DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  ANTIM IVIREANUL

Tipograf, gravor, ierarh

 

IVREANUL ANTIM (din botez Andrei), tipograf, gravor şi apoi ierarh în Tara Românească.

 

N. c. 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), ucis în sept.-oct.1716.

Luat de tânăr în robie de turci şi dus la Istambul (Constantinopol), eliberat, a trăit în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învătat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum şi limbile greacă, arabă şi turcă; probabil tot acum a fost călugărit sub numele Antim şi hirotonit ieromonah.

 

Prin 1689 - 1690 adus de Constantin Brâncoveanu în Tara Românească, aici a învătat Iimbile română şi slavonă, precum şi meşteşugul tiparului în 1691 i s-a încredinţat conducerea tipografiei domneşti din Bucureşti, în care a imprimat 4 cărţi:

 

v       Invătăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, grec.),

v       Slujba Sf.  Paraschiva şi a Sf. Grigore Decapolitul (1692, rom.),

v       Evanghelierul greco –român (1693) şi

v       Psaltirea (1694, rom.).

 

După 1696 a fost numit egumen la Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărţi (7 greceşti, 5 româneşti, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care:

 

v       Antologhionul (1697),

v       Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699),

v       Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grec.),

v       Liturghierul greco-arab (1701, prima carte cu caractere arabe din lume),

v       Evanghelia (1697),

v       Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698),

v       Carte sau Iumină (1699), învăţături creştineşti (1700),

v       Floarea darurilor (1701), toate în româneşte, între 1701 şi 1705 şi-a reluat activitatea la Bucureşti, unde a tipărit alte –

v       15 cărţi (11 greceşti, 2 românesti, una slavo română, una greco-arabă), între care –

v       Ceaslovul greco-arab (1702) şi

v       Noul Testament (1703), prima ediţie a acestuia în Tara Românească.

 

La 16 mart. 1705 ales episcop la Râmnic, unde a înfiinţat o nouă tipografie, imprimând:

 

9 cărţi (3 românesti, 3 slavo-române, 3 greceşti):

 

v      Tomul bucuriei, (1705, grec.),

v      Liturghierul şi

v      Evhologhionul (1706, într-un singur volum, ambele reprezentând primele ediţii româneşti în Muntenia),

v      Invătătura pe scurt pentru taina pocăinţei (1705, româneşte, Iucrare originală). 

 

La 28 ian. 1708 ales mitropolit al Ungroviahiei (instalat 22 febr.); în această calitate, a mutat tipografia de la Râmnic la Târgovişte, unde a tipătrit:

 

18 cărţi (5 greceşti, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 româneşti), între care se remarcă cele româneşti:

 

v      Invătătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (1710),

v      Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să  păzească  fieştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoria hotarului său (1714), ambele originale,

v      Psaltirea (1710), Octoihul (1712),

v      Liturghierul (1713),

v      Evhologhionul (1713),

v      Catavasierul (1714);

 

In 1715 tipografia a fost mutată la Bucureşti, unde a mai imprimat două cărţi greceşti. 

Prin cele 63 tipărituri, Iucrate de el însuşi sau patronate, în limbi diferite şi de o mare diversitate, prin numeroşii ucenici pe care i-a format, este considerat – alături de Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. 

A avut un rol însemnat în introducerea completă şi definitivă a limbii române în slujbă, în acelasi timp, deşi străin de neam, a creat o limbă liturgică românească, înţeleasă  şi folosită până azi.

Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit şi alte popoare ortodoxe, imprimând cărţi pentru slavi, greci şi arabi (din Patriarhia Antiohiei);

In 1699 a trimis pe ucenicul său ipodiaconul Mihail Stefan la Alba lulia, unde a tipărit o Bucoavnă şi un Chiriacodromion;

In 1706 instalaţia tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep; pe acelaşi Mihail Stefan, l-a trimis în ţara sa de origine, punând bazele primei tiparniţe cu caractere georgiene în ţara sa, la Tbilisi, în care au apărut mai multe cărţi în limba gerogiană.

 

Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el şi câteva manuscrise:

 

Unul poartă titlul: Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiti ce se afla în Sfânta Scriptură, în Biblie şi în Evanghelie şi adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au făcut pe vremea îor..., cu 22 foi text, la care se adaugă 503 portrete în medalion, 3 schite şi 8 desene, tot în medalion, cu personaje din Vechiul Testament (Târgovişte, 1709, ms. original la Kiev, iar la noi o copie realizată de dascălul popa Flor, pe la mijlocul sec.  XVIII).  Tot în manuscris a rămas şi opera sa omiletică,

 

Didahiile (cu 28 predici la diferite sărbători şi 7 cuvântări ocazionale); analiza lor duce la constatarea că avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci şi una profană (citate din Biblie, literatura patristică, filosofi antici); în multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii.  Didahiile îl aşează în rândul celor mai de seamă predicatori creştini din toate timpurile. 

