* * *
IOSIF,
episcop.
N.
c. 1750, în Malaia, jud. Vâlcea, decedat la 17, oct. 1920, în
Bucureşti.
Probabil
a fost călugărit la schitul Turnu, apoi a învătat la
mănăstirea Cozia ierodiacon, ieromonah şi protosinghel la
Episcopia Râmnicului, egumen al mănăstirii “Sf. Dumitru" din Craiova, episcop titular
pentru scaunul de Sevastia (1792), apoi episcop al noii eparhii a
Argeşului (ales la 18 oct. 1793), unde a păstorit până la
moarte.
S-a
remarcat prin preocupările sale cărturăreşti, tipărind
în majoritatea centrelor tipografice de atunci:
cele
12 Mineie de la Buda (1804-1805), în colaborare cu medicul oculist loan
Piuariu, Molnar, după ediţia de la Râmnic din 1776-1780 (inclusiv
prefeţele),
v
Alegere din toată Psaltirea, tradusă
după Neofit Peloponezianul (Sibiu. 1796),
v
Slujba Sf.
Nifon (Sibiu, 1806), Octoihul ( 1811, la Buda şi Râmnic),
v
Arătare sau adunare pe scurt a
dumnezeieştilor dogme ale credinţei... a Iui Atanasie de la
Paroş (Neamţ, 1816);
v
alte cărţi au fost traduse “prin
îndemnarea" şi chiar
“osârdia" sa (Apologia, Bucureşti, 1819),
v
Sase cuvinte pentru preoţie de Sf. loan
Gură de Aur, Bucureşti, 1820 ş.a.).
In
1797 a înfiinţat o şcoală pentru pregătirea preoţilor
la mănăstirea “Antim" din Bucureşti (a funcţionat
până în 1847).
A
refăcut biserica mănăstirii Argeş, ctitoria lui Neagoe
Basarab şi a ridicat noi clădiri, biserica “Bătuşari”, tot
în Curtea de Argeş şi schitul Corbii de Piatră a ctitorit
bisericile din Valea Danului (din piatră, monument de artă),
Galeş şi Sălişte (jud. Argeş), Brezoi şi Malaia
(jud. Vâlcea).
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]