Biserica.org - Discussion Groups

[Fr Constantin Alecse]

15 Video-clipuri dela funeraliile Poetului Grigore Vieru

Apasati aici, sau pe fotografia de mai sus, pentru pagina web privind detaliile funeraliile poetului Grigore Vieru

Poetul a fost victima unui accident rutier in seara de joi, când se întorcea de la o manifestare dedicată lui Mihai Eminescu, în Republica Moldova.

Poetul se afla în comă în spitalul din Chişinău şi nu a putut fi transportat la Bucureşti din cauza stării de sănătate precare. El a fost răpus de un stop cardiac.

Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30, pe traseul R-3 Chişinău-Hînceşti-Cimişlia-Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova, care nu a fost rănit atât de grav.

Grigore Vieru s-a născut pe14 februarie 1935, în satul Pererita de pe malul stâng al Prutului, fostul judeţ Hotin.

În vârstă de 74 de ani, el a scris numeroase cărţi de poezii şi era considerat cel mai mare poet contemporan din Republica Moldova.

Dumnezeu sa-l ierte si cu Sfintii sa-l odihneasca!

14 Video-clipuri despre funeraliile (priveghi, inmormantare, procesiune la mormant si dedicatii speciale IMO poetului Grigore Vieru

[Fr Constantin Alecse]

Grigore Vieru: Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu ca am murit!
Testamentul lui Grigore Vieru

MOTTO:

Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumina
Ma va plange oare
Limba cea romana?!?
Videoclip
Unul din simbolurile romanismului in Basarabia, poetul Grigore Vieru s-a stins din viata duminica dimineata la Chisinau in urma unui ciudat accident de masina petrecut acum doua zile dupa ce participase la o reuniune pentru omagierea poetului national Mihai Eminescu. Acum doi ani, Vieru a scapat cu mare noroc dintr-un alt accident de masina. Acum nu a mai avut zile. In urma cu mai multi ani, Doina si Aldea Teodorivici, care i-au pus versurile pe muzica, au murit si ei intr-un accident de masina. Foarte frumos spunea, la Antena 3, Nicolae Dabija, redactor sef la Literatura si Arta de la Chisinau: acum Grigore Vieru a plecat la Eminescu! Va fi ingropat alaturi de mama sa pe care a iubit-o atat de mult : Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu ca am murit, spunea maestrul intr-una din poeziile sale pe care o reproduc mai jos.

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca!

Un mare roman a murit si in spiritul obiceiurilor noastre mioritice facem un spectacol. Nu am dat nici doi bani pe Vieru si pe ceilalti cat au trait. DUPA ce au murit ne-am dat brusc seama ca au fost eroi. Nu i-am apreciat si aparat in timpul vietii. Acum si Vieru, ca multi altii, este un mare SIMBOL al romanismului. Noi, romanii, ne apreciem valorile NUMAI dupa ce mor. Suntem specialisti in a face un SPECTACOL, un MARE SPECTACOL, din MOARTE.

[Fr Constantin Alecse]

Doina de Grigore Vieru

Ceva se-ntampla azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi. Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteste rea.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Din paine iau, sa pot zbura,
Cat de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt si judecat
Ca, trandavind, m-am imbuibat.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu.
Si nu stiu unde sa-l mai pun
Sa am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!

Tamaie si licheni de Grigore Vieru

Unor aparatori ai stalcitei limbi romane
numita limba moldoveneasca

A murit tamaia,
Duhoarea sta sa creasca.
Ne-a umplut ca raia
Limba moldovaneasca.
Mi-a pierit si somnul,
Pacea crestineasca.
Maraie spre Domnul
Limba moldovaneasca.
O biata batrana
N-are nici de pasca.
Sta cu halca-n mana
Limba moldovaneasca.
Isi creste frumosul
Limba romaneasca.
Ii arata dosul
Limba moldovaneasca.
Gangava, tot linge
Cizma muscaleasca.

Spre Evropi se-mpinge
Limba moldovaneasca.
Palida mi-e fata
Sub un cer ce casca.
Imi mananca viata
Limba moldovaneasca.
Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumina
Ma va plange oare
Limba cea romana?!?

[Fr Constantin Alecse]

România Literarã si poezia "idioatã" a lui Grigore Vieru

Apasati aici, sau pe fotografia de mai sus, pentru pagina web privind detaliile funeraliile poetului Grigore Vieru

S-a vorbit duminica aproape toata ziua despre faptul ca Grigore Vieru nu ar fi fost cunoscut si apreciat la Bucuresti. Se cautau si motivele acestei atitudini. Reproduc un citat din principala revista literara romaneasca, Romania Literara, care scria ca versurile lui Grigore Vieru sunt idioate. Veti intelege din citat ca unii din criticii literari romani nu dau doi?bani pe basarabeni. Si atunci sa nu ne mai miram ca podul de flori peste Prut?s-a transformat nu numai intr-unul de indiferenta, dar mai ales in?unul?al unei superioritati prostesti in care ne credem buricul targului- semnalul cel mai clar ca, de fapt, suntem inferiori.

Nu am, moarte, cu tine nimic de GRIGORE VIERU

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici mãcar nu te urãsc
Cum te blestemã unii, vreau sã zic,
La fel cum lumina parãsc.
Dar ce-ai face tu si cum ai trãi
De-ai avea mamã si-ar muri,
Ce-ai face tu si cum ar fi
De-ai avea copii si-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici mãcar nu te urãsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic
Dar numai din propria-mi viatã trãiesc.
Nu fricã, nu teamã -
Milã de tine mi-i,
Cã n-ai avut niciodatã mamã,
Cã n-ai avut niciodatã copii.
Marius Chivu (Romania literara, nr. 38, 29 septembrie 2004):

Se intampla insa deseori sa-ti cada in mana volume de poezie premiate la Chisinau si care la Bucuresti sa para neinteresante, daca nu chiar slabe. Or e clar ca, in astfel de cazuri, la un anumit nivel, receptarea este viciata printr-un cod de referinta inadecvat. Cu alte cuvinte, este vorba pur si simplu de un decalaj artistic, altfel nu foarte greu de priceput. Versurile unor Vieru sau Lari sunt idioate, chiar daca poti intelege mecanismul de generare, functionalitatea si tipul de receptare nationalist-festivist-patriotic al acestui lirism neopasoptist, intr-o societate care inca trece prin constrangeri istorico-politice ce genereaza o criza identitara la nivel national.
Sursa

[Fr Constantin Alecse]

Poetul Grigore Vieru (biografie)

Poetul Grigore Vieru s-a nãscut la 14 februarie 1935, în satul Pererita de pe malul stâng al Prutului, fostul judet Hotin, se naste Grigore Vieru în familia de plugari români a lui Pavel si Eudochia Vieru, nãscutã Didic.

1950
Absolveste scoala de 7 clase din satul natal.

1953
Terminã scoala medie nr. 2 din orãselul Lipcani. Ani desculti si flãmânzi.
1957
Debuteazã editorial (fiind student) cu o plachetã de versuri pentru copii, “Alarma”, care este apreciatã de critica literarã drept un început de bun augur.

1958
Absolveste Institutul Pedagogic „Ion Creangã“ din Chisinãu, Facultatea Filologie si Istorie.
Din cauza lipsurilor materiale este nevoit sã abandoneze periodic cursurile.
Apare a doua culegere de versuri pentru copii, Muzicute. Se angajeazã ca redactor la revista pentru copii “Scânteia Leninistã”, actualmente “Noi”.

1959
8 iunie. Se cãsãtoreste cu Raisa, profesoarã de românã si latinã, nãscutã Nacu.
Redactor la revista “Nistru”, actualmente “Basarabia”, publicatie a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

1960
16 iunie. Se naste primul copil al familiei Vieru - Teodor.

1960-1963
Redactor la editura “Cartea Moldoveneascã”.

1961
La editura “Cartea Moldoveneascã” îi apar douã plachete de versuri pentru copii:
“Fãt-Frumos curcubeul” si “Bunã ziua, fulgilor!”.

1963
Apar douã cãrti pentru copii: Multumim pentru pace (versuri) si Fãgurasi (versuri, povestiri si cântece).

1964
Revista Nistru publicã poemul Legãmânt, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.

1965
Prefatat de Ion Drutã, apare volumul Versuri pentru cititorii de toate vârstele, volum pentru care i se acordã Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii si tineret (1967).
La 29 iunie. Se naste al doilea fiu, Cãlin.

1967
La editura Lumina i se tipãreste culegerea pentru copii “Poezii de seama voastrã”.
Revista Nistru publicã poemul “Bãrbatii Moldovei” cu o dedicatie pentru „nationalistul“ Nicolae Testimiteanu. Întregul tiraj este oprit, dedicatia scoasã.

