DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  PAHOMIE

Episcop

 

PAHOMIE (din botez Petru), episcop. 

 

N. c. 1660, în Gledin, jud. Bistriţa-Năsăud, în familie de preot, decedat în 1724, în Lavra Pecerska din Kiev.

Călugărit la mănăstirea Neamţ, hirotonit ierodiacon şi ieromonahş la scurt timp ales mare eclesiarh, apoi egumen;

La începutul secolului XVIII pleacă pentru doi ani la Kiev şi Rostov, pentru a cunoaşte viaţa spirituală de acolo.

Reîntors în Moldova, s-a aşezat într-o “sihăstrie" în apropierea mănăstirii Neamţ;

In 1707 ales episcop al Romanului (hirotonit 19 ian.);

La sfârşitul anului 1713 s-a retras din scaun, stabilindu-se la schitul Pocrov – lângă mănăstirea Neamţ - ctitoria sa.

In 1717 a plecat din nou la Kiev, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. 

 

Este unul dintre reprezentanţii de frunte ai “spiritualităţii"  monahale româneşti.

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME