DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  NICOLAE GROSU

Profesor de teologie

 

 

GROSU NICOLAE, profesor de teologie. 

 

N. 1867, în Bujor, jud. Lăpuşna,  decedat în d. 1944, în România. 

Studii la Seminarul teologic din Chişinău (1879-1889) şi la Academia teologică din Kiev (1889 - 1893), magistru în teologie la aceeaşi Academie (1907).  Profesor de Sfânta Scriptură la Seminarul teologic din Kiev (1895-1906), profesor suplinitor (1906) şi titular (1907) de Omiletică, apoi de Istorie bisericească (din 1912 până în 1917) la Academia din Kiev; profesor de Limbi romanice la “Institutul de limbi orientate apropiate" din Kiev (1919 - 1924), şi concomitent profesor de Istoria Bizanţului la Universitatea din Odessa (1919 - 1920); preot la catedrala Sf. Vladimir din Kiev, protopresbiter mitrofor; în timpul regimului sovietic a fost deportat la Arhanghelsk şi în alte zone nord-siberiene.

 

Lucrări:

 

v      Prea cuviosul Teodor Studitul.  Viata şi opera, Kiev, 1907 (teză de magistru);

v      Activitatea predicatorială a Sf. loan Gură de Aur, Tipuri istorice ale predicii bisericeşti;

v      Profesorul V. T. Pievniţki ca omilet: Predici funebre,

v      Activitatea bisericească şi legislativă a împăratului Alexie Comnenul;

v      Relaţiile urmaşilor lui Alexie Comnenul cu Roma;

v      Pavlicianismul în Bizanţ în secolul XII, Edictul din Milan al împăratului Constantin cel Mare;

 

Relaţiile bizantine cui Biserica armeană şi altele, majoritatea au fost publicate în revista “Trudi Kievskoi Duhovnoi Akademii", al cărei redactor a fost în perioada 1912-1917; altele în revista Seminarului teologic din Kiev (toate studiile sale sunt scrise în ruseşte).

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME