DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  veniamin nistor

Episcop

 

NISTOR VENIAMIN (din botez Virgil), episcop.

 

N. 10 febr. 1886, în Araci, jud. Covasna, în familie de preot, decedat la 5 febr. 1963, în Alba Iulia. 

Liceul la Braşov (abs. 1906), lnstitutul teologic la Sibiu (1906 - 1909);

Studii - neterminate - la Facultatea de Litere-Filosofie şi cea de Teologie a Universităţii din Bucureşti. 

Preot necăsătorit (în 1913), mobilizat ca preot militar în cursul primului război mondial;

Sef de serviciu la Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent (1919), secretar al noii eparhii a Clujului (1920-1922);

Secretar, apoi consilier la Arhiepiscopia Sibiului (1922-1941); hirotesit protopop în 1926;

Tuns în monahism la Căldăruşani, sub numele “Veniamin” şi hirotesit arhimandrit în 1940;

Membru în Adunarea Eparhială a Sibiului şi în Congresul Naţional Bisericesc. 

 

La 3 iun. 1941 ales episcop al Caransebeşului (hirotonit 8 iun., înscăunat 24 iun. 1941);

Pensionat în febr. 1949 şi numit stareţ al mănăstirii Sf. Treime (catedrala Reîntregirii) din Alba lulia, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

 

A publicat mai multe studii - sub pseudonimul “Părintele Nichifor" – în:

 

v      “Telegraful Român”,

v      “.Revista Teologică" - Sibiu,

v      “Revue de Transylvanie" - Cluj, sau în broşura, cu privire la situaţia privilegiată a cultelor neortodoxe în perioada interbelică faţă de Biserica Ortodoxă (ex.  Confesionalism politic, Sibiu, 1930,109 p.)

 

Ca episcop, a îndrumat revista “Altarul Banatului" şi “Foaia Diecezană" de la Caransebeş, activitatea Academiei teologice şi a mănăstirilor din eparhie.

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME