DE PASTI

 

Pentru crestinii in sufletele carora nu s-au ofilit  credinta,  traditiile, obiceiurile, Sfintele Pasti este o sarbatoare de referinta. Zilele Pastilor pun in fata credinciosilor o multitudine de obligatii, trairi, actiuni. Desigur ca toate acestea nu sunt controlate de legi juridice pamantene. Toate sunt podoabe ale sufletului si trupului nostru cu care ne imbracam fiecare dupa credinta si puterea de vointa care ne stapaneste. Podoabele sufletului sunt multe si  Biserica prin vocea slujitorilor sai, le pomeneste mereu, dar cu precadere la poarta Postului Mare, care premerge Pastile. Nu mi-am propus sa dezvolt acest aspect, ci doar sa pomenesc trei dintre podoabe ca fiind cele mai importante si care definesc profilul de credinta al crestinului. Este vorba despre post, rugaciune si despre paza mintii. Cu aceste trei precepte inarmati ne putem pregati sufletul pentru intalnirea din noaptea Invierii cu Cel  care a patimit, a murit si a inviat, pentru a ne aduce mantuirea. La zilele Pastilor, cand   slobozim din noi bucuria invierii lui Iisus, se ajunge cu truda luptei cu noi insine, pentru ca atunci cand dam vointa primim putere. Manifestarea bucuriei este cu atit mai inaltatoare cu cat drumul pe care am calatorit prin Postul Mare a fost presarat cu florile faptelor bune si a curatirii trupului si sufletului de povara pacatelor.

 

 Ce am scris mai sus, sunt trasaturi pe care majoritatea covarsitoare a crestinilor romani le traiau intens, inainte ca ciuma rosie sa otraveasca  florile credintei si traditiei si si sa inunde sufletele traumatizate cu ciulinii ateismului sau indiferentei fata  de divinitate. Asadar sa va spun celor tineri si sa va reamintesc mai varstnicilor, ce insemna Pastile pentru oricare crestin. De la copilul care abia deschidea ochii in perceperea vietii si pina la batranul pregatit in fiecare clipa sa fie chemat la Dumnezeu, Postul Mare si zilele Pastilor erau o profunda traire in Hristos si o imensa bucurie. Cum zilele Pastilor cad de regula primavara, intensitatea trairii intalnirii cu Iisus era amplificata fericit de reanvierea naturii la viata, dupa hibernare. Se sincronizau in acest fel actiunile gospodaresti cu trezirea la viata a tot ceea ce ne inconjoara, cu dragostea si traditia de a-L intimpina cit mai bine pregatiti duhovniceste pe Cel inviat din morti. Se producea o curatenie a gospodariei, a trupului si in special a sufletului. Toate dinlauntru si dinafara trebuiau sa reflecte bucuria Invierii.  Dar ca  sa ajungem la Inviere, drumul era anevoios si-l puteam parcurge numai cu credinta lucratoare. Podoabele credintei lucratoare sunt nenumarate, dar citeva trebuiesc pomenite: smerenia, infranarea, indelunga rabdare si dragostea, deopotriva catre toti semenii nostri, indiferent de convingerile lor religioase. Ca sa poti dobandi aceste podoabe era absolut necesar sa te descarci de pacate. Aceasta se facea prin Taina Spovedaniei cu pecetea Sfintei Cuminecaturi. La aceasta despatimire si descarcare a poverii pacatelor, participau cu mic cu mare fara exceptie. Mare usurare simteam cind reuseam sa ne infranam de la multe ispite si ne lepadam prin spovedanie de pacatele totusi savarsite.

 

 Venea Saptamana Patimilor, cand prin slujbele de denii, scoaterea Sfantului Epitaf (joi), Prohodul si ingroparea (vineri) ajungeam in fata Invierii, cel mai mare eveniment crestinesc- Invierea Domnului Iisus. Fara a folosi figuri de stil gratuite, amintesc ca toata suflarea si natura inconjuratoare erau pline de Taina Invierii. Cu crestineasca bucurie a credintei ce-o purtam prin flacara Duhului Sfint in templul pamantesc, care este trupul nostru, trebuie sa pomenesc ca noaptea Invierii, pe locul unde a fost ingropat Iisus, lumina Invierii coboara cu adevarat din Cer, minune care se petrece in fiecare an si numai in Biserica Ortodoxa construita pe mormintul  Mantuitorului. Minunea a creat controverse din partea necredinciosilor, fiind sever controlata si speculata ateist ca sarlatanie, dar n-a putut fi oprita sa se manifeste in final fiind recunoscuta ca atare. La inceputul slujbei Invierii, in urma rugaciunilor inaltate catre Dumnezeu de soborul Patriarhilor cu o sfintenie sporita, care slujesc, coboara o flacara imateriala care aprinde lumanarile acestora fiind impartita apoi miilor credinciosi participanti prin chemarea divina ,,Veniti de luati lumina. Lumina lui Hristos, lumineaza tuturor.'' Dupa Inviere incepeau derularea traditiilor si obiceiurilor pascale, care nu erau putine. Credinta populara se interferaza cu credinta crestina, sarbatoarea Pastilor fiind plina de alegorii. Intr-adevar glasul ultimei dintre fericirile liturgice parca rasuna in toate cele trei zile ale Pastilor:,, Bucurati-va si va vesiliti ca plata voastra multa este in ceruri.'' Desigur ca sensul chemarii era de a ne veseli si bucura cu sufletul si cu constiinta noastra duhovniceasca, ca Iisus a inviat din morti. La sarbatorile de Pasti farmecul naturii amplifica bucuria sarbatorii. Nu lipseau jocurile distractive, balurile, serbarile, traditionalele  leagane (scranciobele) in care se roteau copiii, tineri si batrini, fiecare avind cate o credinta izvorita din legende inghitite de vreme. Dupa Sfintele Pasti, crestinul pasea in viata ce urma, intarit, usurat de povara pacatelor, cu sentimentul despatimirii. Chiar biologic postirea are un imens rol de eliberare a corpului de multe toxine, prevenind sau vindecind multe din slabiciunile trupului. Am folosit in descrierea mea timpul trecut, draga cititorule, deoarece la timpul prezent despre aceste bucurii ale trairii in Hristos, nu se mai poate vorbi decit izolat prin mijlocirea comunitatilor sau din carti. Si este o mare tragedie pentru lumea crestina deoarece lumea sau poporul care-si pierd limba, credinta, traditiile, cultura isi pierde identitatea si vine de niciunde si se indreapta spre nicaieri. De aceea este necesar sa ne intoarcem la Hristot Cel Inviat si sa intampinam Invierea cu bucuria de a o vesti prin, HRISTOS A INVIAT!

                                                                                                                       

                                                                                                                                                                                                                                              

                                         HRISTOS A INVIAT  

                                                   

                                                    As vrea sa sorb din apa vie,

                                                    Din mare sa devin iar mic

                                                    Si-n zile de copilarie,   

                                                    Sa retraiesc de Pasti, un pic.

                                                    Dar nu oriunde vreau sa fiu,

                                                    Ci doar acolo-n satul meu.

                                                    Unde romanul, plin de sacru,

                                                    Era vecin cu Dumnezeu.

                                                    Ochii inchid si filmul se ruleaza:

                                                    Cu sapte saptamani-nainte,

                                                    Pe cruce de-a muri Iisus,

                                                    De la copil pan-la parinte,

                                                    Cu toti se pregatesc nespus.

                                                     Romanul le grijeste toate,

                                                    Casa si trup, si sufleteste,

                                                    Cuminecand el se sfinteste.

                                                    Chemat din Cer, neamul satesc

                                                    La sfint lacas se-ndeamna dus,

                                                    Unde Scripturile vorbesc      

                                                    De patimile lui Iisus.

                                                    Invataturile-i hranesc,

                                                    O pace harica-i cuprinde

                                                    Vor fi mai buni, se pocaiesc,

                                                    Noian de rugaciuni ii prinde.

                                                    Si iata noaptea de Inviere.

                                                    Cu mic, cu mare, toti s-au dus,

                                                    Sfarsind  calvarul de durere

                                                    Sa se inalneasca cu Iisus

                                                    Lumina Sfanta lin coboara

                                                    In timp ce preotii se-nchina

                                                    Si sacrosant pe obste cheama:

                                                    ,,Veniti ca sa luati Lumina''

                                                    Astfel, femei, barbati, bunici, nepoti,

                                                    De fericire- acum exulta.

                                                    Cu vestea sunt pe buze toti

                                                    Evlaviosi cand se saluta,

                                                    HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!                                            

 ION ANTON, LOS ANGELES, CALIFORNIA

 

Back to: Viata Crestina