1968
Se produce o cotiturã logicã оn destinul poetului, consemnatã de volumul de versuri lirice “Numele tãu”, cu o prefatã de Ion Drutã. Cartea este apreciatã de critica literarã drept cea mai originalã aparitie poeticã. În chiar anul aparitiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literaturã nationalã contemporanã. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncusi, iar alte douã sunt închinate lui Nicolae Labis si Marin Sorescu. Asemenea dedicatii apar pentru prima oarã în lirica basarabeanã post-belicã.

1969
Tipãreste “Duminica cuvintelor” la editura Lumina cu ilustratii de Igor Vieru, o carte mult îndrãgitã de prescolari, care a devenit „obligatorie“ în orice grãdinitã de copii.

1970
Editura Lumina scoate de sub tipar Abecedarul, ai cãrui autori sunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru si pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptã aprigã de câtiva ani pentru aparitia lui, luptã în care s-a angajat si învãtãtorimea basarabeanã, lucrarea fiind consideratã nationalistã de cãtre autoritãti.
Apare volumul selectiv de versuri pentru copii “Trei iezi”. La numai câteva zile dupã aparitie, în urma unui denunt, este retras din librãrii pentru poemul “Curcubeul” în care s-a gãsit „ascuns“ - Tricolorul Românesc.

1971
La editura Cartea Moldoveneascã, în colectia Miorita, apare placheta Versuri, cu o prefatã de George Meniuc.

1973
Grigore Vieru trece Prutul оn cadrul unei delegatii de scriitori sovietici. Participã la întâlnirea cu redactorii revistei “Secolul XX”: Dan Hãulicã, ªtefan Augustin Doinas, Ioanichie Olteanu, Geo ªerban, Tatiana Nicolescu.
Viziteazã, la rugãmintea sa, mãnãstirile Putna, Voronet, Sucevita, Dragomirna, Vãratec.
Se întoarce la Chisinãu cu un sac de cãrti. Mai târziu poetul face urmãtoarea mãrturisire: „Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã оn Cosmos, eu viata întreagã am visat sã trec Prutul“.

1974
Zaharia Stancu, presedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitatie oficialã din partea Uniunii Scriitorilor, cãreia poetul оi dã curs. Viziteazã Transilvania, însotit de poetul Radu Cârneci.
Apare volumul de versuri lirice “Aproape” cu ilustratii color de Isai Cârmu.

1975
La editura “Lumina” apare cartea pentru cei mici “Mama” ilustratã de Igor Vieru.

1976
Editura “Lumina” lanseazã volumul “Un verde ne vede!”, pentru care poetului i se decerneazã Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).

1977
La invitatia Uniunii Scriitorilor din România viziteazã, împreunã cu sotia, mai multe orase din România: Bucuresti, Constanta, Cluj-Napoca, Iasi.

1978
Prin aparitia la editura Junimea din Iasi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului “Steaua de vineri”, cu o binecuvântare de Nichita Stãnescu, este ruptã gheata tãcerii între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului.
Apar “Clopoteii” - o culegere de cântece pentru copii de Iulia |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru.

1980
Copiii de la grãdinite se bucurã de o nouã aparitie — “Abecedarul pentru prescolari”
Albinuta -, ingenios ilustrat de tânãrul pictor Licã Sainciuc.
“Fiindcã iubesc”! - o nouã culegere de versuri lirice, bine primitã de cititori si de critica literarã.
“Sã cresti mari!” - culegere de cântece pentru copii.

1981
La editura Albatros din Bucuresti (director Mircea Sântimbreanu), în colectia “Cele mai frumoase poezii”, apare o selectie din lirica poetului sub numele “Izvorul si clipa”, cu o prefatã de Marin Sorescu.

1982
Este lansat filmul muzical pentru copii “Maria Mirabela” al eminentului regizor Ion Popescu
Gopo. Autorul muzicii - Eugen Doga, autorul textelor pentru cântece - Grigore Vieru.
Moare mama poetului, Eudochia. Înmormântarea se face cu preot — lucru aproape condamnabil оn acele timpuri.

1983
La editura “Literatura Artisticã” din Chisinãu apare cartea “Taina care mã apãrã”. Primele accente profund sociale în creatia poetului se fac simtite în poemele “Un secol grãbit”, “Imn globului pãmântesc”, “Poetul”.

1984
Poetul îsi adunã cele mai frumoase poezii si cântece, medalioane, secvente publicistice în volumul “Scrieri alese”, prefatat de cel mai de seamã critic si istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi.
Versurile noi pe care poetul le-a inclus оn “Scrieri alese” (Ascultati, mãi copii, Floarea soarelui, Despre fericire) au în majoritatea lor un caracter social.
De aici încolo, artistul, obligat de conditiile social-politice, devine un poet tribun. Într-un interviu el mãrturiseste: „Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prãpãstios. Abia astept ca lucrurile sã se reaseze оn matca lor, pentru a reveni, la chemarea mea fireascã, la poezia liricã“.
Apare un studiu semnat de Mihail Dolgan, “Creatia lui Grigore Vieru în scoalã”.

1985
Poetul împlineste 50 de ani. Doreste cu aceastã ocazie sã facã un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi “Palatul National”). Spectacolul este interzis la cel mai înalt nivel.

1987
“Poftim de intrati” - o altã culegere de cântece pentru copii, realizatã de aproape toti compozitorii basarabeni care scriu pentru copii. Pentru prima oarã Grigore Vieru se lanseazã si ca autor de melodii pentru copii.
La editura Literatura Artisticã apare cartea de versuri, creionãri, interviuri, note, intitulatã “Cel care sunt”.

1988
În sãptãmânalul “Literatura si Arta” apare primul text poetic post-belic tipãrit in Basarabia cu litere latine semnat de Grigore Vieru.

I se acordã cea mai prestigioasã distinctie internationalã în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În acelasi an apare cartea de versuri “Rãdãcina de foc” la Editura Universul din Bucuresti (director Romul Munteanu). Culegerea Ramule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru apare la editura Literatura Artisticã.

1989
Este ales deputat al poporului. Adunând în jurul sãu pe cei mai populari interpreti si compozitori de muzicã usoarã din Basarabia, poetul întreprinde un turneu оn Moldova de peste Prut. Artistii sunt primiti cu lacrimi оn ochi.
Iese de sub tipar “Culegerea de versuri, cântece, aforisme si publicisticã” - Cine crede.

1990
Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române. La editura Hyperion apare cartea pentru cei mici “Frumoasã-i limba noastrã”.

1991
Membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii. La editura Orient-Occident din
Bucuresti apare volumul “Hristos nu are nici o vinã!”, cu o prefatã de Carolina Ilica si o
postfatã de Dumitru M. Ion.

1992
Academia Românã оl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.
La Electrecord, Bucuresti, apare discul de cântece “Rãsai”, realizat împreunã cu marii dispãruti: Doina si Ion Aldea-Teodorovici.
Casa de discuri din Moscova scoate “Cântece” de Anatol Chiriac pe versuri de Grigore Vieru.
La Electrecord apare discul “Versuri” in lectura autorului. I se conferã titlul onorific “Scriitor al poporului din Republica Moldova”.

1993
Este ales membru corespondent al Academiei Române. La editura Porto-Franco, Galati, apare cartea de versuri “Curãtirea fântânii”. (Selectie si aprecieri critice de V. Pâslaru, postfatã de V. Crãciun).

1994
La editura “Scrisul Românesc” din Craiova apare volumul “Rugãciune pentru mama”, prefatatã de Tudor Nedelcea.
Apare “Doinatoriu” de Tudor Chiriac - o tulburãtoare creatie muzicalã, una dintre compozitiile fundamentale ale muzicii basarabene, in care compozitorul reuseste sã ridice doina la nivel de oratoriu. Majoritatea versurilor apartin lui Grigore Vieru.
Aprilie - Venirea la putere a Partidului Agrarian care renuntã la Imnul de Stat “Desteaptã-te, române”.
Este anuntat un concurs pentru un nou imn. Poetul publicã оn revista “Literatura si Arta”, in câteva numere la rând, urmãtoarele: „Dreptatea istoricã va blestema poetii si compozitorii care vor indrãzni sã ridice mâna asupra Imnului National “Desteaptã-te, române!”, cocotându-se ei în locul strãlucirii si necesitãtii lui istorice“.

1995
Cu ocazia implinirii vârstei de 60 de ani este sãrbãtorit oficial la Bucuresti, Iasi si la “Uniunea Scriitorilor din Chisinãu”.
În acelasi an, poetul este ales membru al Consiliului de administratie pentru Societatea Românã de Radio-difuziune.
Apar douã studii dedicate poetului: “Poet pe Golgota Basarabiei”, semnat de Stelian Gruia, tipãrit la editura Eminescu, si “Grigore Vieru omul si poetul” de Fãnus Bãilesteanu, la editura Iriana, Bucuresti.
Culegeri din lirica si poezia sa pentru copii au apãrut de-a lungul anilor оn Franta, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan si оn alte tãri.

1996
Este decorat cu Ordinul Republicii. Laureat al multor publicatii din România.

1996
În Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatrã funerarã comunã (pentru mama si pentru el) pe mormântul mamei cu urmãtoarele epitafuri dãltuite de sculptorul Tudor Cataraga оntr-o piatrã simplã de Cosãuti: „Pierzând pe mama, îti rãmâne Patria, dar nu mai esti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbã, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului sãu poetul l-a explicat оn felul urmãtor rudelor, elevilor si consãtenilor adunati оn cimitir: „A fi simplu nu este o treabã usoarã. A fi simplu înseamnã sã mori câte putin în fiecare zi, în numele celor multi, pânã când te preschimbi оn iarbã. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“
Se turneazã un film documentar (scenariu Dumitru Olãrescu, regizor Mircea Chistrugã, operator Andrei Calasnicov) despre “Viata si activitatea lui Grigore Vieru”.
Editura Minerva din Bucuresti scoate de sub tipar in una din cele mai prestigioase colectii “Biblioteca pentru toti!” volumul selectiv de versuri, aforisme si confesiuni cu titlul “Vãd si mãrturisesc”.

1997
Editura Litera din Chisinãu lanseazã volumul antologic “Acum si in veac” (Colectia: Biblioteca scolarului).

1999
La aceeasi editurã apare “Strigat-am cãtre tine” (Colectia Biblioteca de aur).
La editura Edit Press din Galati apare volumul de versuri “Izbãvirea”.
Tot in acest an apare un CD, Chisinãu—Bucuresti, cu “Zece cântece pentru copii” de Gr. Vieru. Muzica: Nicolae Caragia, interpretã: Emy Cibotãras.
La Grupul Editorial “Litera” apare editia a II-a a cãrtii “Acum si in veac” (Colectia Biblioteca scolarului).

2000
Este decorat cu Medalia guvernamentalã a României “Eminescu” - 150 de ani de la nastere.
La Grupul Editorial “Litera” apare editia a III-a revãzutã si adãugitã a cãrtii “Acum si in veac” (Colectia Biblioteca scolarului).

2001
La editura Litera International si Grupul Editorial Litera apare editia a IV-a, revãzutã si adãugitã a cãrtii “Acum si in veac” (Colectia Biblioteca scolarului, serie nouã) si editia a II-a revãzutã si adãugitã a cãrtii “Strigat-am cãtre tine” (Colectia Biblioteca de aur, serie nouã).

2002
Pagini Speciale (I)
La editura Litera International – Volum Ontologic de autor 550 pagini – “Cartea Vietii Mele” (Colectia Biblioteca de aur, serie nouã). Cartea va apare în viitor si pe Internet.

Autobiografia Poetului (povestita de El insasi):
http://biserica.org/Cultural/GrigoreVieru/Clasica/autobiografie.ram

Un mic fragment dintr-o poezie citita de marele poet:
http://play.md/video/83589e70-3bb2-4509-a43b-93a85fa46900

Inca un recital de poezii:
http://biserica.org/Cultural/GrigoreVieru/Poezii/legamant.ram
_________________
Fr Constantin Alecse
Biserica.org
Blog-ul in Romaneste
English Blog

[Fr Constantin Alecse]

Iarta-ne, Grigore!
de Adrian Paunescu

Se-ntuneca pamantul si lacrimeaza cerul,
Se-ndoliaza fratii si mamei ii e rau.
Trec lumanari aprinse spre Rai, la Chisinau,
Bat clopotele-n Tara la moartea lui Vieru.

De fapt, pe cine pierdem? Noi nici nu stim prea bine,
In valmasagul lumii isteric si corupt.
Adevarata Tara se afla de desubt,
Cu marii morti pe care-i uitam fara rusine.

Mai pana ieri, Vieru venea la noi acasa,
Si ne purta de grija cu sufletul lui bun.
Si in zadar cuvinte in cinstea lui se spun,
Cel prigonit in viata, de viata lui se lasa.

