DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  andrei magieru

Episcop

 

MAGIERU ANDREI (din botez Aurelian), episcop

 

N. 27 iun. 1891, în Saturău (azi Brazii), jud. Arad, în familie de preot, decedat la  13 mai 1960, în Arad.

 

Gimnaziul la Arad şi Beiuş, Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1909-1913), cu doctorat în 1916, studii la Facultatea de Litere a Universităţii din Budapesta (neterminate).

 

Rector al Internatului diecezan din Beius (1914-1917), secretar al Consistoriului ortodox român din Oradea (1917-1921), participant activ la evenimentele din 1918-1919 legate de unirea Transilvaniei cu România, delegat al românilor bihoreni pe lângă Misiunea militară străină din Oradeaş asesor consistorial (consilier) la noua Episcopie a Oradiei (1921-1926);

 

Hirotonit diacon necădătorit în 1918, preot în 1922, tuns în monahism în 1924 la mănăstirea Sinaia, cu numele Andrei, protosinghel (1924), arhimandrit (1925), apoi arhiereu-vicar la Oradea, cu titlul “Crişanul" (1926-1935), pe lângă episcopul Roman Ciorogariu.

 

Paralel, a fost redactor al foii eparhiale “Legea Românească" (1921 -1923), rector şi profesor de Noul Testament la Academia teologică din Oradea (1923- 1936). 

 

La 10 dec. 1935 ales episcop al AraduIui (instalat 2 febr. 1936), unde a păstorit până la moarte. Ca episcop a îndrumat viaţa bisericească din eparhie, Academia teologică, activitatea editorială etc., în 1936 a făcut parte din delegaţia condusă de patriarhul Miron în Anglia, iar în 1951, dintr-o delegaţie care a vizitat Patriarhia Rusă;

 

In 1941-1944 a salvat mulţi evrei de la moarte.  A rămas de la el un curs litografiat de Noul Testament, articole, predici, recenzii, pastorale în ”Legea Românească" - Oradea, “Biserica şi Scoala" -  Arad.

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME