DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  CONSTANTIN ERBICEANU

 

Profesor de teologie, istoric (nehirotonit)

 

ERBICEANU  CONSTANTIN, profesor de teologie, istoric (nehirotonit)

 

 N. 5 aug. 1838, în Erbiceni, jud.  Iaşi, în familie de preot, decedat la 21 mart. 1913, în Bucureşti. 

Studii medii la Seminarul de la Socola (1950- 1858), Facultă‘ile de Teologie şi Litere din Iaşi (1860 - 1864)  şi Facultatea de Teologie din Atena (1865-1868, licenţiat în 1868).  Profesor de Istorie bisericească (din 1868), apoi de Dogatică, Morală şi Pastorală la Seminarul de la Socola (din 1871 până în 1896), profesor de Drept canonic la Seminarul “Central" din Bucureşti (1886-1892), profesor de Teologie Fundamentală şi Istoria dogmelor (1887- 1892), apoi de Drept canonic (1892-1903) la Facultatea de Teologie din Bucureştiş decan al Facultă‘ii (1896 - 1900); între anii 1897 şi 1904 a suplinit catedra de Limba şi literatura elina de la Facultatea de Litere a Universită‘ii din Bucureştiş un timp director al Tipografiei Cărţilor Bisericeşti, membru corespondent (1890), apoi activ (titular) al Academiei Române (1900), membru al “Societă‘ii medievale" şi al “Societă‘ii academice" din Istanbul.  A fost unul din primii elenişi la noiş a tradus şi publicat numeroase izvoare greceşti privitoare la istoria românilor mai ales în “Revista Teologică“ pe care a condus-o între anii 1883 şi 1887, precum şi în " Biserica Ortodoxă Română"ş alte studii privesc trecutul Bisericii din Moldova sau viaţa unor personalită‘i ale cultulurii româneşti.

 

Lucrări principale:

 

v      Discurs rostit în aula Universită‘ii din Iaşi asupra şcoalei greceşti române din timpurile lui Vasile Lupu... până la 1828.  Iaşi, 1885, 37 p.;

v      Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă.  Textul grecesc şi traducerea românească.  Bucureşti, 1888, LXII+361 p.,

v      Două acte oficiale necunoscute de pe timpul împăratului bizantin Isac II Anghel privitoare la românii din Peninsula Balcanică, în An.  Acad.  Rom., M. S. I., Bucureşti, 1901 (si extras);

v      Priviri istorice şi literare asupra epocii fanariote. în An.  Acad.  Rom., M.S.I., Bucureşti, 1901 (şi extras);

v      Bibliografia greacă sau  cărţile greceşti imprimate în Principatele române în epoca fanariota şi dedicate domnitorilor şi boierilor români.  Studii literare, Bucureşti, 1903, VIII+210 p. (extras din BOR)

v      Bărbaţi culţi greci şi români şi profesorii din Academiile Iaşi şi Bucureşti din epoca, zisă fanariotă (1650 - 1821). Bucureşti, 1905, 42 p. (An.  Acad.  Rom., M.S.I., s. II, t. 27).

v      Serbarea scolarăl de la Iaşi, cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la înfiinţarea învătământului superior în Moldova.  Acte şi documente, Iaşi, 1885, 412 p. (în colaborare de A.D. Xenopol);

v       Istoricul Seminarului Veniamin din mănăstirea Socola fondat la 1804. 

v      Precedat de o scurtă privire asupra învă‘ământului religios în Moldova de la timpurile domnului Vasile Lupu, Iaşi, 1885, 136 p.;

v      lstoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei şi a catedralei mitropolitene din Iaşi. urmată de o serie de (documente de facsimile şi de portrete privitoare la istoria naţională şi bisericească a românilor, Bucureşti, 1888, XCVII +548 +LV p.+14 p., Ulfila. 

v      Viaţa şi doctrina lui sau creştinismul în cele două  Dacii – Traiană şi Aureliană - în secolul IV, Bucureşti, 1898, 118p. (extras din BOR, XXII, 1898 -1899, nr. 2, 3, 4, 6, 7 şi 8).

v      Despre viaţa şi activitatea mitropolitului Veniamin Costachi ca mitropolit al Moldovei.  Disertaţiune, Bucureşti, 1888, 35 p.;

v      Viaţa şi, activitatea Prea Sfinţitului Neofit Scriban, episcop de Edesa şi fost profesor la Seminarul Veniamin din mănăstirea Socola, Bucureşti, 1888, 29 p. (extras din BOR);

v      Viaţa şi activitatea şi scrierile Prea Sfinţitului Filaret Scriban, tratată din punct de vedere religios. moral şi literar, Bucureşti, 1892, 104p. (extras din BOR);

v      Scurte notiţe biografice asupri vieţii şi activitătii marelui patriot şi distins cetătean Mihail Kogălniceanul, Bucureşti. 1891;

v      Viaţa şi activitatea literară a protosinghelului Naum Râmniceanu, Bucureşti, 1900, 97 p. (Discurs de recepţie la Academia Română).

v      A editat Procanonul lui Petru Maior după manuscriptul autograf existent la Academia Română, Bucureşti, 1894, 100 p., precum şi –

v      Cinci cuvinte asupra Istoriei bisericeşti a Iui Teodoret al Cirului, traducere rămasă în manuscris de la Veniamin Costachi, Bucureşti, 1898.

 

v      Zeci de studii, articole, note, recenzii în “Revista Teologică" de la Iaşi şi “Biserica Ortodoxă Română".

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME