DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMĀNI

* * *

Ų  EPISCOPUL INOCHENTIE

Episcop

 

INOCHENTIE episcop. 

 

N. īn a doua jumătate a sec. XVII, decedat la 1 feb. 1735, la Rāmnic.

Călugărit la mănăstirea Tismana (c. 1702), mai tārziu egumen la mănăstirile Motru şi Brāncoveni;

In sept. 1727 ales episcop la Rāmnic (confirmat 19 mai 1728, hirotonit la Belgrad). 

Păstorind īn timpul ocupaţiei Olteniei de austrieci, a apărat cu energie drepturile Bisericii Ortodoxe romāneşti.

 

 A dat la tipar o parte din manuscrisele rămase de la īnaintaşul său Damaschin:

 

v      Molitvelnicul (1730),

v      Ceaslovul (1731),

v      Triodul (1731),

v      Liturghierul(1733),

v      Catavasierul (1734).

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME