Biserica.org - Discussion Groups

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

Marele poet Grigore Vieru ne-a părăsit

În loc de urări, condoleanţe!

Apasati aici, sau pe fotografia de mai sus, pentru accesarea paginii web cu cele 15 videoclipuri cu detaliile funeraliile poetului Grigore Vieru

Acum un an scriam cuvinte de bine marelui poet roman Grigore Vieru, la împlinirea vârstei de 73 de ani.

Astăzi, când ar fi împlinit 74 de ani, cu inima îndoliată, ca a tuturor românilor veritabili, găsesc cu greu câteva cuvinte, spre a exprima tragedia unui întreg neam provocată de dispariţia sa.

Fizic, izvorul cuvântului său a încetat să mai curgă.

Spiritual, megaopera sa multilaterală va constitui mărturia de simţire a unui neam, şi a aspiraţiilor sale. Multe deziderate s-au înfăptuit, dar poetul a murit cu regretul unei mari neâmpliniri. Prutul desparte, încă, în două părţi, trupul sângerând al României.

Nu mi-am propus să scriu azi despre marele poet, căruia i-am fost adeseori în preajmă, dar reiau un interviu luat în 2002, cu prilejul vizitei sale în America (California), prin care se prezintă singul.

De asemenea dau publicităţii, câteva versuri scrise, înainte de a muri, într-un moment de deznădejde, fiind hărţuit de câteva condeie boante, care au picurat otravă, în sufletul marelui dispărut.

Dumnezeu să-l odihnească în pace, în Panteonul marilor figuri, ale neamului românesc.

Ion Anton, Los Angeles – 14 februarie 2009
(în numele comunităţii româno-americane din California)

Veti gasi 15 videoclipuri cu funeraliile marelui poet Grigore Vieru
http://eohf.org/bastina/ro/videos/vieru.htm

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

“Nu am venit sa ma credeti, am venit sa va cred”
Interviu cu poetul academician Grigore Vieru

I.A. - Domnule academician, Grigore Vieru, considerandu-va o prezenta simbolica a unui neam din Tara Stefana pe pamant american, doresc sa va formulez cateva intrebari.

Ce sentimente v-au incercat la prima descindere pe pamant american?

G.V. -Flamanda si desculta a fost copilaria si adolescenta mea. Flamand si descult strabateam pe jos opt km. pana acasa in satul natal, de la scoala din Lipcani, un orasel de pe malul stang al Prutului – unde imi faceam studiile medii. Maica mea, vaduva de razboi, trudea la cultura tutunului. Munca extrem de grea si daunatoare sanatatii. Plantatia era nesfarsita si bietele femei ieseau din cand in cand la marginea ei, la sosea, sa mai ia o gura de aer curat si pentru a-si sterge cu coltul basmalei lacrimile starnite de iuteala otravii frunzelor de tabac. Am compus mai tarziu, prin anii '70, un poem despre asta, care suna astfel: "Pe campul/ cu pomi ciudati de tabac – tacut inaintezi. / Limbi verzi de serpi uriasi/ fiinta ta inconjoara./ Dar tu inaintezi./ Nu mai vine, mama, nimeni din urma/ afara de painea ta/ invelita in stergar/ si cerul din spate/ eliberat de frunzele mari./ Doamne,/ cat cer deasupra unei singure/ paini!"

Maica-mea iesea mai des la sosea, la marginea plantatiei si femeile stiau de ce: - poate ca vine baiatul ei din Lipcani de la scoala si maicuta lui ii va intinde o coaja de paine invelita in stergar.

