Invătăturile
"Sfintilor Părinti" ai Bisericii,
si doctrinele Bisericii
si Sfintele Scripturi
Un articol cu pretentii academice al
neoprotestantilor, comentat de Bogdan Mateciuc. „Nu aruncati
mărgăritare la porci, ca nu cumva să le calce în picioare si
să se întoarcă împotriva voastră.”
Titlul de mai sus apartine unui
material cu pretentii academice, publicat pe unele siturile neoprotestante.
Materialul nu este semnat, autorul fiind inspirat si punându-se la adăpost
de hazul pe care-l stârneste scriitura lui persoanelor care cunosc cât de cât
lucrurile abordate de el aici. Voi prezenta acest material paragraf cu
paragraf, trecând apoi cu caractere italice observatiile mele la cele scrise de
autor. Am ales sa pastrez ortografia si punctuatia folosita de autorul/traducatorul
articolului.
Unii sustin că "si
învătăturile prin viu grai ale Domnului Iisus, ale Apostolilor si
traditiile Bisericii au fost păstrate în scris. Pentru aceasta avem
scrierile Sfintilor Părinti ai Bisericii, scrierile Sfintilor, ale patriarhilor,
papilor si ale conciliilor Bisericii. Acestea fiind scrise acum, noi credem
că ele sunt folosite de Duhul Sfânt pentru a ne vorbi" (o parafraza
extinsa).
Acesta este punctul de pornire al autorului: nu un citat
exact, ci o parafrază. Nu ni se spune nici de unde provine si nici cine a
formulat asa ceva. Autorul crede că întelege despre ce este vorba în
citatul respectiv si se aventurează să-l parafrazeze. Citatul
autorului aduce pe undeva cu un adevăr al Bisericii: învătăturile
prin viu grai ale Domnului Iisus si ale Apostolilor au fost păstrate în
scris si de aceea ele sunt utile pentru călăuzire în viata
crestinească.
Parafraza făcută de autor trădează
predispozitiile lui religioase si aversiunea lui fată de Biserică si
de conducătorii acesteia. Aceasta se poate vedea din însiruirea
„sfintilor, papilor si conciliilor Bisericii”, pentru el acestia si acestea
fiind „tot o apă si-un pământ”.
La suprafata, o asemenea
afirmatie poate parea un argument puternic. Insa studiind istoria Bisericii,
vedem că multe din invataturile parintilor bisericii si ale sfintilor se
contrazic profund. De exemplu, parintele Origen (185-254 d.H.) a sustinut idei
contrare conceptului biblic trinitarian, prilej folosit astazi de Martorii lui
Iehova pentru a afirma că doctrina Trinitatii a fost ilegitim introdusa
abia la un conciliu ulterior, în timp ce alti parinti ai bisericii sustineau
că Trinitatea este negresit o doctrina biblica. Unul dintre acestia a fost
Tertulian (160-220 d.H.), care la randul lui sprijinea invataturile eretice ale
montanistilor.
Autorul nu stă mult pe gânduri si începe să treacă în
revistă diferiti autori din primele secole crestine, toti reprezentând
pentru el „Părinti ai Bisericii”. Astfel, aflăm cu surprindere
că Origen a fost un Părinte al Bisericii! E interesant că
autorul vorbeste despre studierea istoriei Bisericii, însă se dă de
gol că nici nu s-a apropiat de asa ceva. Ar fi putut afla că Origen,
după ce initial a scris o lucrare împotriva ereticului Celsus, a ajuns
să sustină învătături contrare Scripturii, motiv pentru
care a fost anatemizat. Mai mult, Origen nu a fost nici măcar preot,
întrucât s-a scopit după ce a interpretat gresit versetul din
Scriptură care spune că „unii s-au făcut fameni pentru
Împărătia Cerurilor.”
Un alt lucru interesant este că autorul îl face pe Origen vinovat de
aparitia sectei iehovistilor. Problema este că, asemenea sectei din care
face parte autorul, nici iehovistii nu acceptă vreo altă scriere în
afară de Biblie, ei neavând deci cum să se inspire pentru învătăturile
lor tocmai din scrierile lui Origen.
Următorul vizat de autor este Tertulian, un alt „părinte” (pentru
autor). Tertulian este criticat că sustinea învătăturile
montanistilor. În realitate, Tertulian a fost un istoric si un apologet
crestin, care însă spre sfârsitul vietii a fost atras de secta
montanistilor. El nu a fost niciodată considerat Părinte al
Bisericii, desi unele din scrierile lui reprezintă adevărate tratate
de apologetică crestină. Pe de altă parte, din cartea pastorului
baptist J. M. Carroll, Cărarea de sânge, aflăm că montanistii au
fost de fapt precursori ai neoprotestantilor de astăzi, adevărati
crestini prigoniti de Biserica oficială pentru credinta lor. J. M. Carroll
este frate bun de credintă cu autorul articolului de fată. Se pune
întrebarea: pentru neoprotestanti, montanistii au fost eretici sau au fost
chiar strămosii lor?
Parintele sf. Iustin Martirul (a
murit în 165 d.H.) a exprimat o admiratie deosebita pentru multi dintre
filozofii pagani ai Greciei. Astfel el a afirmat că, filozofii pagani
greci, Socrate si Heraclit, au fost în realitate niste "crestini mai
dinainte de Hristos". Sf. Iustin a spus: "Noi am fost invatati
că Hristos este intaiul nascut al lui Dumnezeu, si am aratat mai sus
că El este logosul la care toata rasa umana este partasa, iar aceia care
traiesc dupa el sunt crestini, chiar daca acestia sunt considerati atei. Dintre
greci, acestia au fost Socrate si Heraclit, si multi asemenea lor…"
Parintele bisericii sf. Clement
din Alexandria (150-aprox.215 d.H.) a avut si el o opinie exceptionala despre
filozofia greaca. Astfel el a spus că, "Dumnezeu este sursa tuturor
lucrurilor bune, mai ales a unora din testamentele vechi si nou, dar si prin
urmare, a filozofiei. Se poate ca intr-adevar filozofia sa le fi fost data
grecilor pana ce Domnul urma sa-i cheme. Caci filozofia le-a fost un
‘indrumator’ pentru a aduce gandirea greaca la Hristos la fel cum Legea i-a
adus pe evrei. Astfel, filozofia a fost o introducere, pregatind calea
desavarsirii în Hristos."
Probabil ideile exprimate de Sf. Iustin Martirul si de
Sf. Clement din Alexandria sunt prea înalte pentru autorul articolului sau
exprimă un lucru prea duhovnicesc pentru el. Îi sugerăm să
facă exercitii cu cuvintele Sf. Apostol Pavel referitoare la „cei
fără Lege, dar care fac cele ale Legii din fire.” Cine întelege
cuvintele lui Pavel va întelege desigur si cuvintele Sfintilor citati.
Autorul e constant în a-si exprima antipatia fată de
Sfinti si fată de Părintii Bisericii, scriind „părintele sf. ”
în fata fiecărui nume. O exprimare ciudată si pur personală,
fără a mai vorbi de „Sfântul” scris cu literă mică.
Ideea că unii Părinti ai Bisericii ar fi avut
„o admiratie deosebită” fată de filosofii greci e fortată.
Acesti Părinti nu au făcut altceva decât să aplice tactica Sf.
Apostol Pavel, aceea de a le arăta necrestinilor că însisi
învătatii lor preferati aveau unele lucruri inspirate de Dumnezeu. Să
nu uităm că Sf. Apostol Pavel chiar citează în acest sens un
poet păgân. Autorul articolului vrea însă să-i zugrăvească
pe Părintii Bisericii ca fiind preocupati mai mult de filosofia
păgână decât de învătătura lui Hristos.
Insa parintele bisericii sf.
Tertulian s-a aflat intr-un dezacord puternic cu parintii mai sus mentionati,
ce au simpatizat pagana filozofie greaca. El a spus: "Aceasta filozofie
constituie de fapt (centrul) subiectul de discutie al intelepciunii lumii
acesteia. Ea este interpretul nelegitim al ordinii si naturii divine. De fapt,
insasi ereziile sunt nascute de aceasta filozofie…" (Tertulian, "De
praescriptione haereticorum"). In aceeasi scriere, acest parinte al
bisericii a atacat pe unii dintre cei mai faimosi filozofi greci ai
antichitatii, pe Plato, Zeno, Heraclit (omul despre care sf. Iustin Martirul a
spus că era un crestin mai inainte de Hristos!) si pe Aristotel. In
acelasi fel, Tertulian a mai criticat aspru amestecul invataturilor crestine cu
cele ale filozofilor pagani greci. El este cel ce a spus, "sa piara orice
perspectiva a unui crestinism stoic, platonic sau dialectic." Cuvantul
"dialectic" se refera la metoda prin care se invata în scolile
filozofice grecesti din antichitate, si anume aceea de a pune intrebari în
clase si de a se raspunde pe baza logicii umane.
Iată-l citat aici pe „părintele bisericii sf.
Tertulian”. De fapt, lucrurile spuse aici de Tertulian sunt perfect
adevărate, însă se referă la întreaga filosofie a grecilor, pe
când Părintii citati anterior vorbeau numai de unele aspecte din filosofia
grecilor. Citatul din Tertulian nu contravine cu nimic citatelor anterioare. Pentru
o mai bună întelegere, poetul păgân citat de Sf. Pavel în
Scriptură avea si el unele aspecte bune în scrierile lui, însă asta
nu făcea că tot ce scrisese el să fie acceptabil din punct de
vedere crestin.
Iarăsi, cine întelege „fără Lege, dar
făcând cele ale Legii din fire” va întelege si „crestin înainte de
Hristos".
Parintele bisericii, sf.
Grigorie de Nazianz (330-390 d.H.) a spus că nu era recomandabil sa se
boteze copii mici inainte de varsta de 3 ani, când, spune el, "ei sunt capabili
sa asculte si sa raspunda la unele cuvinte sfinte". Sf. Grigorie este acum
considerat de catre bisericile ortodoxe unul dintre cei mai importanti parinti
ai bisericii, iar de catre Biserica Romano-Catolica, unul dintre cei mai
"mari" invatatori ai acesteia. Cu toate acestea, în mod contrar
parintele bisericii sf. Origen a sustinut că botezul copiilor era un
obicei pe care bisericile l-au primit de la Apostoli si care era necesar pentru
eliberarea copilului de pacatul originar.
E o problemă pentru neoprotestanti să
înteleagă cine si ce au fost acei oameni pe care Biserica îi numeste azi
„Sfinti” sau „Părinti ai Bisericii”. Neoprotestantii au o părere
exaltată despre ei si cred, în mod eronat, că acestia reprezintă
un fel de mici dumnezei în Biserica Ortodoxă. În realitate, Biserica a
atribuit aceste titulaturi unor oameni care prin viata lor reprezintă
modele de urmat pentru crestinii de azi. Acesti Sfinti si Părinti ai
Bisericii au formulat uneori păreri personale care nu au coincis cu
învătătura Bisericii, însă nu au făcut din ele dogme si
nici nu le-au răspândit ca fiind neapărat adevărate. Există
unele învătături gresite formulate de unii Părinti ai Bisericii,
însă Biserica le-a trecut cu vederea întrucât autorii lor le-au prezentat
doar ca păreri personale.
Învătătura oficială a Bisericii nu a fost
formulată de persoane individuale. Biserica este numită
„sobornicească”, în sensul că ea nu este condusă de o
persoană, ci în mod colectiv. Învătătura ei a fost
stabilită de comun acord de Părintii Bisericii în cadrul sinoadelor
ecumenice. Numai acele puncte de vedere personale care erau în spiritul
învătăturii ale Bisericii au ajuns să facă parte din
învătătura Bisericii, fiind folosite pentru explicarea si detalierea
unor adevăruri fundamentale. În concluzie, învătătura Bisericii
e un lucru, iar opiniile separate ale unor Părinti alt lucru. Acestea nu
sunt necesarmente identice.
Alegoria "Păstorul lui
Hermas" a fost scrisa în jurul anului 150 D.H. de catre un om pe nume
Hermas. El a invatat ideea ridicola că credinciosii drepti care au murit
fara a fi botezati în apa, urmau a fi botezati în apa, în iad (!!) de catre
Apostoli. Dar, aceasta conceptie nu avea girul restului parintilor bisericii.
„Păstorul lui Hermas” este o carte necanonică.
Despre toate cărtile necanonice Biserica afirmă că nu pot fi
folosite pentru învătătura publică, dar pot fi citite în
particular deoarece contin unele îndemnuri utile. Cartea mentionată aici
vorbeste despre necesitatea pocăintei de păcate, despre urmările
pe care le pot avea păcatele personale. În plus, contine o minunată
alegorie a Bisericii, de la început până la sfârsitul veacurilor.
De ce această carte a fost declarată
necanonică de Biserică, chiar autorul articolului dă
răspunsul: ea contine lucruri neacceptate de Biserică.
Sf. Tertulian afirma că
prin botezul în apa omul primeste iertarea pacatelor, devine o noua faptura în
Hristos Iisus si un copil al lui Dumnezeu. Cuvintele lui asupra acestui subiect
sunt frecvent citate de catre teologii catolici, ortodocsi, si chiar de unii
protestanti, ca fiind chipurile, inspirate de Dumnezeu. Dar tot Tertulian este
acelasi care a spus că botezul în apa al noilor nascuti este gresit si
că este daunator atat copilului, cat si nasilor lui. Asupra acestui din
urma punct multi parinti ai bisericii s-au aflat în dezacord.
Sf. Augustin si sf. Origen au
invatat impreuna că Maria nu a intretinut relatii sexuale cu Iosif dupa ce
l-a nascut pe Iisus, iar Augustin a sustinut că nici macar nasterea lui
Iisus nu i-a deschis Mariei pantecele (punct asupra caruia medicina are mai
multa autoritate decat el!), ramanand "pururea fecioara", pe când
Origen nu a fost de acord cu el. Tertulian a sustinut idei contrare lui
Augustin si Origen, în chestiunea virginitatii Mariei dupa nasterea lui Iisus,
invatand că ea a avut relatii sexuale cu devotatul Iosif.
Cine a avut dreptate în aceasta
chestiune? Nu se cade atunci sa ne intrebam, "dar ce spune Biblia despre
acest lucru?"
Liderii de biserica care sustin
că traditia, asa cum este transmisa prin scrierile parintilor Bisericii,
ale conciliilor Bisericii s.a.m.d., reflecta voia lui Dumnezeu chiar daca se
contrazic cu marturia scrisa a Scripturilor, nu fac altceva decat sa selecteze
parti din aceste scrieri si sa nu le prezinte în intregime. De ce? Este aceasta
o dovada de obiectivitate? Sau este de fapt o slabiciune si o recunoastere a
faptului că acestea nu sunt consecvente ci prezinta contradictii? Ei nu
iau fiecare cuvant scris sau rostit de acestia ca fiind voia lui Dumnezeu, ci
doar preiau acele parti ale scrierilor parintilor sfinti (ai Bisericii) sau ale
conciliilor care par sa sprijine propriile lor ideii, teorii si interese
ecleziastice.
Autorul atribuie niste false afirmatii „liderilor de
biserică”. Niciodată Biserica nu a afirmat că tot ce au scris
Sfintii Părinti e infailibil. Sfintii Părinti au avut fiecare, unii
mai mult, altii mai putin, contributii la învătătura Bisericii.
Autorul creează false probleme ca apoi să formuleze întrebări
retorice pe baza lor. „E usor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune.” (M.
Eminescu)
În ceea ce priveste medicina si autoritatea ei,
însăsi nasterea Fiului lui Dumnezeu e un non-sens din punct de vedere
medical. Însă Hristos chiar s-a născut dintr-o fecioară.
Intrebarea care trebuie sa se
puna este, "Care parte a scrierilor sfintilor parinti, ale conciliilor
bisericii, ale papilor, sfintilor si patriarhilor sunt considerate voia lui
Dumnezeu, daca nu tot ce au spus si au scris este inspirat de Dumnezeu? Cum
putem stii că ceea ce spun intr-un loc reveleaza voia lui Dumnezeu mai
mult decat ceea ce au spus în alt loc (din scrierile lor)? Cum putem fi siguri
că nu citim o pagina a scrierilor lor care sustine lucruri contrare voii
lui Dumnezeu?"
