* * *
PROVIAN
CONSTANTIN, preot, filosof şi pedagog.
N. 14 oct. 1884, în Proviţa de Sus
Prahova, în familie de preot, decedat la 11 mai 1922, în Buzău.
Seminarul
inferior la Român (1896-1899) şi Seminarul “Central" din
Bucureşti (1899-1903), Facultatea de Teologie din Bucureşti
(1903-1907, cu licenţa în 1908 diacon la capela ortodoxă română
din Baden Baden (1909-1914), urmând paralel cursuri de Filosofie şi
Teologie la Universităţile din Munchen, Heidelberg, Strasbourg
şi Freiburg, în 1920 obţine doctoratul la Facultatea de Teologie din
Bucureşti; profesor pentru disciplinele teologice şi germană
şi director la Seminarul din Buzău şi paralel - preot la
biscrica "Simileasca", apoi la ,,Banu" din Buzău
(1914-1922) în 1921 numit - prin concurs- profesor de Teologie practică la
Facultatea de Teologie din Bucureşti, dar n-a funcţionat,
datorită morţii sale premature.
Distins
predicator şi conferenţiar, pedagog şi organizator al
învăţământului seminarial, autor de lucrări teologice,
articole în periodicele vremii.
Lucrări:
v
Raportul dintre religiune şi cultură.
Teză de licenţa, Bucureşti, 1908, 47 p.
v
Activitatea pastorală şi
omiletică a Sf. loan Hrisostom în Antiohia (386-398), Buzău, 1919, 43
p.;
v
Sfântul Apostol Pavel. Studiu asupra
personalităţii şi activităţii sale practice,
Buzău, 1921, 88 P.,
v
Studii de Teologie practică. Problema
cunoaşterii vieţii sufleteşti din punct de vedere al Teologiei
practice, Buzău, 1921, 59 p.
v
Curente culturale şi sociale în lumina
Evangheliei, Conferinţe şi Cuvântări, Bucureşti, 1920, 100
p.;
v
Problema pregătirii clerului,
Bucureşti, 1922, 16p.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]