* * *
ŞAGUNA
ANDREI (din botez Anastasiu), mitropolit (de origine
aromână).
N.
20 dec. 1808 ian. 1809 st. n.), în Miscolţ (Miskolc), în Ungaria,
decedat 16/28 iun. 1873, în Sibiu.
Studiile
gimnaziale la Miscolţ şi Pesta (abs. 1826), superioare - de Filosofie
şi Drept - la Universitatea din Pesta (1826-1829) şi de Teologie la
Seminarul ordodox din Vârşeţ (din 1829). După terminarea studiilor teologice, a intrat în
mănăstirea sârbească Hopovo, unde a fost tuns în monahism, sub
numele Andrei (24 oct. 1833) şi hirotonit ierodiacon (febr. 1834);
profesor la Seminarul teologic din Carloviţ şi secretar al
“Consistoriului arhidiecezan" de acolo (din 1834), ieromonah (29 iun.
1837), protosinghel, Ţsesor" (consilier) metropolitan şi “administrator"
(locţiitor) de egumen la mănăstirile Iazac (1838), apoi la
Beşenovo (1841), arhimandrit şi egumen la mănăstirile
Hopovo 1842), apoi la Covil (1845); după 1842 a funcţionat un timp ca
profesor în secţia română a Seminarului teologic din Vârşeţ
şi Ţsesor" al Consistoriului de acolo. La 15/27 iun. 1846 numit "vicar
general" al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiuş la 2 dec. 1847
ales episcop (recunoscut la 5 febr. 1848, hirotonit la Carloviţ la 18/30
apr. 1848); la 12/24 dec. 1864 numit arhiepiscop şi mitropolit al
reînfiinţatei Mitropolii a Transilvaniei, cu reşedinţa în Sibiu.
Ca
episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei prin
numeroase memorii înaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb
şi Congresului naţional-bisericesc sârb din Carloviţ, prin
sinoadele eparhiale formate din clerici şi mireni - convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei
(1864), cu două eparhii sufragane la Arad şi Caransebeş - a
convocat un Congres naţional bisericesc al românilor ortodocşi din
întreaga Mitropolie, la Sibiu (sept.-oct.1868), care a aprobat Statutul Organic
al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea
de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica
transilvăneană până în
1925. Principiile fundamentale ale
acestui statut autonomia faţă de stat, sinodalitatea, adica
participarea laicilor (2/3) alaturi de clerici (1/3) la conducerea treburilor
bisericeşti - au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici
Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.
Pe
tărâm cultural, a organizat ânvăţământul elementar şi
mediu Ortodox românesc din Transilvania, punându-I sub îndrumarea Bisericiiş
preotii-parohi erau directori ai şcolii “poporale" din parohia lor
protopopii “inspectori" ai şcolilor din ,,tractul" lor, iar
episcopul (sau arhiepiscopul) “inspector suprem" al şcolilor din
întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul Organic. La sfârşitul păstoririi sale, în
Arhiepiscopia Sibiului existau aproape 800 de şcoli “poporale", un
liceu cu 8 clase la Braşov (înfiinţat 1850), cu şcoală
reală-comercială (înfiinţată 1869) la Braşov, un
gimnaziu cu 4 clase la Brad (înfiinţat 1868). La îndemnul lui, s-au scris peste 25 de manuale şcolare (de
Sava Popovici Barcianu, loan Popescu, Zaharia Boiu ş.a.). La Sibiu
cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în
1953 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic la Sibiu, cu două
secţii teologice (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică
(doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile
şcolii şi internatuluiş pentru studenţii teologi şi
preoţi, a tipărit o serie de manuale didactice - Iucrate de el
însuşi sau de profesorii lnstitutuluiş a trimis numeroşi tineri
la Studii de specializare la Universităţile din Austria şi
Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol însemnat în întemeierea
şi organizarea Ţsociaţiei
transilvane pentru literatura iromână şi cultura poporului român" (Astra), fiind primul ei
preşedinte (1861 - 1866); a iniţiat ziarul “Telegraful Român" (1853), care apare şi azi.
Ca
“om politic", a îndeplinit un rol de seama în anii 1848-1849; preşedinte
al Marii Adunări Naţionale româneşti de pe Câmpia
Libertăţii de la BIaj din 3/15 mai 1848, delegat de Adunare să
prezinte revendicările româneşti împăratului la Innsbruck,
Olmutz şi Viena, apoi Guvernului din Pestaş în anii următori,
fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor - a prezentat în mai
multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele
naţiuniii române după 1860 a fost membru în Senatul imperial din
Viena, în 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al
Conferinţei naţionale-politice a românilor de la Sibiu (1861) şi
at Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863); după
crearea Statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiri
,,activismului" în viaţa politică a românilor
transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii
şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa,
lângă Sibiuş membru de onoare al Acacademiei Române (1871),
preşedinte de onoare al Societăţii “Transilvania" din Bucureşti.
Lucrări:
v
Promemorie despre dreptul istoric al autonomiei
bisericeşti-naţionale a românilor de religie
răsăriteană, Sibiu, 1849, 15 p.;
v
Adaus la “Promemoria despre dreptul istoric al
autonomiei biseicesti-naţionale...", Sibiu, 1850, 23 p.,
v
Memorial prin care se Iămureşte
cererea românilor de religiunea răsăriteană din Austria pentru
restaurarea Mitropoliei lor din punct
de vedere al sfintelor canoane, Viena, 1851 şi Sibiu 1860,23 p.
v
Elementele Dreptului canonic al Bisericii drept
credincioase răsăritene..., Sibiu, 1854, XXIV + 183 p.;
v
Istoria Bisericii Ortodoxe răsăritene
universale de Ia întemeierea până în zilele noastre, 2 vol., Sibiu, 1860,
X + 422 p. (I) + IV + 316 p. (II) (vol.II a apărut şi în traducere
germana, la Sibiu, în 1862, făcută de Zaharia Boiu şi loan
Popescu);
v
Compendiu de Dreptul canonic al unei sântei,
soborniceşti şi
apostoleşti Biserici, Sibiu, 1868, XLVIII + 452 p. (ed. a II-a, Sibiu,
1885, XLVIII + 440 p.; ed. a III-a, Sibiu, 1913, XLVIII + 440 p.); a
apărut şi în traducere germană, făcut[ de prof. Alois Sentz;
v
“Compendium des Canonischen Rechtes...",
Sibiu, 1868, 449 + XLIV p., iar din germană în rusă;
v
”Kratkoe izlojenie kanoniceskago pravo",
St. Petersburg, 1972; parţial tradus în limbile greacă şi
maghiarg;
v
Enhiridion, adecă carte manual de canoane
ale unei, sântei, soborniceşti şi apostoleşti Biserici cu
comentarii, Sibiu, 187 1, LII + 548 p.;
v
Manual de studiu pastoral, Sibiu, 1972, 8 + X +
302 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1878, XV + 270 p.).
Postume:
v
Memorialul arhiepiscopului şi
metropolitului Andrei baron de Şaguna sau Luptele naţionale politice
ale românilor, 1846-1873, Sibiu, 1889, XIV + 408 p.;
v
Memoriile arhiepiscopului şi
mitropolitului Andrei Saguna din anii 1846-1871, Sibiu, 1923, 112 p.;
v
Gheorghe Tulbure, Mitropolitiii
Şaguna. Operă
literară. Scrisori pastorale. Circulări şcolare. Diverse, Sibiu, 1938, X + 460 p.;
v
Andrei Şaguna, Predici, cu un studiu
introductiv de pr. Florea Mureşanu, Cluj, 1945, CX + 219 p.
Opere
editate de Şaguna:
v
Mărturisirea Ortodoă a lui Petru Movilă, Sibiu, 1855, 200p.;
v
Chiriacodromion, adecă cuvântări
bisericeşti pentru fiecare duminecă a anului, întocmite de Nichifor
Teotoke... cu un adaus de cuvântări pentru sărbătorile
domneşti..., Sibiu, 1855, 473 p.;
v
Tâlcuiala Evangheliilor în Duminecile învierii
şi ale sărbătorilor, Sibiu. 1857, 206 p. (ed. a II-a, 1860);
v
Manual de Teologia Morală creştinească... Sibiu, 1855, VIII + 300 p.;
v
Biblia adecă dumnezeiasca Scriptură a
Legii cei Vechi şi Noui după originalul celor saptezeci şi doi
de tâlcuitori din Alexandria.... 2 vol., Sibiu, 1858, XXII + 920 + 240 p.;
v
Noul Testament al Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sibiu, 1867, 478p.
v
A reeditat aproape toate cărţile de
slujbă, între care se impun cele 12 Mineie (1853-1856), după
ediţia de la Buda, din 1804-1805.
A tradus el însuşi, din slava
veche:
v
Hirotesierul (1861),
v
Rânduiala sfinţiri bisericilor(1862)
şi –
v
Rânduiala sfinţirii de episcop (1965).
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]