* * *
Ř PAHOMIE
Episcop
PAHOMIE
(din botez Petru), episcop.
N.
c. 1660, în Gledin, jud. Bistriţa-Năsăud, în familie de preot,
decedat în 1724, în Lavra Pecerska din Kiev.
Călugărit
la mănăstirea Neamţ, hirotonit ierodiacon şi
ieromonahş la scurt timp ales mare eclesiarh, apoi egumen;
La
începutul secolului XVIII pleacă pentru doi ani la Kiev şi Rostov, pentru
a cunoaşte viaţa spirituală de acolo.
Reîntors
în Moldova, s-a aşezat într-o “sihăstrie" în apropierea
mănăstirii Neamţ;
In
1707 ales episcop al Romanului (hirotonit 19 ian.);
La
sfârşitul anului 1713 s-a retras din scaun, stabilindu-se la schitul Pocrov
– lângă mănăstirea Neamţ - ctitoria sa.
In
1717 a plecat din nou la Kiev, unde a rămas până la sfârşitul
vieţii.
Este
unul dintre reprezentanţii de frunte ai
“spiritualităţii"
monahale româneşti.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]