* * *
MILESCU-SPĂTARUL
NICOLAE, diplomat, filosof, filolog, geograf, etnograf, memorialist şi
teolog.
N.
1636, în Moldova, decedat în 1708, în Rusia.
Studii la “marea şcoaşă" a Patriarhiei ecumenice din
Constantinopol (Istambul), trimis, se pare, de Vasile Lupu. în 1655 era
grămătic (secretar) al domnului Gheorghe :tefan al Moldovei
(1653-1658), spătar al noului domn Gheorghe Ghica (1658-1559), pe care I-a
însoţit apoi şi în “Ara Românească (1658-1660), reîntors în
Moldova în timpul lui Stefăniţă
Lupu (1660), din nou în “Ara Românească (1661), sub Grigorie Ghica
(1660-1664), care l-a numit reprezentant al său (,,capuchehaie") pe
lângă Înalta Poartă din Istanbul.
După
1664 pribegeşte prin Europa, întâi la Berlin, apoi alături de fostul
său domn Gheorghe :tefan la Stettin (azi Szczecin, Polonia), cu misiuni
din partea acestuia la Stockholm (1666) şi la Paris (1667); din nou în
Moldova (1668), apoi la Istanbul (1669).
în 1671, cu o scrisoare de recomandare, din partea patriarhului Dositei
al lerusalimului, pleacă la Moscova, fiind angajat la “Departamentul
solilor" (Posolski Prikaz, Ministerul de Exteme), ca interpret pentru
limbile latină, greacă ,,i română, rămânând în slujba
“Arilor ruşi până la moarte.
în anii 1675 – 1677 i s-a încredinţat o misiune diplomatică în
China, în urma căreia a scris cunoscutele lucrări: Jurnalul de
călătorie în China şi Descrierea Chinei (cele mai bune traduceri
şi ediţii critice în româneşte aparţinând lui Comeliu
Bărbulescu).
Traduceri şi
lucrări teologice originale:
Prin
1655- 1660 a tradus în româneste lucrarea Mântuirea păcătoşilor
a teologului grec Agapie Landos. în
1661, fiind tot în Moldova, a tradus Cartea cu multe întrebări foarte de
folos pentru multe treburi ale credinţei noastre... dupa Sf. Atanasie cel Mare al Alexandrei, prima
lucrare patristică cunoscută la noi care a fost tradusă direct
din originalul grecesc.
Între
1661 şi 1664, pe când se găsea la Istanbul, a tradus în
româneşte Vechiul Testament, după versiunea Septuagintei
tipărită de protestanţi la Frankfurt, în 1597, confruntată
cu o ediţie slavă de la Ostrog şi cu unele ediţii ale
Vulgatei. Traducerea lui a fost
revizuită îndreptată de viitorul mitropolit Dosoftei al Moldovei, pe
când era episcop la Roman. Din Moldova
manuscrisul a ajuns la Bucureşti (dus probabil de fostul episcop de Huşi
Mitrofan şi prezentat lui Serban Cantacuzino în vederea tipăririi;
înainte de a fi dată la tipar, traducerea a fost revăzută
şi de fraţii Radu şi Serban Greceanu. Întregul text tradus de
Milescu a intrat în Biblia de la Bucureşti din 1688 (reeditată în
1988). Pe lângă cărţile
necanonice ale Vechiului Testament, Biblia din 1688 cuprinde şi lucrarea
apocrifă a lui losip la Macavei carte, adecă despre singurul Tiitorul
gând sau Despre raţiunea dominantă atribuită Iui Josephus
Flaviu, tradusă tot de Nicolae Milescu Spătarul.
În
1667, pe când se găsea la Stockholm, la cererea ambasadoruIui Franţei
în Suedia, marchizul Arnauld de Pomponne, a scris un scurt tratat
dogmatic-apologetic, în care expunea învăţătura ortodoxă
despre prefacerea Sfintelor Darurui. A
fost redactat în latineşte şi greceste şi intitulat Enchiridion
sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id est sensus Ecclesiae
Orientalis, scilicet graece de transsubstantione Corporis Domini, aliisque controversial...
(Manual sau Steaua Răsăritului strălucind în Apus adică
părerea Bisericii răsăritene ortodoxe despre prefacerea Trupului
Domnului şi despre alte controverse ... ). Trimisă la Paris, lucrarea
a fost publicată în versiune latină
de Antoine Arnaluld şi Pierre Nicole în volumul lor intitulat La
perpetuite de la foi de I’EgIise catholique touchant I’Eucharistie (1669, ed. a
II-a, 1704), ca răspuns pastorului calvin Jean Claude; era prezentată
sub titlul: Ecrit d’un seigneur moldave sur la croyance des grecs. Era a doua operă românească
publicată în Apusul Europei după Mărturisirea Iui Petru
Movilă.
După
ce s-a stabilit în Rusia, a compilat sau a tradus în ruseşte câteva
lucrări care tratau şi probleme teologice: Aritmologhia (1672), o Iucrare
filosofică, cu precepte morale şi fapte disparate clasate cu ajutorul
cifrelor, tradusă după Johann Lauterbach şi Joachim Camerarius;
Hrismologhion ( 1673, Iucrare istorico-parenetică), Etica. Povestirea despre sibile (1673), Povestire
despre construirea marei Biserici Sfânta Sofia din Constantinopol (1674),
câteva Iucrări istorice, un Dicţionar ruso-greco-latin (pierdut).
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]