DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  IEROMONAH FILOTHEI

Traducator, ieromonah si psalt

 

FILOTHEI, “sin Agăi Jipăi”,  traducător, ieromonah şi psalt.

 

N. a doua jumătate a sec.  XVII, -decedat în 1713.  La 24 dec. 1713, fiind ieromonah şi psalt la Mitropolia din Bucureşti;

A terminat de scris o Psaltichie românească, primul manuscris muzical bisericesc cunoscut cu textul în limba Română.  în prefaţă arată că a tălmăcit “pre a noastră de ţară şi de obşte limbă", la îndemnul mitropolitului Antim Ivireanul.  Are 518 pagini, cu 967 cântări şi note muzicale, iar 226 pagini numai cu text.  Era o lucrare complexă .şi pretenţioasă  pentru timpul său; la majoritatea cântărilor a păstrat linia melodică a versiunii greceşti, altele au fost uşor adaptate la prozodia şi topica limbii române, ori au fost prescurtate. 

 

Foarte important este şi faptul că a notat şi o veche creaţie bisericească autohtonă, Canonul Floriilor şi alta, cu conţinut laic, si –

Rugăciunea lui Filothei pentru Constantin Brâncoveanu.

 

După cercetări mai noi, este socotit identic cu acel Filothei “Sfetagoreţul”, care a tradus din greceşte în româneşte lucrarea învăţăturii creştineşti (tipărită la Snagov în 1701 ), precum şi cartea populară Floarea darurilor rămasă în manuscris – după lucrarea Fiore di Virtu, şi cu “Filothei ieromonahul”, care a tradus şi tipărit primul Catavasier în limba română (Târgovişte, 1714).

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME