Despre Retragerile Spirituale Ortodoxe

Un consecvent contribuitor al Forum-ului Bisericii Sfânta Treime, a postat pe pagină întrebarea: “Ce se înţelege printr-o retragere spirituală ortodoxă”

Încercăm, în cele ce urmează să oferim un scurt răspuns, mai ales că, recent, preoţimea Episcopiei Romane din America ROEA a participat la o astfel de retragere spirituală, în prezenţa, şi sub conducerea Ierarhilor Eparhiei.

Ce NU ESTE o retragere spirituală ortodoxă?

În ultimele decade, mai ales aici, în America, au invadat o puzderie de “culte orientale cu practici spirituale transcendentale”.

Spre a elimina orice confuzie, privind “practicile contemplative” ale acestor mişcărilor orientale, şi trăirea mistică în Hristos a creştinului Ortodox,  accentuam chiar dela început, CE ANUME NU ESTE O RETRAGERE SPIRITUALĂ ORTODOXĂ.

O RETRAGERE SPIRITUALă ORTODOXĂ nu este, şi nu are nimic de-a face cu “cultele ce practică meditaţiile orientale” (citiţi la Parintele Cleopa pozitia dreapta a bisericii ortodoxe faţă de aceste practici, în Limba Română, sau în Limba Engleză, pe unul din următoarele 2 legături/links - http://www.sfaturiortodoxe.ro/_yoga.htm, http://www.orthodoxphotos.com/readings/future/meditation.shtml.

În categoria aceasta intră: Yoga, Teologia Holistică,  Ştiinţă Parapsihică,  Relaţiile Karmice, Stele şi constelaţii, Astrologie Esoterică,   Kabbalah, Buddhism, Hinduism,  Misterele Vestice, Hare Krishna, Guru Maharaj-ji, Meditatia “Zen”, "Noua Spiritualitate", etc.

În aceasta categorie mai intră şi şcoala moderna pseudo-numita “Minte Monastică” (Monastic Mind – http://www.monasticminds.com)

Ce este o retragere spirituală ortodoxă?

Într-un sens ascetic, o retragere spirituală este o izolarea de lume a unui individ, sau grup de persoane, pe o anumită perioadă de timp, în scopul de a reflecta, a-şi face bilanţul spiritual, de a contempla mai adânc la cele duhovniceşti, de a se ruga mai intens, “de a se lepăda de grija cea lumească”, de a medita cu profunzime la pătimirile, moartea, şi Învierea Mântuitorului Hristos, la relaţia personală cu Dumnezei, în scopul de a-şi agonisi un progres spiritual în viaţa pământească. Retragerea spirituală dă creştinului nu numai timpul necesar meditatiei şi cercetării introspective, ci îi oferă şi fereastra penitenţei, prin care se revarsă Harul Duhului Sfânt în Taina Pocăinţei.

Retragerea spirituală în grup, poate avea un cadru formal, un program bine-definit, cu subiecte de discuţii, de obicei, de natura strict spirituală, cu momente de rugaciune în comun, sau în particular, fie în biserică (capelă), fie într-un loc retras, sau în aer liber.

În general, pelerinajele la Locurile Sfinte, sau în România, la manastirilor risipite pe flancuri si in virful muntilor, pot fi considerate “retrageri spirituale”, pentru toţi cei care se ostenesc cu astfel de căutări, adică o renunţare, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, la lumea aceasta zbuciumată.

Scopul principal al “retragerilor spirituale” il constituia deci trairea intensă a formelor celor mai elevate de meditatie, simţire duhovnicească, zăbovire asupra celor sfinte, citire din Sfânta Scriptură şi alte cărţi ziditoare de suflet, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Domnului Hristos.

Este retragerea spirituală o practică nouă?

Nu. Un adagiu al celor din vechime indemna: De gasesti un loc adapostit de vint, cu fata spre soare, caldut iarna, racoros vara, cu paduri luxuriante si apa limpede curgind in torente, nu-l parasi niciodata!

În Biserica Ortodoxă, trăitorii cinului monahal (călugării şi călugăriţele), în dorinţa lor de “a-l urma pe Hristos”, de a merge pe urmele lui, îşi trăiesc viaţa lor în liniştea locurilor de singurătate grandioasă, ducând o viaţă ca a Domnului Hristos, o viaţă de sărăcie materială, de castitate trupească şi sufletească, de ascultare, de rugăciune continuă şi “trăire în şi pentru Hristos” prin comuniunea permanentă prin Sfintele Taine. Practica retragerilor spirituale indelungate, dezvoltă în sufletul participantului şi o stare elevată de clar-viziune şi  receptivitate nealterată a învăţăturilor Mântuitorului.

O astfel de trăire era foarte răspândită în epoca Bizantină (sec.4-7), cunoscând o perioadă de înflorire în sec.16 în întreaga Europă, iar în sec. al 19-lea, constatăm înregistrarea unei perioade de intensă reînnoire spiritulă, aproape oriunde pe faţa pământului.

Deşi nu mulţi sunt trăitorii monahali, totuşi şi preoţimea de mir, adesea dimpreună cu păstoriţii lor (credincişii laici), organizează astfel de retrageri ocazionale (de scurtă durată), mai ales cu ocazia posturilor Marelor Praznice Împărăteşti, din timpul anului bisericesc.

În acest sens, preoţimea ortodoxă a Episcopiei ROEA dela Vatra Românească, a participat în decursul anului 2003, la 2 retrageri spirituale (programul fiind construit pe o tematică duhovnicească), în luna Iunie 2003, la Centrul Sfântului Andrei din Detroit, Michigan; şi la începutul lunii Noiembrie 2003, la Mânăstirea “Sacred Heart”, din Alhambra, California. La ultima retragere spirituală, tematica a fost: “Slujirea, în sec.al XXI-lea, a lui Iisus Hristos Cel Întrupat, Adevaratul nostru Dumnezeu şi Mântuitor”. 

Putem avea retrageri spirituale şi în intimitatea cămunului nostru?

Fără-îndoială. Rugăciunile noastre zilnice, meditaţiile cotodiene, vorbirea noastră cu Dumnezeu înainte de culcare, etc. – constituie o adevărată “retragere spirituală a creştinului”  trăitor în Hristos.

Programul ortodox pentru “rugăciune, meditaţie zilnică şi citirea Sfintei Scripturi” (chiar şi în limba română, la cerere) - http://www.trisagion.com/dynamis - este un ghid folositor pentru toţi creştinii, vieţuitori în Hristos.

Fără a afişa vre-o apartenenţă politică, menţionez faptul că, îndată după atacul terrorist din 11 septembrie 2002 din New York, un ziarist la întrebat pe şeful de cabinet al Preşedintelui George W. Bush: Care este programul de lucru al Preşedintelui în următoarele câteva zile?

Şi, iată răspunsul:

“Presedintele sta acasa, nu participa la nici o ceremonie publică. Se roaga pentru victime intr-o bisericuta din apropierea Casei Albe. America trebuie sa traiasca ziua doliului ca pe o retragere spirituala, pentru a-si obloji ranile“, Azi, adauga domnia sa, presedintele trebuie sa readuca natiunea la normalitate, in pofida cosmarului privind noi atentate.“

În concluzie:

Cu toate că, fiecare creştin are momente consecvente de retragere spirituală particulară, este însă potrivit a îndemna la participare la retragerile spirituale comunitare, pe cât mai mulţi creştini, şi la cât mai multe ocazii,  fiindca, după învăţătura Domnului Hristos: Unde sunt adunaţi doi sau trei în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

Parintele Constantin Alecse

Back to: Viata Crestina