* * *
GROSU NICOLAE, profesor de teologie.
N. 1867, în Bujor, jud. Lăpuşna, decedat în d. 1944, în România.
Studii la Seminarul teologic din Chişinău
(1879-1889) şi la Academia teologică din Kiev (1889 - 1893), magistru
în teologie la aceeaşi Academie (1907).
Profesor de Sfânta Scriptură la Seminarul teologic din Kiev
(1895-1906), profesor suplinitor (1906) şi titular (1907) de
Omiletică, apoi de Istorie bisericească (din 1912 până în 1917)
la Academia din Kiev; profesor de Limbi romanice la “Institutul de limbi
orientate apropiate" din Kiev (1919 - 1924), şi concomitent profesor
de Istoria Bizanţului la Universitatea din Odessa (1919 - 1920); preot la
catedrala Sf. Vladimir din Kiev, protopresbiter mitrofor; în timpul regimului
sovietic a fost deportat la Arhanghelsk şi în alte zone nord-siberiene.
Lucrări:
v Prea cuviosul Teodor Studitul. Viata şi opera, Kiev, 1907 (teză
de magistru);
v Activitatea predicatorială a Sf. loan
Gură de Aur, Tipuri istorice ale predicii bisericeşti;
v Profesorul V. T. Pievniţki ca omilet: Predici
funebre,
v Activitatea bisericească şi
legislativă a împăratului Alexie Comnenul;
v Relaţiile urmaşilor lui Alexie Comnenul
cu Roma;
v Pavlicianismul în Bizanţ în secolul XII,
Edictul din Milan al împăratului Constantin cel Mare;
Relaţiile bizantine cui Biserica armeană
şi altele, majoritatea au fost publicate în revista “Trudi Kievskoi
Duhovnoi Akademii", al cărei redactor a fost în perioada 1912-1917;
altele în revista Seminarului teologic din Kiev (toate studiile sale sunt
scrise în ruseşte).
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]