* * *
RAFAIL
(din botez RADU), călugăr, copist şi diorsitor de
cărţi.
N.c,
1735, în Stănceşti, langa Buzau, jud. Prahova, în familie de preot,
decedat la d. 15 aug. 1787 la mănăstirea Hurezi.
Călugărit
la Hurezi la 2 apr.1754 de stareţul Dionisie Bălăcescu, monah
şi copist de manuscrise,
diortositor al unor cărţi tipărite la Râmnic, ieromonah în 1780
sau 1781, numit egumen al mănăstirii Hurezi la 2 oct. 1782.
Se
cunosc peste 10 manuscrise copiate de el, unele cu însemnări
autobiografice:
v
Minunile Maicii Domnului (1753- 1754),
v
Istoria Rusiei şi a lui Petru cel Mare
(1755).
v
Viaţa lui Sf. Paisie de loan
Colibaşul (1768),
v
Miscelaneu teologic, îndeosebi cu
Iucrări polemice (1768), un
Pateric (1769),
v
Ithica ieropolitica sau filosofie de obiceiuri
învăţătoare... (1771),
v
Istoria Troadei (1773),
v
Capetele Sf. Diadoh al Foticeii (1772),
v
Scara Sf. loan Scărarul (1773),
v
Cuvintele Cuviosului Petru Damaschinul (1779),
v
Oglinda bogosloviei etc.
Alte
manuscrise s-au copiat cu cheltuiala sa:
v
Oglinda bogosloviei (1779),
v
Miscelanul dogmatic polemic (1780),
v
Viaţa Sf. Varlaam şi Ioasaf (1781),
v
Aravicon mitologhion (Halima), 1783 (traducerea
Iui, confruntată cu originalul grecesc a fost publicată de Gherasim
Gorjan sub titlul: Halima sau povestiri mitologhiceşti arăbeşti, 4 vol., Bucureşti,
1835 1838).
v
In prima ediţie a celor 12
Mineie în româneşte (Râmnic, 1776 - 1780),
v
Calugarul Rafail apare ca “diortositoriu
şi tocmitoriu la îndreptarea cuvintelor Iimbii româneşti".
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]