 

Este ctitorul mănăstirii cu hramul “Toţi Sfinţii" din Bucureşti – numită azi Antim 1713 - 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură şi sculptură din ţara noastrăş Pe seama ei a alcatuit un testament, intitulat ”învăţături pentru aşezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinţilor, capete 32", în vederea organizării unei impresionante opere de asistenţă socială din venitele ei.

 

Apărător energic al drepturilor Bisericii şi poporului român; din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea “Sf.  Ecaterina" din Muntele Sinai; în drum spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii turci şi trupul aruncat în râul Mariţa sau în Tungea, dincolo de Adrianopol. 

Canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, prăznuit în fiecare an la 27 sept.

 

Monografii:    Emile Picot, Notice biographique et bibliographique sur lţimprimeur Anthime dţIvir, metropolitaine de Valachie. în Nouveaux Melanges Orientaux..., Paris, 1886, p. 513-560; Stefan Dinulescu, Viaţa şi activitatea mitropolitului Tării Româneşti Antim Ivireanul, Cernăuţi, 1986, 100 p. (extras din “Candela"); Nicolae Dobrescu, Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, Bucureşti, 1910, 119 p, Gabriel Popescu, Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, cârmuitor bisericesc şi propovăduitor al Evangheliei, în ST, an. XX, 1969, nr. 1 - 2, p. 5 - 97 (şi extras); Fanny Djindjihaşvili, Antim Ivireanul cărturar umanist, Iaşi, 1982, 132 p.

 

Studii:

 

v      Damian P. Bogdan, Viaţa lui Antim Ivireanul, în BOR, an.  LXXIV, 1956, nr. 8-9; alte studii în acelaşi număr al revistei:

v      Pr. Niculae Serbănescu, Antim Ivireanul tipograf, p. 690-760;

v      Victor Brătulescu, Antim Ivireanul miniaturist şi sculptor, p. 766-774;

v      Pr.  Prof.  Alexandru I. Ciurea.  Antim Ivireanul predicator şi orator, p. 775 - 817;

v      Pr.  Prof. loan Rămureanu, Antim Ivireanul Iuptător pentru Ortodoxie, p. 831 -853;

v      Prof.  Teodor M. Popescu, Antim Ivireanul, apostol şi mucenic al dreptei credinţe, p. 853 - 863;

v      loan Nanu, Un monument istoric şi de artă religioasă, ctitoria lui Antim, în BOR, an. LXXXIX, 1961, nr. 3 -4, p. 223 -318;

v      Pr.  Prof.  D. Belu, Predicile Iui Antim Ivireanil, în MA, an.  VIII, 1963, nr. 1-3, p. 188-212;

v      Aurelian Sacerdoţeanu, Antim Ivireanul arhivist, bibliotecar şi topograf, în GB, an.  XXII, 1963, nr. 9- 10, p. 862-990 şi an.  XXIII, 1964, nr. 3-4, p. 223-244;

v      Mario Ruffini, II,metropolita Valacco Antim Ivireanul, în Oikumenikon, 1966, vol.III, p. 357-398;

v      Gabriel Strempel, Un cronograf ilustrat atribuit mitropolitului Antim Ivireanul, în “Românoslavica", XIII,1966, p.309-353;

v      Dan Simonescu, Antim Ivireanul scriitorul în Analele Academiei R.S.R., 1966, p. 663-675;

v      Stelian lzvoranu, Antim Ivireanul sfătuitor şi îndrumător pentru preoţi şi duhovnici, în BOR, an. LXXXIV, 1966, nr. 9- 10, p. 971-981 (alte studii tot acolo);

v      Pr.  Niculae Serbănescu, Mitropolitul Antim lvireanul, în MO,an.  XVIII, 1966, nr.910  p. 771 - 911 (alte studii tot acolo);

v      Pr.  Prof.  Teodor Bodogae, Personalitatea mitropolitului Antim Ivireanul, în MB, an.XVI, 1966, nr.7-9, p 467-482;

v      Mircea Păcurariu, Importanţa mitropolitului Antim Ivireanul pentru Biserica şi cultura românească. în ibidem, p. 493 - 515 (alte studii în acelaşi număr);

v      Pr.  Prof.  Sofron Vlad, mitropolitul Antim Ivireanul, în MA, an.  XI, 1967, nr. 1-3, p. 43-81;

v      Prof. lorgu Ivan, Nulitatea actului de caterisire a mitropolitului Antim Ivireanul, în ibidem, p. 147-179; alte studii în GB, an.XXV, 1966, nr.9-10, p.831-844; MO, an.XXVII, 1975, nr. 11 - 12, p. 856-872; MMS,an. LIl, 1976, nr. 5-6 p. 360-382; a se vedea şi –

v      Eugen Negrici, Antim  logos şi personalitate, Bucureşti, 1971, 262 p. (analiza Didahiilor);

v      Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979, p.42-44;

v      Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.II  Bucureşti, 1981, p. 143 – 161 (ed. a II-a, Bucureşti, 1994, p.141-160).

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME