* * *
Indrumator al Vietii Monahale
PAISIE
(Velicicovschi), stareţ, îndrumător al vieţii monahale în
Moldova.
N.
21 dec. 1722, în Poltava, în Ucraina, într-o familie de preot, decedat la 15
nov. 1794, la mănăstirea Neamţ.
A învăţat la şcoala parohială din Poltava şi la
Academia duhovnicească din Kiev (numai 4 clase, din 12). Frate la mănăstirea
Liubieţchi (1740), tuns rasofor în mănăstirea Medvedovschi
(1741), cu numele Platon (în locul celui din botez, Petru), un timp stă în
Lavra Pecerska din Kiev (I 742); trece apoi la schiturile
Dălhăuţi, Trăisteni şi Cârmul în “Ara Românească
(1742-1746); în 1746 pleacă Ia Athos, întâi la mănăstirea
“Pantocrator", unde a fost îmbrăcat în mantie (1750), sub numele
Paisie, de către stareţul Vasile de la Poiana Mărului, hirotonit
ieromonah (1758); pune bazele schitului “Sf. Ilie" cu biserica şi chilii pentru “ucenicii”
săi. Se reîntoarce, împreună
cu ucenicii, în Ţările Române, aşezându-se pentru scurt timp la
schitul Vărzăreşti (1763), apoi la Dragomirna (1763-1775). După ocuparea nordului Moldovei de
către austrieci (1775), se stabileste cu “fraţii" la Seen (
1775); în 1779 i s-a încredinţat şi egumenia mănăstirii
Neamţ, pe care a deţinut-o, până la moarte; hirotesit
arhimandrit în 1790. în jurul lui s-a strâns un număr mare de “fraţi", de neamuri
diferite (350 la Dragomirna, 700 la Neamţ). în toate mănăstirile
pe care le-a cârmuit a introdus viaţa de obşte, slujbe zilnice,
predici, îngrijirea bolnavilor, munca în gospodărie, traduceri din
literatura patristică, postpatristică şi ascetică
greacă în limbile română şi slavo-rusă. Se cunosc
aproximativ 300 de manuscrise copiate în timpul său, din care 40 de el
însuşi. 0 parte din traducerile sale an fost publicate în editura
mănăstirii Optina Pustîni, după
moartea sa. în timpul vieţii a apărut “Filocalia" la
Petersburg, în 1793. An rămas de
la el diferite învăţături şi o autobiografie. Ucenicii
săi ruşi, ucrainieni şi bieloruşi s-au răspândit în
peste o sută de mănăstiri ruseşti, ducând pretutindeni
“mişcarea spirituală paisiană", învăţăturile
şi rânduielile sale s-au transmis prin ucenicii săi - mai ales în
mănăstirile din Moldova şi “Ara Românească, până pe la
începutul celei de a doua jumătăţi a veacului XIX. Canonizat de Biserica Ortodoxă
Rusă în 1988.
Lucrări:
v
Eugen Procopan, Paisie Velicicovsch 1722-1794.
Schiţă itorică despre viaţa şi opera sa , în RSIAB,
an. XXIII, 1933, p. 161 -262 (în
extras, Chişinău, 1933, 102 p.);
v
Prot.
Serghie Cetfericov, Paisie, stareţul mănăstirii
Neamţul din Moldova. Viaţa,
învăţătura şi experienţa lui asupra Bisericii
Ortodoxe. Traducere din ruseşte de
Nicodim (Munteanu), Neamţ, 1933,431 p. (ea. a II-a, Neamţ, 1940-
1943,416p.);
v
Pr.
Niculae M. Popescu, 160 de ani de la
moartea lui Paisie Velicicovschi, în MO, an. VII, 1955, nr. 1 -2, p. 41 -47;
v
I. Hibarin, Activitatea
literară-traducătoare a stareţului Paisie, în "Revista
Patriarhiei din Moscova", nr. 12, 1956, p. 58-62 (în ruseşte);
v
Diacon loan Ivan, Actualitatea “Aşezământului"
stareţului Paisie Velicicovschi, în MMS, an. XXXIII, 1957, nr. 8-9, p. 607-610:
v
Pr. Paul Mihail, Stareţul Paisie de la
Neamţ înnoitorul monahismului, în MMS, an.XXXVIII, 1961. nr. 5-6, p.
409-417;
v
Pr. Paul Mihail, Traduceri patristice ale
stareţului Paisşie, în MO, an. XXIV, 1972, nr. 3-4, p. 217-223,
v
Petre I. David, Cuviosul Paisie cel Mare
(Velicicovschi), un desăvârşit
monah român. Noi cercetări
şi ipoteze. în BOR, an. XCIII,
1975, nr. 1-2,
v
p.162- 193 (,şi extras, 32 p.);
v
Leonid (Poliakov), Activitatea literară a
stareţului Paisie Velicicovschi (în ruseşte), în “Mesager de l’Exarchat
du patiarcat Russe en Europe
v
Occidentale", 21, 1973,p. 69- 104,si
203-237;
v
Sergij Cetverikov, Moldavskij starec Paisij
Velicovsckij. Ego jizni, ucenic i vlijanie na pravoslavone monaşestvo,
Paris, Imca Press, 1976,307p.(ediţie engleză în 1980);
v
Cuthbert D.
Hainsworth, Staretz Paisie Velicicovschi(1772-1794). Doctrine of
Spiritual Guidance, Roma, 1976, 89 p.;
v
Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii
Ortodoxe Române, II, Bucureşti, 1981, p. 580 584 (ed. a II-a,
Bucureşti, 1993);
v
lerom. loanichie Bălan, Pateric Românesc,
Bucureşti, 1980, p. 232-259;
v
Pr.
Prof. Vasile Sibiescu, Paisie
Velicicovschi vieţuitor la schitul Cârnu între anii 1744-1746, în
vol. Spiritualitate şi istorie la
întorsura Carpaţilor, I , Buzău, 1983, p. 347-354
v
Anthony-Emil N. Tachiaos, The Revival of
byzantine Misticism among Slavs and Romanians în the XVIII th century,
Thessaloniki, 1986, LV + 296 p.;
v
Paisij Velickovskij, Autobiografia di uno
starets. Presentazione di P. Tomas
Spiklik. Introduzione, traduzione e
nota a cura della comunita dei Fratelli Contemplativi di Gesu, Abazia di
Praglia, 1988, 208 p;
v
0 carte fundamentală a culturii europene,
broşură însoţitoare a
ediţiei Dobroljubije. La
Philocalie slavonne de Paissy Velitchkovski, Reproduction anastatique integrale
de lţedition princeps, Moscou, 1793, soignee et presentee par Dan
Zamfirescu, Ed. Roza Vânturilor,
Bucureşti, 1990 (s-a tipărit şi în limbile enqleză si
franceză).
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]