DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  PAISIE VELICICOVSCHI

Indrumator al Vietii Monahale

 

PAISIE (Velicicovschi), stareţ, îndrumător al vieţii monahale în Moldova. 

 

N. 21 dec. 1722, în Poltava, în Ucraina, într-o familie de preot, decedat la 15 nov. 1794, la mănăstirea Neamţ.  A învăţat la şcoala parohială din Poltava şi la Academia duhovnicească din Kiev (numai 4 clase, din 12).  Frate la mănăstirea Liubieţchi (1740), tuns rasofor în mănăstirea Medvedovschi (1741), cu numele Platon (în locul celui din botez, Petru), un timp stă în Lavra Pecerska din Kiev (I 742); trece apoi la schiturile Dălhăuţi, Trăisteni şi Cârmul în “Ara Românească (1742-1746); în 1746 pleacă Ia Athos, întâi la mănăstirea “Pantocrator", unde a fost îmbrăcat în mantie (1750), sub numele Paisie, de către stareţul Vasile de la Poiana Mărului, hirotonit ieromonah (1758); pune bazele schitului “Sf. Ilie" cu biserica  şi chilii pentru “ucenicii” săi.  Se reîntoarce, împreună cu ucenicii, în Ţările Române, aşezându-se pentru scurt timp la schitul Vărzăreşti (1763), apoi la Dragomirna (1763-1775).  După ocuparea nordului Moldovei de către austrieci (1775), se stabileste cu “fraţii" la Seen ( 1775); în 1779 i s-a încredinţat şi egumenia mănăstirii Neamţ, pe care a deţinut-o, până la moarte; hirotesit arhimandrit în 1790. în jurul lui s-a strâns un număr  mare de “fraţi", de neamuri diferite (350 la Dragomirna, 700 la Neamţ). în toate mănăstirile pe care le-a cârmuit a introdus viaţa de obşte, slujbe zilnice, predici, îngrijirea bolnavilor, munca în gospodărie, traduceri din literatura patristică, postpatristică şi ascetică greacă în limbile română şi slavo-rusă. Se cunosc aproximativ 300 de manuscrise copiate în timpul său, din care 40 de el însuşi. 0 parte din traducerile sale an fost publicate în editura mănăstirii Optina Pustîni, după  moartea sa. în timpul vieţii a apărut “Filocalia" la Petersburg, în 1793.  An rămas de la el diferite învăţături şi o autobiografie. Ucenicii săi ruşi, ucrainieni şi bieloruşi s-au răspândit în peste o sută de mănăstiri ruseşti, ducând pretutindeni “mişcarea spirituală paisiană", învăţăturile şi rânduielile sale s-au transmis prin ucenicii săi - mai ales în mănăstirile din Moldova şi “Ara Românească, până pe la începutul celei de a doua jumătăţi a veacului XIX.  Canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 1988.

 

Lucrări:

 

v      Eugen Procopan, Paisie Velicicovsch 1722-1794. Schiţă itorică despre viaţa şi opera sa , în RSIAB, an.  XXIII, 1933, p. 161 -262 (în extras, Chişinău, 1933, 102 p.);

v      Prot.  Serghie Cetfericov, Paisie, stareţul mănăstirii Neamţul din Moldova.  Viaţa, învăţătura şi experienţa lui asupra Bisericii Ortodoxe.  Traducere din ruseşte de Nicodim (Munteanu), Neamţ, 1933,431 p. (ea. a II-a, Neamţ, 1940- 1943,416p.);

v      Pr.  Niculae M. Popescu, 160 de ani de la  moartea lui Paisie Velicicovschi, în MO, an.  VII, 1955, nr. 1 -2, p. 41 -47;

v      I. Hibarin, Activitatea literară-traducătoare a stareţului Paisie, în "Revista Patriarhiei din Moscova", nr. 12, 1956, p. 58-62 (în ruseşte);

v      Diacon loan Ivan, Actualitatea  “Aşezământului" stareţului Paisie Velicicovschi, în MMS, an.  XXXIII, 1957, nr. 8-9, p. 607-610:

v      Pr. Paul Mihail, Stareţul Paisie de la Neamţ înnoitorul monahismului, în MMS, an.XXXVIII, 1961. nr. 5-6, p. 409-417;

v      Pr. Paul Mihail, Traduceri patristice ale stareţului Paisşie, în MO, an. XXIV, 1972, nr. 3-4, p. 217-223,

v      Petre I. David, Cuviosul Paisie cel Mare (Velicicovschi), un desăvârşit  monah român.  Noi cercetări şi ipoteze. în BOR, an.  XCIII, 1975, nr. 1-2,

v      p.162- 193 (,şi extras, 32 p.);

v      Leonid (Poliakov), Activitatea literară a stareţului Paisie Velicicovschi (în ruseşte), în “Mesager de l’Exarchat du patiarcat Russe en Europe

v      Occidentale", 21, 1973,p. 69- 104,si 203-237;

v      Sergij Cetverikov, Moldavskij starec Paisij Velicovsckij. Ego jizni, ucenic i vlijanie na pravoslavone monaşestvo, Paris, Imca Press, 1976,307p.(ediţie engleză în 1980);

v      Cuthbert D.  Hainsworth, Staretz Paisie Velicicovschi(1772-1794). Doctrine of Spiritual Guidance, Roma, 1976, 89 p.;

v      Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, II, Bucureşti, 1981, p. 580 584 (ed. a II-a, Bucureşti, 1993);

v      lerom. loanichie Bălan, Pateric Românesc, Bucureşti, 1980, p. 232-259;

v      Pr.  Prof.  Vasile Sibiescu, Paisie Velicicovschi vieţuitor la schitul Cârnu între anii 1744-1746, în vol.  Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaţilor, I , Buzău, 1983, p. 347-354

v      Anthony-Emil N. Tachiaos, The Revival of byzantine Misticism among Slavs and Romanians în the XVIII th century, Thessaloniki, 1986, LV + 296 p.;

v      Paisij Velickovskij, Autobiografia di uno starets.  Presentazione di P. Tomas Spiklik.  Introduzione, traduzione e nota a cura della comunita dei Fratelli Contemplativi di Gesu, Abazia di Praglia, 1988, 208 p;

v      0 carte fundamentală a culturii europene, broşură  însoţitoare a ediţiei Dobroljubije.  La Philocalie slavonne de Paissy Velitchkovski, Reproduction anastatique integrale de lţedition princeps, Moscou, 1793, soignee et presentee par Dan Zamfirescu, Ed.  Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990 (s-a tipărit şi în limbile enqleză si franceză).

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME