DICŢIONARUL TEOLOGILOR ROMÂNI

* * *

Ř  george stancescu

Profesor de teologie, istoric

 

STĂNCESCU GEORGE, profesor de teologie, istoric. 

 

N. 15 nov. 1897, în Braşov, decedat la 4 nov. 1956, în Cluj.  Liceul “Andrei Şaguna" din Braşov (1909 -1917), Institutul teologic din Sibiu (1917-1920), cu diferenţă şi doctorat la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, studii de specializare la Universitatea din Viena (1923-1924).  Profesor de lstorie bisericească şi Patrologie la Academia teologica din Cluj (1924-1940 şi 1945-1952) devenită Institut Teologic Universitar din 1948- (în 1940-1945 utilizat la catedra de Istorie universală a Universităţii din Cluj, refugiată la Sibiu), apoi profesor la şcoala de cântăreţi şi Seminarul teologic din Cluj (1952-1956).

 

Lucrări:

 

v      “Epoca de aur" a literaturii creştine armene (secolul al V-Iea), Cluj, 1937, 63 p.;

v      Politica imperialisă a papii Inocenţiu III şi luptele de succesiune dintre Staufi şi Welfi, Cluj, 1939, 76 p.;

v      Eusebiu al Cesareei, Cluj, 1940, 50 p.;

v      Căderea Ierusalimului, în RT, an.  XXXIII, 1943, nr. 3 -4, p. 180 –200 şi nr. 7 -8, p. 348 -359 (şi extras, Sibiu, 1943, 34p.);

 

v      Co-autor al manualului de Istorie bisericească universală, 2 vol., Bucureşti, 1956, 398 + 467 p.;

 

v      Colaborări la reviste teologice germane şi româneşti.

 


Apăsaţi pe litera corespunzătoare, de mai jos, pentru o căutare alfabetică:

 

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]


HOME