Imi amintesc ca tot pe atunci, pe la inceputul anilor '50, in ochii multor oameni licarea o calda si alinatoare lumina: "Las' ca vin americanii". Americanii erau asteptati si in tara de peste Prut, in Romania de care suntem despartiti si mai suntem si azi in mod criminal. Americanii au venit totusi in Romania abia in acest an cand a invitat Romania sa adere la NATO. Ne va fi mai usor, ne va fi mai greu dupa asta, noua, romanilor basarabeni?! Nu stiu. Deocamdata aceleasi frunze ne mai mananca sanatatea. Sagetile unei cumplite saracii ne ciuruiesc plamanii. Din cand in cand, iesim la margine la sosea, stergandu-ne ochii de lacrimi. "Las' ca vin americanii".

Dealtfel, atunci cand ma pregateam de drum, cineva ma sfatuise sa raman acasa. Romanii de acolo, ziceau, au uitat pana si de Romania, necum de Basarabia. Am venit totusi. Si nu regret. Am intalnit pretutindeni oameni minunati. Am indragit pe parintele protopop, C. Alecse, de la Biserica Ortodoxa "Sfanta Treime" din Los Angeles, care dealtfel, impreuna cu Consiliul Mondial Roman, al carui presedinte este, dl. M. Popescu, a binevoit sa ma invite in America. P. C. Sa este un spirit luminat, mereu in miscare, mereu in cautarea lucrurilor noi si frumoase, indragostit pana la lacrimi de Basarabia. Nu am avut frati, am avut numai o sora, care a murit. Preacucernicul Parinte mi-a devenit ca un frate. La Chisinau am stat fugitiv de vorba cu N. Popa, stabilit si el de mai multi ani in Los Angeles. Abia aici am inteles cu cine am vorbit la Chisinau. Mi-am alipit inima de inima sa, dupa ce am aflat cata umilinta si cata durere a indurat in puscariile comuniste din Romania. In februarie anul viitor va veni din nou la Chisinau.

M-a asezat in capul mesei la el acasa Dwight Luchian-Patton, un barbat ca un brad, frumos la chip, la suflet si la cuget, neiertator cu minciuna, director al revistei "Clipa", pe care numai el si distinsa lui Doamna, Vera stiu cat de greu scot aceasta minunata publicatie saptamanala. A trebuit sa strabat oceanul ca sa cunosc aici, la Los Angeles, un mare prozator roman, un luminos suflet de copil, care este Ioan Dan. I-am sarutat mana pentru suferintele sale de detinut politic si mi-am retras mana rusinat, cand distinsul scriitor trecut de 80 de ani, s-a aplecat sa mi-o sarute si el. M-a facut sa ma simt mai puternic si mai increzator in izbanda binelui.

Parca il cunosc de cand ma stiu pe dl. Ion Anton, a carui viata seamana cu viata mea. Nu s-a dezlipit de mine nici o clipa si l-am numit cu dragoste K.G.B.-istul meu. Dansul are o parere exagerata despre valoarea versurilor si cantecelor mele. Il iert. Ma gazduieste in calda si luminoasa lui casa A. Razmerita, care s-a aflat in prima linie a inceputurilor luptei noastre pentru dezrobirea nationala, silit acum 13 ani sa paraseasca Basarabia, un stralucit actor care a jucat numeroase si importante roluri in diverse piese montate pe scena Teatrului National "M. Eminescu" din Chisinau, iar in America a realizat cateva frumoase roluri in filme care s-au bucurat de o larga popularitate. Nu trebuie sa uitam ca tot el a pus bazele muzicii folk in Basarabia, indraznind in plin dezmat bolsevic sa cante cu ghitara lui versuri din marea poiezie clasica romana, unele din ele interzise atunci in Basarabia.

I.A. - Sunt unul dintre cei multi care va citesc cu foame de bastina mesajul cuvintelor potrivite si al acordurilor care canta pe coardele sufletului neamului. Plecand de la marii cantareti ai naturii, ai bucuriei de a trai, de a iubi, Dvs. sunteti si la propriu si la figurat un cantaret al trairii neamului, al durerii, al deznadejdii si in acelasi timp al nadejdii, al dragostei nascute din suferinta, a renasterii din cenusa arderii la flacara sacrificiului suprem. Va intreb: care este izvorul din care va ostoiti setea de a spune in cuvinte ceea ce ar dori sa spuna, cantand in corul robilor, un neam intreg?

G.V. - Nu sunt un om curajos. Curajos este Ilie Ilascu, bunaoara. Sau Nicolae Dabija. Sau Dumitru Matcovschi. Sau marii disparuti Doina si Ion Aldea- Teodorovici. Sau G. Ghimpu, detinut politic, care a murit in conditii enigmatice intr-un accident rutier. Nu sunt un om curajos, ci pur si simplu mi-e rusine sa ocolesc adevarul. Trebuie sa spunem adevarul asa cum ne-am ruga lui Dumnezeu. Numai atunci lumea te aude, te asculta si te crede. Sunt fericit ca la sarbatorirea Zilei Nationale a Romaniei, care este 1 decembrie, organizata la Biserica "Sfanta Treime" de acelasi inimos preot, Constantin Alecse, lumea ne-a ascultat cu dragoste aproape 3 ore, pe mine si pe actorul Anatol Razmerita. Trei ore m-au ascultat, tot cu lacrimi in ochi, romanii din San Francisco, la intalnirea organizata la Casa Romana de catre P. C. Parinte Dumitru Ionescu. A fost frumos si acolo, desi parintele isi tot cerea scuze ca nu a avut suficient timp pentru o intalnire mai reusita. Doritori de a procura noul meu volum de versuri, cantece si aforisme "Strigat-am catre tine", erau multi. A trebuit sa comand prin telefon Chisinaului un lot de carti prin posta rapida. M-am simtit bine si la biserica Greco-Catolica, pastorita de preotul Calin Tamaian, unde m-a insotit dl. N. Popa. Ne-a omenit frumos parintele Mihai Carpinisan la biserica "Sfintii Mihail si Gavril" pe care o pastoreste. In chiar incinta bisericii Anatol Razmerita a interpretat in premiera absoluta noul meu cantec, "Atata de dulce", pe care l-am compus pe mirificul pamant californian si dedicat Californiei si romanilor din ea. Am zarit lacrimi in ochii oamenilor. Si m-am bucurat. Poate ca prin acest cantec voi putea rasplati, partial, pe cei care m-au invitat in California. O experienta inedita pentru mine a constituit-o contactul meu cu Biserica Penticostala grijita de Pastorul Dionisie Goia. Am fost prezent, alaturi de Anatol Razmerita si domnul Ion Anton, la praznuirea nasterii Domnului nostru Isus Hristos. Casa de rugaciuni – o sala uriasa de vreo 600 de locuri cu un cor minunat alcatuit mai mult din tineri si copii care au intonat colinde si cantece de inaltare a Lui Isus, unele in ritmuri pamantesti, folclorice sau chiar aproape de cadentele muzicii usoare. Am fost placut surprins cand vreo 600 de credinciosi, sobri, constransi intr-o disciplina aproape militareasca(poate ca este si nimerita o asemenea disciplina pentru romani) au izbucnit de cateva ori in aplauze pe parcursul interpretarii de catre Anatol Razmerita a piesei muzicale "Atat de dulce". Nu stiu daca a ramas multumit de noi Pastorul Dionisie Goia, noi, insa, marturisim, ca ne-a placut mult corul, oamenii din sala si reactia lor la cantecul nostru. Sa revenim, insa, la poezie pentru ca ea a fost legata de Biserica. Pot fi oare conceputi Eminescu, Blaga, Goga, Nichifor Crainic, Radu Gyr si atatia alti mari poeti, pot fi oare ei conceputi in afara credintei stramosilor nostri? Nu stiu exact de unde vine poezia mea, dar stiu ca am descoperit frumusetea Limbii Romane in poezie, iar in Limba Romana ne-am descoperit Tara despre care in copilarie si adolescenta nu stiam aproape nimic. Graiul Roman nu te lasa niciodata singur.

I.A. – Dincolo de intuirea noastra a comunitatilor romanesti in care ati pasit, am vazut peste tot ca v-au asimilat ca pe unul care ati spus ceea ce se dorea sa se auda. Cum explicati aceasta reactie?

G.V. – Eu nu am dorit sa se auda niste cuvinte care, deseori, sunt prefacute false, adica lipsite de orice sens, de sensul care iti primejduieste uneori viata. Am dorit sa se auda caderea Niagarei lacrimii mele care probabil s-a varsat in inima romanilor de aici. Au fost niste clipe cand lacrima mea nu s-a certat cu lacrima lor – iata de unde vine reactia de care vorbeati. Marturisesc ca romanul care nu aude caderea lacrimii altui roman nu ma intereseaza fie el si cel mai bogat om din lume.

I.A. – Cu ce mesaj plecati la fratii de acasa, dupa ce ati vazut cum traiesc, dar mai ales cum simt fratii de dincoace de ocean?

Cântând mi-e dragă California (poezie scrisă în Los Angeles, 2002) - apasati pe fotografie pentru textul poeziei

G.V. – In America am vazut uriasa diferenta dintre capitalism si comunism: lumea capitalista trudeste cu capul rezemat mereu de prezent si viitor, lumea comunista doarme cu capul pe viitor. In America minoritatile nationale sunt libere sa pronunte incorect sau chiar sa uite unele cuvinte englezesti, dar toti stiu ca Limba de Stat este Engleza. Libertatea americana il obliga intr-un fel sa munceasca pe cel care vrea si poate sa munceasca, rasplatindu-i truda si-l lasa sa piara de foame pe trandav si pe betiv. Nu ajunge atata cer deasupra Californiei cata ploaie ar trebui sa cada peste pamantul ei uscat si pietros. Si totusi bunatatile rabufnesc din lut si piatra. Cum? Numai stropite cu roua trudei omenesti. Aici libertatea te obliga sa muncesti, iar munca te tine legat prieteneste de o severa democratie. In America legea este sfanta si o respecta toti. Aici am inteles inca o data ca cine se lauda cu bogatia pamantului sau nemuncind, se lauda in desert. America nu ofera prilejuri cetatenilor ei sa o paraseasca si sa-si ia lumea-n cap. Si totusi mi-e dor de casa, de Basarabia. Multumesc tuturor romanilor care nu m-au lasat singur.

I.A. – Va multumesc dle Grigore Vieru si va doresc continuarea periplului american cu aceeasi intensitate si determinare.

(interviu consemnat de Ion Anton-12/26/2002)

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

+ In memoriam Poetului Grigore Vieru
Strigat de deznădejde
de Grigore Vieru

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

Atâta'i de dulce, California (versuri: Grigore Vieru)
Versuri: Poetul Grigore Vieru
Muzică: Anatol Răsmeritza

Los Angeles, California 2002 (dela stanga la dreapta: Actorul Anatol Rasmeritza, poetul Grigore Vieru, părintele Constantin Alecse, scriitorul-poet Ion Anton)
.....................................................................................................................................

Atâta'i de dulce, California (versuri: Grigore Vieru)

Mi-i scumpa California, Pamant de floare si de stea
Pamant senin dumnezeiesc, Cum e si plaiul romanesc.

Refren
Atata-i de dulce
Atata-i de dulce, California
Pacat ca nu curge,
Pacat ca nu curge, Olt si Dunare prin ea.

Mi-i draga California, Cum draga-mi e si viata mea.
Mi-e drag acest pamant mereu, Caci el e si pamantul meu.

Refren
Atata-i de dulce
Atata-i de dulce, California
Pacat ca nu curge
Pacat ca nu curge, Olt si Dunare prin ea.

La fel e praznuit si-aci, Hristos in tainica lui zi.
Pacat ca la Craciun, curati, Nu cad si fulgi ca in Carpati.

Refren
Atata-i de dulce
Atata-i de dulce, California
Pacat ca nu curge
Pacat ca nu curge, Olt si Dunare prin ea.

Pe tine te iubesc cu alean, Pamant frumos californean.
Frumos din mila Domnului, Dar si din truda omului.

Refren
Atata-i de dulce
Atata-i de dulce, California!
Pacat ca nu curge
Pacat ca nu curge, Olt si Dunare prin ea.

_______________

(Odă dedicată Californiei, cu ocazia vizitei poetului Grigore Vieru, in anul 2002, pe aceste însorite plaiuri)

P.S. La refren se poate pune in loc de Olt si Muresul si Timisul si Prutul si Nistrul dupa zona din care se afla etnia.

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

Nu am, moarte, cu tine nimic...
(versuri: Grigore Vieru)

Apasati aici, sau pe fotografie, sa'l ascultati pe marele poet recitand poezia: Nu am, moarte, cu tine nimic...

.....................................................................................................................................

(Romania literara, nr. 38, 29 septembrie 2004)

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

Un monument viu pentru Grigore Vieru

Un editorial din ultimul număr al revistei Literatura și Arta de la Chișinău semnat de Nicolae Dabija:

Destinul postum al lui Grigore Vieru a început.Autorul volumului “Numele tău” a fost mai mult decât un poet. El a fost însuşi simbolul Basarabiei înstrăinate.Vieru a murit la 74 de ani neîmpliniţi, dar – prin cele pe care le-a realizat: cărţi, poeme, articole, cântece, manuale şcolare, activitate extraliterară etc. – ca şi cum ar fi trăit câteva vieţi într-o singură viaţă.Acum se discută mult ce ar trebui să se facă pentru înveşnicirea numelui distinsului nostru contemporan. Se propune ca pe locul panoului de beton unde s-a stins marele scriitor să-i fie ridicată o statuie, care, iluminată de reflectoare, s-ar vedea de departe şi care ar putea deveni un simbol al uneia dintre intrările principale în capitala republicii.Se propune ca edificiul unde sunt situate majoritatea redacţiilor publicaţiilor republicane să poarte numele Poetului şi acestuia să i se spună: Casa Presei “Grigore Vieru”.Se propune ca numele lui să-l poarte şcoli, grădiniţe, biblioteci…Se preconizează ca una dintre străzile capitalei noastre să se numească “Grigore Vieru”.În 1990, în calitatea mea de membru al Comisiei municipale pentru schimbarea denumirilor de străzi, am propus ca strada V. Jukovski din Chişinău să poarte numele lui Grigore Vieru.Argumentele mele au fost următoarele: poetul locuieşte pe această stradă; odată şi odată vom avea în Chişinău o stradă care să-i poarte numele; de ce să n-o facem acum, cât poetul mai este viu, cu atât mai mult cu cât precedente există: la Moscova, scriitorul Aleksandr Serafimovici, autorul romanului “Torentul de foc”, locuia pe strada Aleksandr Serafimovici, etc. Primarul de atunci, Nicolae Costin, a dat înţelegător din cap şi a zis: - Las’ Grigore Vieru mai întâi să moară şi atunci îi vom găsi o stradă care să-i poarte numele, chiar în centrul capitalei.Din păcate, străzile principale din centrul urbei sunt ocupate. Pentru creatorii de valori naţionale au mai rămas ceva ulicioare sau străzi situate la periferiile capitalei noastre. Am auzit mai multă lume optând pentru ca numele Poetului să-l poarte Strada Armenească (stradă în centrul urbei, variantă plauzibilă, când pe ea nu mai locuieşte de mult nici un armean).Familia lui Grigore Vieru a propus ca numele lui Vieru să-l poarte un bulevard din cartierul Râşcani, unde a locuit Vieru mai mulţi ani în tinereţile sale poetice.Dar poetul a aparţinut familiei cât a fost viu, acum numele lui e un bun naţional şi nu doar familia trebuie să decidă care să fie strada ce i-ar purta numele.Peste zece mii de concetăţeni au optat ca numele lui Grigore Vieru să fie acordat actualei străzi Puşkin.Marele regizor şi om de cultură Ion Ungureanu a rugat să nu contrapunem doi mari poeţi: Puşkin, unul dintre clasicii literaturii universale, a fost şi el un nedreptăţit al sorţii, fiind un exilat pe meleagurile noastre. Credem şi noi că ar fi o nelegiuire să scoatem numele poetului rus din Chişinău.Există o opinie că ar fi mai potrivit să fie mutat acolo unde el s-ar simţi cel mai bine: pe colina Puşkin, unde a locuit Marele Poet rus trei ani de zile, acolo se află Muzeul “A.S. Puşkin”, caldarâmul îi mai ţine minte paşii şi unii arbori şi-l mai amintesc… (sau chiar între bulevardele Moscova şi Sankt Petersburg din cartierul Râşcani).Se ştie că strada Puşkin nu s-a născut cu acest nume: ea s-a numit până la 1944 şi Gubernială, şi Arhierească, şi Regele Carol I…În toate capitalele lumii străzile centrale au amprentă naţională. Grigore Vieru face parte din cohorta sau din familia lui Ştefan cel Mare, Eminescu, Mateevici, Alexandru cel Bun, Iorga.Strada care i-ar purta numele – din respect faţă de noi înşine – ar trebui să se afle în vecinătatea sau în preajma acestora. Grigore Vieru era oaspete des la edificiile de pe această stradă: Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, Ambasada României, Casa Presei, Catedrala “Naşterea Domnului”, Uniunea Teatrală, Uniunea Scriitorilor (situată o vreme în clădirea Liceului “Natalia Dadiani” de la colţ cu Str. 31 August 1989), Universitatea de Stat, Liceul Româno-Francez “Gh.Asachi”, Palatul Naţional etc.Deşi… împărtăşim şi părerea lui Ion Ungureanu: Grigore Vieru nu are atât nevoie de străzi care să-i poarte numele, de statui sau busturi. El şi-ar fi dorit cel mai mult ca Limba Română să-şi găsească locul ei în Constituţia republicii şi ca în şcoli să revină cursurile de Istorie a Românilor, valori pentru care a luptat până în ultima sa clipă.Acesta ar fi cu adevărat un monument viu dedicat memoriei Poetului. Pentru asta s-ar putea renunţa şi la rebotezarea străzii Puşkin…Marele Poet rostise într-un poem: “Uşoară, maică, uşoară,C-ai putea să mergi călcândPe seminţele ce zboarăÎntre ceruri şi pământ…”.Acum El merge călcând pe fulgii care zboară între ceruri şi pământ, înălţându-se către ceruri, lăsându-ne orfani şi năpăstuiţi.N-am ştiut să-l preţuim.N-am ştiut să-l apărăm.Nu l-am meritat.Iartă-ne, bădie Grigore!

Sursa

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

Grigore Vieru cel Adevarat

"Noi vrem sa-l vedem pe Grigore Vieru, cel adevarat..."
"Avea un vis: Unirea. Pe care nu l-a mai vazut realizat."
"Vreau sa vad unirea si sa mor!"

Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet. El a fost un simbol al Basarabiei înstrainate. Prin intermediul creatiei poetului Tara a aflat înca în anii '70 ca Basarabia cea rapita de la trupul ei traieste. Grigore Vieru a debutat în presa din România cu un ciclu de versuri tradus din. ruseste (si care aparuse în revista moscovita Iunost', tradus din . româneste). Grigore Vieru e scriitorul care a modelat generatia noastra. Când revenea de la Bucuresti, compartimentul trenului era plin cu saci cu carti. Cartile aduse de el - Iorga, Blaga, Preda, Stanescu etc. - le-a citit aproape un sfert de Chisinau. Nu era zgârcit, le "împartasea" si altora, ca pe o azima. Într-o perioada de deznationalizare feroce a Basarabiei, de la el, dar si din acele carti, generatia noastra a patruns adevaratele sensuri ale notiunilor de Patrie, Neam, Limba, Istorie, sovietizate excesiv. El a crescut generatii de cititori în spirit românesc. A alcatuit abecedare, manuale pentru scoala, a compus cântece care sa ne îmbarbateze. Poeziile lui Vieru, odata scrise, nu mai erau ale lui. El era al lor. Profilul poetului, felul de a fi, de a rosti cuvintele parca fusese modelat de acestea. Unele dintre poemele sale devenisera cântece. Multe devenisera folclor. Lumea le rostea, trecându-le din gura în gura, omitând numele autorului. La începutul anilor '70 eram student, când am adunat cu alti colegi de facultate, în cadrul unei expeditii de colectare a literaturii folclorice, în niste sate de codru, mai multe poezii populare, basme, cântece, cimilituri. În una dintre aceste localitati, un batrân de vreo 80 de ani mi-a recitat câteva balade si mai multe poezii pentru copii de. Grigore Vieru. ? De unde le cunoasteti?, l-am întrebat plin de curiozitate pe unches. ? De la maica-mea, care le-a auzit si ea, la rându-i, de la bunica ei. ? Dar poeziile lui Grigore Vieru? ? Apoi cred ca tot de la dânsele. Chit ca acele femei traisera pe vremea lui Eminescu. La o întâlnire de la Biblioteca Ion Creanga din Chisinau, poetul a prins sa recite una dintre cunoscutele sale poezii: Tata fluiere ne face, Noi cântam voios. Si aici poetului, se mai întâmpla, i-a disparut vocea, si atunci toata acea sala de copii s-a transformat într-un fel de cor antic, care l-a ajutat pe poet sa-si termine poezia: . Pentru pace, pentru pace Multumim frumos!!! Se crease într-un moment impresia ca acei copii ai Basarabiei cunosteau mai bine ca Grigore Vieru cele scrise de Grigore Vieru. La o gradinita din Chisinau, cum Grigore Vieru, care fusese solicitat sa se întâlneasca cu copiii, era plecat din Basarabia, Uniunea Scriitorilor l-a trimis pe poetul Ion Vieru. Dar copiii nu pot fi mintiti. La un moment dat unul din coplesi s-a ridicat si a protestat: ? Noi vrem sa-l vedem pe Grigore Vieru cel adevarat. Vieru cel adevarat era doar unul. Pentru noi Grigore Vieru a însemnat un model de scriere. Spre deosebire de unii tineri condeieri care au îmbatrânit fara sa se maturizeze, Vieru n-a fost tânar niciodata. El s-a nascut batrân. Ca poet, evident. De la Alarma (prima lui carte de versuri pentru copii) si pâna la alarma continuta în ultimele sale poeme si articole, Vieru a fost o santinela la curatenia si prosperitatea limbii române, la cultivarea Constiintei si Demnitatii noastre nationale. Avea un vis: Unirea. Pe care nu l-a mai vazut realizat. Acum o vreme presa bolsevica de la Chisinau vorbea de Vieru ca de un scriitor care a supravietuit operei sale (articolele lui M. Contiu si ale altor mercenari de presa). Si abia când Vieru a declarat într-un interviu din Literatura si arta: "Vreau sa vad Unirea si sa mor", adversarii lui ideologici au fost, brusc, de acord cu faptul ca "Vieru e un poet nemuritor". Cei care îl urau îl urau mai degraba pentru bunatatea lui, pentru corectitudinea si pentru talentul sau, pentru ca nu ceda în fata minciunii, pentru ca mai-marii zilei se linguseau în fata lui, dar cel mai mult pentru lectia de românism care fusese. Când era omagiat Vieru, era, de fapt, omagiata Basarabia. Cea din sufletul sau, care era numai si numai româneasca. Adversarii l-au ucis pe Vieru de mai multe ori, dar el n-a murit niciodata. Pentru ca a stiut sa învie de fiecare data prin vers. De asta data el a plecat ca sa ramâna. Daca un ostas moare acasa în patul lui, nu-l ia nimeni în seama. Pe Grigore Vieru au venit sute de mii de oameni sa-l petreaca pe ultimul sau drum. Pentru ca ostasul Vieru a cazut în batalie. În batalia pentru Bine, Adevar, Dreptate, Frumos, Limba, Istorie, Valori Nationale. Desi avusese doua infarcte, Vieru "nu se astâmpara", cum scria un ziar guvernamental de la Chisinau. Vieru iesea la lupta cu inima sfâsiata, ca un drapel pe redute. În ziua înmormântarii lui Vieru s-au vândut toate florile din Chisinau, încât cineva mi-a spus ca s-a deplasat cu o masina la Ialoveni sa procure câteva crizanteme. Se pare ca abia dupa ce s-a dus, Basarabia si-a dat seama ce-a însemnat pentru ea Vieru. Si aici ma întreb: chiar trebuia Grigore Vieru sa moara, pentru ca sa poata fi apreciat la justa sa valoare?! Ca sa i se vada adevarata lui dimensiune?! Ca sa simtim cu totii atât de acut golul enorm pe care l-a lasat Poetul si Luptatorul în urma-i?! Toate cartile lui au fost avanposturi. Ele luptau, iubeau, vorbeau si când poetul nu se afla în preajma lor. La fel vor proceda acestea si de azi încolo. Vor lupta, vor iubi si vorbi în locul lui Grigore Vieru, cu cuvintele Limbii Române, cu lacrimile (de bucurie si suferinta) ale Natiunii Române si cu sperantele neamului nostru de care sufletul Poetului a fost întotdeauna preaplin "ca un pom de rosii mere".

Nicolae DABIJA
_________________
Fr Constantin Alecse
Biserica.org
Blog-ul in Romaneste
English Blog

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

Art. Meridianul Romanesc!
Monday, March 2, 2009 6:19 PM
From: NICKINCTAX@aol.com
To: preot@biserica.org

Stimate Parinte Alecse,

1. Foarte impresionat de art. d-lui Anton despre Marele Poet Grigore Vieru!

2. Si mai impresionat de aprecierile regretatului poet la adresa DVS!

3. Regretul meu ca nu am luat parte nici in 2002 nici in 2009 la evenimentele de cinstire mai intai in viata si apoi la moarte, a marelui disparut! Mi-a vorbit un tanar basarabean despre comemorarea tinuta la Biserica !

Cu stima,
Sarut mana Parinte!

Nicolae Sadrapeli
_________________
Fr Constantin Alecse
Biserica.org
Blog-ul in Romaneste
English Blog

Fr Constantin Alecse · Site Admin Joined: 28 Jun 2006 Posts: 3525

Ana Maria Gibu: „Poetul înger“ (lui Grigore Vieru)

Un inger al cuvintelor s-a ridicat spre astre

Langa Luceafarul iubit al poeziei noastre .

S-a dus sa-si odihneasca aripile obosite

Ce l-au purtat prin lumea cuvintelor vrajite.

Cuvinte ce-ncalzite in inima-i curata

Ne-au picurat in suflet iubire adevarata

De tara, de credinta, de limba romaneasca

De mama, de copii, de casa parinteasca.

Sa-i dea Dumnezeu pace,si din inaltul zarii

Sa ne vegheze vesnic pamantul drag al tarii!

Sursa
_________________
Fr Constantin Alecse
Biserica.org
Blog-ul in Romaneste
English Blog