* * *
MACARIE,
călugăr cărturar.
N.
c. 1730, se pare în Transilvania, decedat
c. 1810, la Bucureşti sau la Cernica. A învăţat la
Academia domnească din Bucureşti, apoi a ajuns la Muntele Athos, unde
a cunoscut pe stareţul Paisie. A venit cu el la Dragomirna (1763), unde se
pare că a fost tuns în monahism. în 1773 a fost chemat de mitropolitul
Grigorie II în slujba mitropoliei din Bucureşti, ca ieromonah şi
,,dascăl al Evangheliei", cum semna eI însuşi, probabil
încredinţat cu pregătirea candidaţilor la preoţie şi
rostirea de cuvântăriş sprijină pe stareţul Gheorghe în
acţiunea de refacere a mănăstirii Cernica. în 1774 era “diortositor" al
Octoihului, iar în 1775 al Psaltirii, tipărite la Bucureşti (în
ultima menţiona că este “din sfânta mănăstire
Dragomirna").
A
făcut o serie de traduceri din slavoneşte şi greceşte, din
care a putut tipări numai Omiliile Sfântului Macaric Egipteanul
(Bucureşti, 1775).
Au
rămas în manuscris: Vieţile Sfinţilor după Dimitrie al
Rostovului (1775-1780, Ms. 1881-1987 din Bibl. Acad.; se cunosc numai cele pe
lunile septembrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, martie, aprilie)
“tălmăcite... spre folosul cel de obşte al limbii româneşti
de pre limba cea slavonească,
întru sfânta Mitropolia Bucureştilor..."; din titlurile unor
volume rezultă că ele erau gata de tipar şi că traducerea se făcuse prin osârdia
şi sârguinţa” lui Filaret, viitorul episcop de Râmnic şi
mitropolit (probabil au fost traduse toate cele 12 vol. şi se urmărea
tipărirea întregii serii, ca şi a Mineielor de la Râmnic, din
1776-1780); Viaţa celui întru sfinţi părintelui nostru
Nicolae... de la Metafrast, şi de la alţii luată (1782) Scara
Sfântului loan Scărarul.... tălmăcită din elinie (1782);
Patrusprezece epistolii ale lui Pavel. tâlcuite de Theodorit elineşte, iar
acum întoarse şi rumâneşte (1786, 682 foi); TâIcul fericitului
Theodoritului, episcopul Chirului întru Cântarea Cântărilor (1787);
Viaţa Sfântului loan Damaschin, a Iui loan patriarhul lerusalimului
(1782); Viaţa Sfântului Nicolae (1782); învăţături pentru
năravul oamenilor a cuviosului Antonie cel Mareş traduceri din
Sfinţii Vasile cel Mare, Isaac Sirul, Teodor Studitul, Grigorie Sinaitul,
ş.a., Tipicul Sf. Sava, Fizica şi Logica lui Nichifor Vlemides
(pierdute); Manual de pictură bizantină al lui Dionisie de Furna
(1805) ş.a.
Are
şi trei Iucrări originale: Gramatica românească, scrisă în
1772 la schitul Sihla (o copie de la începutul sec. XIX, cu 143 foi, Ms. 102 la
Bibl. Academiei, o prezintă ca fiind ,,alcătuită pre limba
românească de Macarie ieromonahul Paisiescul Dragomireanul");
Lecsicon adecă Cuvânternicul sau Visteriia limbii slavoneşti şi
a cei rumâneşti dintru feliuri de către vechi şi noaă fiind
adunată şi dupre alfavita cea slovenească alcătuită
şi tipărită acum pentru întâia oară....(1778,cu 798 foi, cu
circa 20 000 de cuvinte, Ms. 2 252 Bibl. Academiei, pregătit pentru tipar,
cu două prefeţe); Bucoavnă sau Buchernişă, adecă
cărţulie ce priveşte nu numai spre învăţarea copiilor,
ci şi a celor mari, acum scoasă spre slovenie... (1779, 185p.,
pregătită pentru tipar, Ms. 1 615 şi 3 745 Bibl. Academiei).
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]