimineata primei zile de Pasti, copiii sunt pusi să se spele pe
fată cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou rosu si un ban de
argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătosi si rumeni la fată
precum oul de Pasti si curati (de ce nu, si bogati ?) precum argintul !
La noi, de Pasti,
ouăle nu se vopsesc doar in rosu, ci si în alte culori, realizînd desene
deosebit de inspirate si frumos lucrate, în motive geometrice sau reprezentînd
plante, animale ori diferite simboluri. Bucovina este recunoscută pentru
traditia - păstrată si în zilele noastre - de a “încondeia” sau “închistri”
ouă. Armonia culorilor, delicatetea modelelor transmise din generatie în
generatie si măiestria executiei, au transformat acest mestesug în artă. Ouăle
sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei, tinînd cont si de simbolul
fiecărei culori in parte: rosu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate,
statornicie), galben (lumina, bogătia recoltelor, tineretea), verde ( forta
naturii, rodnicie, speranta), albastru (sănătate, seninul cerului). Ouă
decorative de Pasti se mai fac cu vopsele în relief (Vrancea, Putna Sucevei),
împodobite cu mărgele (Bucovina), din lemn (zona Neamt) sau din lut
(Corund-Harghita). În unele părti ale tării sunt folosite ouă fierte, în alte
zone, cele golite de continut. Odinioară, ouăle de Pasti erau vopsite în culori
vegetale, astăzi se folosesc mai mult cele chimice. Culorile vegetale erau
preparate după retete străvechi, transmise din generatie în generatie, cu o
mare varietate de procedee si tehnici. Plantele folosite în acest scop, în
functie de momentul cînd erau recoltate, de timpul de uscare si de modul în
care erau combinate, ofereau o gama extrem de variată de nuante.
Ouăle se ciocnesc la
masa de Pasti (în toate cele trei zile ale sărbătorii) după un anumit ritual :
persoana mai în vîrstă (de obicei bărbatul) ciocneste capul oului de capul oului
tinut în mînă de un comesean, în timp ce rosteste cunoscuta formulă “Hristos a
Înviat !”, la care se raspunde cu: “Adevarat a Înviat !”
Multe si frumoase
sunt obiceiurile de Pasti păstrate in România. Si în săptămîna dinainte
( Săptămîna Mare) există obiceiuri statornicite de veacuri, transmise din
generatie in generatie.
Joia Mare,
numită si Joia Patimilor sau Joia Neagră, este ultima joi din Postul Pastelui.
Toate slujbele,
pomenirile si parastasele care au inceput în prima sîmbătă a Postului Mare,
durează numai pînă în Joia Mare, zi in care se pomenesc din nou, mortii. În
unele zone ale tării se obisnuieste să se ducă la biserică băutură si mîncare,
care se sfintesc si se dau de pomană, de sufletul mortilor. În alte regiuni, la
biserică se împart colivă si colaci. Joia Mare este considerată o zi
binefacatoare si apărătoare a mortilor. De aceea, mortii vin în fiecare an în
această zi la vechile lor locuinte, unde stau pînă în sîmbata dinainte de
Rusalii. Deoarece în Joia Mare de obicei nu e prea cald dimineata, se fac
focuri în curtea casei, pentru ca mortii să se poată încălzi. Este un semn al
iubirii si respectului pentru cei adormiti, care nu sunt uitati de cei dragi
nici înainte, si nici în timpul Sărbătorilor de Pasti.
Conform traditiei,
înrosirea ouălor de Pasti se face în Joia Mare, pentru că se spune că ouăle
fierte si vopsite în această zi se pot păstra pe tot parcursul anului, fără să
se strice. Se mai spune că dupa Joia Mare urzicile (mîncare de post) nu mai
sunt bune de mîncat, pentru că încep să înflorească (“nunta urzicilor”).
Există credinta că nu
este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va fi lenes tot
anul. În special dacă doarme o femeie, va veni Joimărita care o va pedepsi să
nu poată munci tot anul.
Vinerea
Mare este ultima vineri dinaintea Sărbătorii de
Pasti (din Săptămîna Mare ) si se mai numeste si Vinerea Patimilor ( ziua
patimilor si răstignirii lui Iisus) sau Vinerea Seacă (pentru că e zi de post
negru pentru cei mai multi români, adică nu mănîncă si nu beau nimic toată
ziua).
Postul
negru este tinut în credinta că Dumnezeu îl va feri pe cel care posteste de
toate bolile, îl va face să fie sănătos si să-i meargă bine tot restul anului.
În
timp ce oamenii mai în vîrstă se spovedesc si se împărtăsesc de mai multe ori
pe an, cei tineri merg pentru aceste lucruri doar o dată pe an, in Vinerea
Pastilor.
Conform
traditiei, Vinerea Mare este ziua scăldatului: se crede că cel care se cufundă
de trei ori in apă rece in Vinerea Seacă, va fi sănătos tot anul.
Se spune că dacă
plouă în Vinerea Seacă anul va fi bogat, cu recolte îndestulătoare, iar
dacă nu plouă, anul va fi secetos, neroditor.
În prima zi de
Pasti există obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru
această aleasă sărbătoare, dar si pentru că ea semnifică primenirea trupului si
a sufletului, asa cum se primeneste întreaga natură odată cu primăvara.
Masa din prima zi de
Pasti este un prilej de reunire a familiei, decurgînd după un adevărat ritual.
De pe masa de Pasti nu pot lipsi: ouăle rosii, casul de oaie, salata cu ceapă
verde si ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brînză sau
smîntină si mai nou, cu ciocolată.
În a doua zi de Pasti
s-a mai păstrat ( în special in Transilvania ) obiceiul udatului, avînd semnificatia
unui act de purificare. De obicei, feciorii stropesc cu apă sau cu parfum
persoanele iesite în cale, în special fetele.
În fiecare primăvară, se
reaprinde în sufletul nostru flacăra sperantei si încrederii în Învierea din
veac, asa cum natura reînvie an de an, mai gingasă cu fiecare ghiocel, mai
caldă cu fiecare mîtisor, mai plină de taine cu fiecare mugur si fiecare
frunză…
Viata Crestină, Aprilie-Iunie
2004
Inapoi la : Publicatii.com