POLICARP MORUSCA, Primul episcop al românilor din America

Scrisori din captivitate. Tragedia despărtirii bisericeşti a românilor din America

de Preot Remus Grama.

 

 

Atunci când cineva este bolnav şi merge la medic pentru a se ingriji, acesta va căuta să afle ce a determinat boala. Iar procesul de vindecare va incepe tocmai cu acest lucru: identificarea cauzelor ce au provocat suferinţa. Aşa cum arată subtitlul, "Tragedia despărţirii bisericeşti a românilor din America", cartea Părintelui Remus Grama işi propune exact acest lucru: identificarea cauzelor care au dus la apariţia a două Episcopii româneşti in America. Aşa cum orice medic işi propune eradicarea, sau vindecarea suferintei prin eliminarea cauzelor care au/o provoacă, tot astfel şi Părintele Grama, in cartea sa incearcă şi reuşeşte să identifice motivele separării dureroase a românilor ortodocşi din America.

 

Un asemenea studiu de anvergură, se cerea de multă vreme realizat, inainte de a se incepe orice dialog intre cele două eparhii, pentru că nu poate fi vorba de unitate atâta vreme cât motivele care au dus la dureroasa despărţire incă nu sunt cunoscute publicului larg şi nici elucidate pe deplin. Cu atât mai mare este meritul Părintelui Grama, cu cât o asemenea intreprindere nu era şi nu este nici uşor de realizat, iar ecourile ei stârnesc reverberalii adânci in inimile şi conştiinţele românilor ortodocşi din America şi din tară.

 

Prin această carte, ca dealtfel prin toată activitatea sa pastoral-misionară şi educatională, Părintele Remus Grama se inscrie pe linia innaintaşilor săi de la Catedrala Sf. Maria din Cleveland, a vrednicilor de pomenire preoţi JohnTruţa şi Vasile Halegan, ei inşişi nu numai vrednici păstori de suflete, dar şi istorici şi mai ales făuritori de istorie in America de Nord.

 

Preluând de la mentorul său, Prea Cucernicul Părinte Profesor Dr. Mircea Păcurariu, acrivia ştiinţifică, meticulozitatea şi rigoarea academică care-1 caracterizează pe cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Remus Grama a sintetizat in cele 230 de pagini ale lucrării, tragedia Episcopului Policap Moruşca. Pornind de la tragedia primului Episcop al românilor din America, prizonier in propria-i ţară şi incheiind cu celebra intrebare. "De ce?", Părintele Grama realizează pe baza de documente, o sinteză a evenimentelor prin care a trecut primul Episcop al românilor in acei ani de restrişte, pe de o parte, iar pe de altă parte, identifică cauzele ce au dus la separarea dureroasă a celor două episcopii.

 

De asemenea, ca un prim pas spre o deplină reconciliere, Părintele Grama propune, stabilirea adevărului istoric o dată pentru totdeauna, neumbrit de data aceasta de nici o interferentă politică, ca o condiţie "sine qua non" a dialogului pentru unitate intre cele două episcopii...

 

Cartea in sine e rezultatul a doi ani de muncă şi de cercetări asidue in arhivele din ţară şi din Statele Unite, atât cât i-a fost ingăduit autorului să consulte. Părintele Grama mărturiseşte că nu i s-a ingăduit accesul la arhivele Securittăţii decât parţial, la fel ca şi la cele ale Patriarhiei Române, insă chiar şi acest acces parţial a revelat o serie de documente de o importanţă covârşitoare in inţelegerea evenimentelor petrecute in acei ani tulburi, precurn şi suferinţa primului Ierarh al românilor. Documentele prezentate in facsimil, precurn şi bogata bibliografie ataşată, vin să probeze realitatea ştiinţifică a lucrării şi faptul că studiul a fost alcătuit "sine ira et studio". Sigur, cartea a născut şi va da naştere la controverse, mai ales din partea celor care au avut un rol activ in evenimentele petrecute in acei ani. Dar peste toate acestea tronează adevărul istoric de necontestat că Episcopia Românească de la Vatra este prima Episcopie a românilor infiinţată in America, iar episcopul Policarp Moruşca a fost pus in retragere forţat, fără voia sa, cu largul concurs al autorităţilor ierarhice ale Bisericii Ortodoxe Române.

 

Structural, cartea cuprinde 230 de pagini, impărţite in 35 de capitole dedicate subiectului cărţii, un capitol intitulat sugestiv "Ilustraţii", o listă cronologică a lucrărilor Episcopului Policarp, o bogată listă bibliografică, un indice de nume şi unul de localităţi, iar inalta ţinută academică a lucrării este subliniată de "Binecuvântarea" de inceput a Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Nathaniel şi de "Prefala" semnată de mentorul a sute sau chiar mii de generaţii de preoţi, de Prea Cucernicul Părinte Profesor Dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române. Apărută in conditii grafice excepţionale, sub egida editurii "Eikon" din Cluj-Napoca, lucrarea face un scurt istoric al vietii primului Episcop al românilor din America, al cărui destin s-a impletit atât de strâns şi atât de tragic cu cel al Episcopiei sale.

 

Demn de semnalat este faptul că pentru prima dată apare in România, o carte dedicată suferinţelor indurate de Episcopul Policarp, suferinţe pe care Eparhia păstorită de el le-a trăit la cea mai inaltă intensitate alături de primul ei ierarh.

 

Suntern convinşi că lucrarea Părintelui Grama a dat şi va da naştere multor luări de poziţii. Dincolo de patimi sau interese, rămâne insă adevărul istoric al suferintei primului Episcop al românilor din America şi tregedia dureroasei despărţiri bisericeşti a lor. Pentru cei care consideră lucrarea Părintelui Grama prea tăioasă, măturând colbul de pe documente şi fapte care se vroiau date uitării, le voi spune doar că Părintele Remus Grama este considerat unul dintre preotii "moderali" din acest punct de vedere ai Episcopiei de la Vatra Românească, fiind iniţiator şi promotor continuu al dialogului dintre cele două Episcopii.

 

Nădăjduim că lucrarea Părintelui Grama va fi urmată şi de altele, iar drumul deschis de către Părintele Grama va contribui la vindecarea rănilor rupturii eclesiastice a românilor din America. Iar un prim pas spre această vindecare l-ar reprezenta tocmai implinirea testamentului primului Episcop al Românilor din America, Policarp Moruşca, care solicita cu atâta durere ca să fie măcar înmormântat în cimitirul dela Vatra, dacă nu I s-a îngăduit să-şi conducă până la sfârşitul vieţii Episcopia sa. (Pr. Anton Frunză).

 

Preluare din “SOLIA”, The Herald, Noiembrie 2004, pp 19-20.

 

 

Back to “Viata Crestina