Pentru a-si rezolva dilema si a întelege rostul
scrierilor persoanelor citate, îi recomandăm autorului să
citească cele scrise mai sus despre învătătura oficială a
Bisericii. Referitor la „ce spune Biblia despre acest lucru”, un studiu atent
al Scripturii arată că „fratii Domnului” – expresie din
Scriptură – se referă la niste veri ai Domnului Iisus Hristos. A se
vedea articolul De ce este considerată
Maria 'pururea fecioară’?
Sf. Ioan Gura de Aur - De
exemplu, în unele din scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur (Patriarh al
Constantinopolelui intre anii 397-403 d.H.), acesta afirma multe lucruri cu
care sunt de acord multi lideri catolici si ortodocsi, dar cu toate acestea
atat catolicii cat si ortodocsii spun că Ioan Gură de Aur a gresit
invatand că mama lui Iisus nu a fost desavarsita, deoarece ei sustin acum
că Maria s-a nascut fara pacat si a ramas fara pacat. Aceasta doctrina
este cunoscuta sub numele de "Conceptia imaculata a Mariei" la
catolici si "vesnica feciorie a Mariei" la ortodocsi. Iata cum astfel
nu sunt ascultati sfintii parinti pe care-i venereaza atat de mult!!
Asa cum am arătat mai sus, nu tot ce au scris Sfintii e adevărat.
Autoritatea care a decis care părti sunt corecte si care nu a fost
Biserica prin sinoadele ecumenice.
Autorul face o afirmatie ciudată: motivul pentru care ortodocsii si
catolicii afirmă că Ioan Gură de Aur s-a înselat cu privire la
Fecioara Maria e... faptul că ei sustin acum că Maria s-a născut
fără păcat! Interesant „motiv”...
În plus, doctrina catolică privind „conceptia imaculată a
Fecioarei Maria” a fost formulată foarte târziu si nu a fost nicidecum
bazată pe învătăturile Sf. Ioan Gură de Aur. Autorul îsi
trădează încă o dată ignoranta si pseudo-cultura în acest
domeniu.
Sf. Grigore de Nisa - Unele din
scrierile părintelui bisericii sf. Grigore de Nisa (335-394 d.H.) sunt considerate
de multi episcopi ortodocsi si catolici, cat si de unii protestanti, ca fiind
inspirate de Dumnezeu. In ciuda acestui fapt, ei sunt în dezacord cu invatatura
afirmata de el că în cele din urma toti oamenii vor fi impacati cu
Dumnezeu si că nimeni nu va fi despartit de Dumnezeu pe vesnicie -
doctrina mantuirii universale sau eroarea universalismului.
Sf. Chiril din Alexandria - In
scrierile parintelui bisericii, sf. Ciril din Alexandria (a murit în 444 d.H.)
a afirmat corect că Iisus nu are doua personalitati, una de om si una de
Dumnezeu, sustinand separarea celor doua naturi în Persoana lui Hristos, si
punand la indoiala unitatea Persoanei Lui. Multe din cuvintele lui Chiril
privitoare la acest subiect (combatand "nestorianismul") sunt
socotite de catre patriarhii ortodocsi, de episcopii catolici, cat si de unii
lideri protestanti, a fi exprimari inspirate ale asa-numitei "traditii
apostolice", insa se opun afirmatiei sale că Iisus ar avea o singura
natura (monofizismul si eutichianismul) si sustin corect că Domnul Iisus a
avut doua naturi ce au fost unite "hipostatic" intr-o singura
persoana. Acesti patriarhi ortodocsi si episcopi catolici spun că aceasta
conceptie a sf. Ciril nu este o exprimare a "traditiei apostolice",
în timp ce episcopii Bisericilor Ortodoxe Copte (coptice) (tipii cu tuguiul ala
negru în cap, un fel de Klu-Klux-Klan, pe negru!!!) spun că aceasta opinie
este o exprimare a "traditiei apostolice".
Autorul are o exprimare deficitară. Nu se întelege din
relatarea lui ce anume a sustinut Sf. Chiril din Alexandria. Dincolo de
formularea încâlcită, relevantă pentru tinuta autorului este viziunea
pe care o are fată de crestinii copti si de portul traditional al
acestora. Oare cum ar descrie vesmântul traditional al musulmanilor sau de
kippa purtată de evrei când se roagă? O persoană care descrie în
astfel de cuvinte ceva ce nu întelege e putin probabil să poată
pricepe învătăturile mai duhovnicesti ale credintei crestine.
Dupa care standard obiectiv
putem noi sa determinam care dintre invataturile Sfantului Ioan Gura de Aur,
Sfantului Gregoriu din Nisa, sf. Ciril din Alexandria, sf. Ireneu, sf.
Hipolitus, etc., sunt corecte, daca nu acceptam tot ce spun acestia ca fiind
inspirat de Duhul Sfant? Daca nu tot ce au spus si scris noi recunoastem
că este insuflat de Dumnezeu? Pe ce baza facem selectia invataturilor lor?
O cale usoara de iesire din
aceasta dilema este cea aleasa de multime: "sa decida liderii bisericii în
locul nostru!" "Sa spuna ei care parti din aceste scrieri contin
adevarul lui Dumnezeu!" Dar cine poate sa ne spuna daca acesti lideri de
biserici care nu accepta Sfintele Scripturi ca autoritate suprema în Biserica
si criteriu final determinarea adevarului, nu vor fi influentati de erorile ce
au fost amestecate cu adevarurile inspirate de Dumnezeu pe care le-au citit în
scrierile Parintilor Bisericii, Consiliilor Bisericii, Patriarhilor, Sfintilor,
teologilor, papilor, etc.?
Autorul nu întelege, dar nici nu vrea să
înteleagă. El are problema lui cu „sfintii părintii bisericii, cu
patriarhii, cu teologii si cu papii.”
Autoritatea de care trebuie să asculte orice crestin
este Biserica. „Dacă nu te ascultă, spune-l Bisericii, si dacă
nu ascultă nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân
si ca un vames.” Nici un cuvânt în plus despre asta.
Pe de altă parte, în timp ce Biserica are de la
începuturile ei o învătătură oficială unitară,
afirmată si sustinută în mod ecumenic si sobornicesc de către
toti conducătorii ei de-a lungul vremii, în sectele neoprotestante fiecare
predicator are învătătura lui pe care o propagă de la amvon. Nu
este un lucru rar să întâlnesti în aceeasi adunare neoprotestantă doi
sau mai multi predicatori care să sustină puncte de vedere diferite.
Cine decide în aceste adunări care e opinia corectă? Practic fiecare
membru este lăsat să aleagă ce vrea si ce-i place din predicile
auzite. „Si-au făcut învătături plăcute urechilor lor si
(...) de aceea Dumnezeu i-a lăsat în voia poftelor lor.” Autorul
articolului nu are nici o problemă cu puzderia de interpretări ale
Scripturii din adunările neoprotestante. El este însă muncit de
contradictiile din scrierile „sfintilor” Tertulian si Origen.
Insa aceasta atitudine nu este
conforma responsabilitatii pe care Dumnezeu a dat-o fiecarui individ de a
cunoaste adevarul Sau si de a-l separa de eroare! Dealtfel, aceasta
responsabilitate revine personal fiecarui credincios crestin care calca, fie
pragul acestei biserici, fie al alteia, deoarece Dumnezeu este direct interesat
ca acesta sa pastreze "credinta care a fost data sfintilor odata pentru
totdeauna" (Iuda 3), sa "cerceteze toate lucrurile, sa pastreze ce
este bun si sa fereasca de orice se pare rau" (1Tes.5:21-22) si sa
cerceteze Scripturile în fiecare zi pentru a vedea daca ce i se spune este asa
(Fapte 17:11).
În timp ce este adevărat că fiecare crestin
trebuie să cunoască adevărul Său, „credinta care a fost
dată odată pentru totdeauna sfintilor” este credinta... Sfintilor, nu
a sectelor apărute în ultimele sute de ani.
Noi nu suntem liberi să interpretăm Sf.
Scripturi după cum ne place, ci trebuie să le interpretăm asa
cum ne-au învătat Sf. Părinti. Multi au căzut usor în cursa
acceptării propriei “întelepciuni” în locul învătăturii Sf.
Părinti. Dacă vom asculta de învătăturile lor, în loc de a
gândi că suntem suficient de întelepti pentru a-i învăta pe altii din
propria noastră “întelepciune”, atunci nu ne vom rătăci. Trebuie
să lăsăm la o parte preconceptiile noastre despre
interpretări “alegorice” sau “literare” si să vedem cum ne
învată Sf. Părinti să citim Sf. Scriptura.
Singura cale de iesire din
aceasta dilema în care ne-au lasat parintii Bisericii, …este de a face ceea ce
vedem că a facut Domnul Iisus în Marcu 7:1-13. El a verificat daca
invataturile traditionale ale liderilor religiosi a vremii Sale, ale teologilor
si asa-numitilor sfinti, se afla în acord cu Sfintele Scripturi.
Fariseii si cativa carturari,
veniti din Ierusalim, s-au adunat la Iisus. Ei au vazut pe unii din ucenicii
Lui prinzand cu mainile necurate, adica nespalate. Fariseii, insa, si toti
Iudeii nu mananca fara sa-si spele cu mare bagare de seama mainile, dupa datina
batranilor. Si când se intorc din piata, nu mananca decat dupa ce s-au scaldat.
Sunt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei sa le tina, precum: spalarea
paharelor, a ulcioarelor, a caldarilor si a paturilor. Si Fariseii si
carturarii L-au intrebat: "Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina
batranilor, ci pranzesc cu mainile nespalate?" Iisus le-a raspuns:
"Fatarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris:
,Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi cari nu sunt decat niste porunci
omenesti.` Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni,
precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de
acestea." El le-a mai zis: "Ati desfiintat frumos porunca lui
Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra. Caci Moise a zis: "Sa cinstesti pe
tatal tau si pe mama ta;" si: "Cine va grai de rau pe tatal sau sau
pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea." Voi, dimpotriva, ziceti:
"Daca un om va spune tatalui sau sau mamei sale: ,Ori cu ce te-as putea
ajuta, este ,Corban`, adica dat lui Dumnezeu, face bine; si nu-l mai lasati sa
faca nimic pentru tatal sau pentru mama sa. Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui
Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!”
Iisus s-a confruntat cu aceeasi
problema cu care se confrunta multi oameni din zilele noastre - aceea de a
incerca sa afle care interpretare a Scripturii este cea corecta. Atunci Iudeii
au incercat sa stavileasca potopul de interpretari subiective, angajand doua
metode diferite. Odata, că (1.) traditiile (datinile) batranilor lor, ale
marilor lor invatatori religiosi sau ale teologilor lor, ale asa-numitilor
oameni sfinti ai trecutului (în cazul lor, farisei), si apoi, (2.) invataturile
actuale ale preotilor (în acest caz, ale saducheilor), indeosebi ale Marelui
Preot, ce au fost folosite pentru a determina care era interpretarea corecta a
Sfintelor Scripturi.
Marcu 7:6-13 "Norodul
acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma
cinstesc ei, dand invataturi cari nu sunt decat niste porunci omenesti.` Voi
lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni, precum:
spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de
acestea." El le-a mai zis: "Ati desfiintat frumos porunca lui
Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra. Caci Moise a zis: "Sa cinstesti pe
tatal tau si pe mama ta;" si: "Cine va grai de rau pe tatal sau sau
pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea." Voi, dimpotriva, ziceti:
"Daca un om va spune tatalui sau sau mamei sale: ,Ori cu ce te-as putea
ajuta, este ,Corban`, adica dat lui Dumnezeu, face bine; si nu-l mai lasati sa
faca nimic pentru tatal sau pentru mama sa. Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui
Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul
acesta!"
Matei 15:1-20 "…Degeaba Ma
cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti… Lasati-i: sunt
niste calauze oarbe; si când un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amandoi
în groapa…"
Domnul Iisus Hristos se referă în Scriptură la
unele obiceiuri iudaice care încălcau flagrant Legea scrisă a lui
Moise. În cazul învătăturii de ansamblu a Bisericii, aceasta nu
contravine în nici un fel Sfintelor Scripturi. Numai persoanele superficiale
afirmă că există contradictii, aceste persoane interpretând la
literă Scriptura, după principiul „caniche se scrie, caniche se citeste.”
Autorul, afectat si el de închipuirea specifică
sectelor neoprotestante, citează versete din Scriptură si le
foloseste profetic la adresa Bisericii. Sectele neoprotestante comportă o
anumită patologie religioasă.
Insa asa cum Iisus a aratat
aceste "metode" la care au recurs iudeii religiosi nu numai că
nu au rezolvat problema interpretarilor ci au creat o mai mare si mai grava
problema. Si anume, aceea a anularii Cuvantului lui Dumnezeu, a uzurparii
autoritatii cu care Dumnezeu a inzestrat Cuvantul scris, cat si a negarii
suficientei Lui.
Ideea că "traditia
apostolica", "traditia bisericii", sau "sfanta
traditie", exprimate prin scrierile parintilor bisericii, invataturile
doctorilor bisericii, deciziile consiliilor bisericii, invataturile papilor si
ale patriarhilor, opiniile majoritare ale multimilor de membrii, ceremoniile
religioase, s.a.m.d., reprezinta interpreti legitimi ai Sfintelor Scripturi
poate parea foarte atragatoare unora. Dar aceasta este capcana în care au cazut
farisei si saduchei zilelor lui Iisus, pe care Acesta a denuntat-o cu asprime
pentru că desfiinta autoritatea Cuvantului.
Atunci când prezintă invatatura Bisericii, Sfintii
Parinti nu se contrazic unul pe altul, chiar daca pentru putina noastră
putere de intelegere par a exista unele contraziceri intre ei. Rationalismul
academic este cel care asaza un Părinte in opozitie cu altul, cauta
“influente” ale unuia aspra altuia, ii împarte pe “scoli” si “factiuni” si
gaseste “contradictii” intre ei. Toate acestea sunt străine de intelegerea
crestin-ortodoxa a Sfintilor Parinti. Pentru noi, invatatura ortodoxa a
Sfintilor Parinti este una si, deoarece este evident ca întreaga invatatura
ortodoxa nu poate fi găsită la un singur Părinte (toti Parintii
fiind oameni si deci limitati), găsim părti din ea la un Părinte
si alte parti la un altul, un Părinte explicând ce este mai dificil la un
alt Părinte. Nu este foarte important pentru noi cine ce a zis, atâta timp
cat este ortodox si in armonie cu întreaga invatatura patristica.
În timp ce Biserica are o învătătură
unitară, afirmată pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, nu
acelasi lucru se poate spune despre sectele neoprotestante, care sunt cu
adevărat în situatia fariseilor si saducheilor din zilele lui Iisus.
Fariseii credeau că
"traditiile /datinile batranilor" (Misna, Talmudul, etc.) erau de
fapt lucrurile pe care Moise le-a transmis verbal, fara sa le scrie, si că
acestea contineau interpretarile corecte ale versetelor Vechiului Testament.
Astfel, fariseii erau convinsi că traditiile lor au fost inspirate de
Dumnezeu, la fel de mult cum cred astazi liderii Bisericilor Ortodoxe,
Romano-Catolice si ai unora Protestante, că traditiile transmise de
conciliile bisericii, invataturile sfintilor parinti si patriarhilor sunt inspirate
de Dumnezeu, singurele indreptatite sa interpreteze Scriptura, dar mai ales,
că ele completeaza Cuvantul. De aceea, la fel cum fariseii, rezervand
dreptul traditiei de a interpreta Scriptura, nu au putut sa inteleaga sensul
real al cuvintelor Scripturii si ale interpretarilor pe care Iisus le-a adus
acestora, astazi multimilor de credinciosi le sunt ascunse sensurile versetelor
si ale cuvintelor Domnului. Pentru inchinarea lor, pentru practica lor, acestia
trebuie sa recurga la traditie. Prin randuirea "datinile lui Moise"
ca adevaratii interpreti ai Scripturilor, mintile fariseilor erau deja modelate
dupa diversele interpretari false si nu au putut sa accepte ceea ce Iisus
spunea despre alte parti ale Scripturilor.
În concluzie, autorul articolului are o tinută
academică extrem de îndoielnică, iar analizele pe care încearcă
să le facă cu privire la scrierile Sfintilor Părinti denotă
ignorantă si incapacitate de a întelege unele lucruri duhovnicesti. El
creează false probleme si încearcă apoi să dovedească pe
baza lor dilemele în care s-ar zbate Biserica lui Iisus Hristos.