Ingheata parca focul pe toate aceste vetre,
Pe unde el, divinul a suferit nedrept.
Cand iudele zdrobindu-i si cap, si scris, si piept,
Pe strazi si in ziare au dat in el cu pietre.

Cinstit si vulnerabil, dar ne-ncercat de teama,
Siberia sfidand-o, c-un palpait plapand.
El Tara lui intreaga purtandu-si-o in gand,
Credea suprem intr-insa, ca-n propria lui Mama.

Si totusi, n-are nimeni o simpla remuscare,
Pentru calvarul zilnic al Marelui Poet?
Si totusi, n-are nimeni o urma de regret,
Ca prea urata-i viata si prea absurd sa moara?

Drogati de batalia puterii si a painii,
Bolnavi de egoismul abject si diavolesc.
In ura si-n tradare copii nostri cresc,
Mai oameni, decat omul or sa ajunga cainii.

In cel ce pleaca astazi din stramba noastra lume,
A lacrimat o Tara si s-a ascuns un Neam.
Si emineasciana pereche, rau si ram,
Il stie dupa nume si-nvata sa-l rezume.

Se afla in morminte o Romanie intreaga,
Si am ramas de-asupra, nevrednici, noi cei vii.
Si ne e dat blestemul sa nu-i putem gasi,
Decat in niste lacrimi, care de ei ne leaga.

S-ntunecat pamantul si lacrimeaza cerul,
Romanii plang plecarea poetului divin.
si semne dinspre case si din morminte vin,
Acum spre Eminescu a si pornit Vieru.

Nefericita vremea noroaielor majore,
Din nou s-aseaza vame si granite-ntre frati.
Asa ca pentru drumul pe care ai sa-l strabati,
Iti murmuram: adio si iarta-ne, Grigore!

[Fr Constantin Alecse]

Iarta-ne, Grigore!
poezia de Adrian Paunescu

Se-ntuneca pamantul si lacrimeaza cerul,
Se-ndoliaza fratii si mamei ii e rau.
Trec lumanari aprinse spre Rai, la Chisinau,
Bat clopotele-n Tara la moartea lui Vieru.

De fapt, pe cine pierdem? Noi nici nu stim prea bine,
In valmasagul lumii isteric si corupt.
Adevarata Tara se afla de desubt,
Cu marii morti pe care-i uitam fara rusine.

Mai pana ieri, Vieru venea la noi acasa,
Si ne purta de grija cu sufletul lui bun.
Si in zadar cuvinte in cinstea lui se spun,
Cel prigonit in viata, de viata lui se lasa.

Ingheata parca focul pe toate aceste vetre,
Pe unde el, divinul a suferit nedrept.
Cand iudele zdrobindu-i si cap, si scris, si piept,
Pe strazi si in ziare au dat in el cu pietre.

Cinstit si vulnerabil, dar ne-ncercat de teama,
Siberia sfidand-o, c-un palpait plapand.
El Tara lui intreaga purtandu-si-o in gand,
Credea suprem intr-insa, ca-n propria lui Mama.

Si totusi, n-are nimeni o simpla remuscare,
Pentru calvarul zilnic al Marelui Poet?
Si totusi, n-are nimeni o urma de regret,
Ca prea urata-i viata si prea absurd sa moara?

Drogati de batalia puterii si a painii,
Bolnavi de egoismul abject si diavolesc.
In ura si-n tradare copii nostri cresc,
Mai oameni, decat omul or sa ajunga cainii.

In cel ce pleaca astazi din stramba noastra lume,
A lacrimat o Tara si s-a ascuns un Neam.
Si emineasciana pereche, rau si ram,
Il stie dupa nume si-nvata sa-l rezume.

Se afla in morminte o Romanie intreaga,
Si am ramas de-asupra, nevrednici, noi cei vii.
Si ne e dat blestemul sa nu-i putem gasi,
Decat in niste lacrimi, care de ei ne leaga.

S-ntunecat pamantul si lacrimeaza cerul,
Romanii plang plecarea poetului divin.
si semne dinspre case si din morminte vin,
Acum spre Eminescu a si pornit Vieru.

Nefericita vremea noroaielor majore,
Din nou s-aseaza vame si granite-ntre frati.
Asa ca pentru drumul pe care ai sa-l strabati,
Iti murmuram: adio si iarta-ne, Grigore!
_________________
Fr Constantin Alecse
Biserica.org
Blog-ul in Romaneste
English Blog