DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  calugarul rafail

Calugar, copist, diorsitor de carti

 

RAFAIL (din botez RADU), călugăr, copist şi diorsitor de cărţi.

 

N.c, 1735, în Stănceşti, langa Buzau, jud. Prahova, în familie de preot, decedat la d. 15 aug. 1787 la mănăstirea Hurezi.

Călugărit la Hurezi la 2 apr.1754 de stareţul Dionisie Bălăcescu, monah şi  copist de manuscrise, diortositor al unor cărţi tipărite la Râmnic, ieromonah în 1780 sau 1781, numit egumen al mănăstirii Hurezi la 2 oct. 1782.

 

Se cunosc peste 10 manuscrise copiate de el, unele cu însemnări autobiografice:

v      Minunile Maicii Domnului (1753- 1754),

v      Istoria Rusiei şi a lui Petru cel Mare (1755). 

v      Viaţa lui Sf. Paisie de loan Colibaşul (1768),

v      Miscelaneu teologic, îndeosebi cu Iucrări  polemice (1768), un Pateric (1769),

v      Ithica ieropolitica sau filosofie de obiceiuri învăţătoare... (1771),

v      Istoria Troadei (1773),

v      Capetele Sf. Diadoh  al  Foticeii (1772),

v      Scara Sf. loan Scărarul (1773),

v      Cuvintele Cuviosului Petru Damaschinul (1779),

v      Oglinda bogosloviei etc. 

 

Alte manuscrise s-au copiat cu cheltuiala sa:

 

v      Oglinda bogosloviei (1779),

v      Miscelanul dogmatic polemic (1780),

v      Viaţa Sf. Varlaam şi Ioasaf (1781),

v      Aravicon mitologhion (Halima), 1783 (traducerea Iui, confruntată cu originalul grecesc a fost publicată de Gherasim Gorjan sub titlul: Halima sau povestiri  mitologhiceşti arăbeşti, 4 vol., Bucureşti, 1835 1838).

 

v      In prima ediţie a celor 12 Mineie în româneşte (Râmnic, 1776 - 1780),

v      Calugarul  Rafail apare ca “diortositoriu şi tocmitoriu la îndreptarea cuvintelor Iimbii româneşti".

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME