* * *
BăNULESCU-BODONI GAVRIIL
(din botez Grigorie), mitropolit.
N.
1746, în Bistriţa Transilvaniei, într-o familie originară din
Câmpulung-Moldovenesc, decedat la 30
mart. 1821, în Chisinău (înhumat în mănăstirea Căpriana).
Si-a
început Studiile în Transilvania, continuând la Academia duhovnicească din
Kiev (1771-1773), apoi la şcolile greceşti din Patmos, Smirna şi
mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos (1773-1776).
Profesor
în Transilvania (1776), apoi la Iaşi (1777).
Călugărit
la Constantinopol în 1779, cui numele Gavriil, continuând studiile la Patmos,
(1779 - 1780).
Profesor
de greacă, ieromonah şi predicator la catedrala mitropolitană
din Iaşi (1781 - 1782),
Profesor
la Seminarul din Poltava în Rusia (1782-1784), unde a lost invitat de cunoscutul
cărturar Nichifor Theotochis, ajuns arhiepiscop;
Revine
la Iaşi în 1784 şi este hirotesit arhimandrit în 1786 a lost propus
episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci.
Se
reîntoarce, în acelaşi an în Rusia, unde ajunge rector al Seminarului din
Poltava (1786- 1791).
Arhiepiscopul
Ambrozie Serebrenicov al Poltavei, fiind numit de Sinodul Bisericii Ortodoxe
Ruse ”ocârmuitor” al Bisericii din Moldova (1788 - 1792) – ocupată pe
atunci de ruşi - a hirotonit la 26 dec. 1791 pe Gavriil ca “episcop –vicar
de Akkerman şi Bender" (Cetatea Albă şi Tighina).
La 10 febr. 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe
Ruse I-a numit “mitropolit al Moldovei", dar în apr. noul domn Alexandru
Moruzi l-a trimis, în stare de arest, la Istanbul.
Fiind
eliberat prin intervenţia reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a
reîntors în Rusia, unde a fost numit mitropolit al Poltavei (1793 - 1799), apoi
al Kievului (1799-1803), iar în 1801 ţarul Alexandru I l-a numit membru al
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe
Ruse.
S-a
pensionat în 1803, stabilindu-se la Odessa.
La
27 mart. 1808, printr-un ucaz al aceluiaş ţar, a lost numit
,,exarh" al Bisericii din Moldova şi Tara Românească - ambele
ţări fiind sub ocupaţie militară rusă (instalat la
Iaşi 22 mai 1808) conducând efectiv Mitropolia Moldovei până
după pacea de la Bucureşti (16 mai 1812).
In
această calitate a tipărit mai multe cărţi şi a lucrat
pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti.
La
21 aug. 1813 ţarul Rusiei I-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a
Basarabiei, cu reşedinţa în Chisinău - create la cererea sa -
unde a păstorit până la moarte.
A
infiinţat un Seminar teologic în Chi:inău, ajuns cu timpul la 10
clase (4 de gimnaziu, 6 seminarul propriu-zis),
A infiintat o tipografie eparhial în care au apărut mai multe cărţi, în româneşte:
v
Liturghierul (1815),
v
Molitvelnicul, (1815 şi 1916),
v
Ceaslovul (1817), Psaltirea (1818),
v
Mineiul de obşte (1820),
v
Apostolul (1820),
v
Evanghelia (1820),
v
Tipicul (1821),
v
Bucoavna (1814 şi alte ediţii),
v
Catihisis (1816), după Platon al
Moscovei.
v
La stăruinţele Iui s-au tipărit
Noul Testament (1817) şi
v
Biblia (1819), în româneşte, la
Petersburg.
v
A îndrumat activitatea clerului de mir din
eparhie şi a mănăstirilor;
v
S-au zidit câteva biserici în ChisinăuI
sau în alte localităţi, s-a restaurat biserica “Adormirea" din mănăstirea
Căpriana.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]