DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  PROCOPIE IVASCOVICI

Episcop, mitropolit si patriarh

 

IVAŞCOVICI PROCOPIE (din botez Petru), episcop, mitropolit, apoi patriarh. 

 

N. 8 aug. 1808, în Deliblata (fostul jud. Torontal, azi în Banatul Sârbesc), din familia preoţească Ivaşcu din Goruia, jud. Caraş-Severin, decedat 11 mai st. n. 1881, în Biserica Albă (azi în Banatul Sârbesc), înmormântat în catedrala ortodoxă sârbă din Carloviţ. 

Studii gimnaziale în Oradea şi Novisad, Filosofia la Kesmark, Teologia la Vârşeţ, studii juridice la Sarospatak. 

Funcţionar la Mitropolia ortodoxă sârbă din Carloviţ (1833-1835), călugărit în mănăstirea Gergeteg, profesor la Seminarul teologic din Carloviţ (1835) şi paralel secretar (1838), apoi “asesor" sau consilier (1843) al Mitropoliei din Carloviţ, arhimandrit şi stareţ al mănăstirii ortodoxe sârbe Cruşedol (1846); episcop al Aradului (1853-1873), mitropolit al Ardealului, după moartea Iui Andrei Saguna (sept. 1873 - iul. 1874),

Patriarh al Bisericii Ortodoxe sârbe, cu reşedinţa în Carloviţ (aug. 1874 - aug. 1880); silit de guvernul maghiar să demisioneze, s-a retras în Biserica Albă, unde a murit.   

Ca episcop de Arad, a ridicat actuala catedră episcopală, iar după 1864, când s-a refăcut Mitropolia ortodoxă română a Transilvaniei, ca sufragan al acesteia, a lucrat la despărţirea ierarhică a românilor ortodocsi de Biserica ortodoxă sârbă. 

A fost primul preşedinte al “Asociatiei nationale arădene pentru cultura poporului român" (1863), iar mai târziu preşedinte de onoare.

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME