Mitropolia
Ardealului
Credincioşii
şi preoţii Arhiepiscopiei Sibiului şi ai Mitropoliei Ardealului
au luat act cu îngrijorare de propunerea făcută Sfântului Sinod de un
grup de şapte ierarhi ardeleni de a se crea o nouă Mitropolie cu
sediul la Cluj Napoca şi care să cuprindă patru eparhii. Recent
s-a aflat că noua structură bisericească ar urma să poarte
numele de „Mitropolia Transilvaniei Centrale, Crişanei si
Maramureşului”. În faţa acestei stări îngrijorătoare
şi a neliniştii produse în rândul preoţilor şi
credincioşilor din Ardeal, dar şi din alte părţi ale
ţării, Biroul de Presă
al Arhiepiscopiei Sibiului face următoarele observaţii şi
propuneri:
-
Hotărârea de principiu a Sfântului Sinod, ca răspuns la simpla
solicitare a celor şapte ierarhi, este
prezentată în comunicate de presă ca o decizie
definitivă, deşi ea trebuie validată de Adunarea
Naţională Bisericească, conform articolului 20, litera e, din Statutul pentru Organizarea
şi Funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române[1];
-
Această iniţiativă a fost demarată fără nici un
fel de pregătire şi reflecţie teologică şi
canonică prealabilă, absolut necesară pentru o acţiune de o
asemenea anvergură;
-
Acţiunea a stârnit un val de nemulţumiri în opinia publică
şi o multitudine de reacţii şi comentarii negative în
mass-media, atât în ţară, cât şi peste hotare;
-
Suntem surprinşi de întrunirile unor ierarhi din Ardeal în legătură cu aceste probleme de interes
general mitropolitan, fără înştiinţarea Mitropolitului
Ardealului ales şi instalat în mod canonic, încălcându-se astfel
canoanele 34 Apostolic[2]
şi 20 Antiohia[3];
-
Privite din perspectiva rolului jucat de Mitropolia Ardealului în istoria
românilor ortodocşi, aceste acţiuni au, în această formă,
un caracter de subminare şi
dezmembrare a acestei venerabile instituţii şi nu de reorganizare a
ei în ”scopuri pastorale”;
-
În Biserica Ortodoxă, mitropoliile au fost întotdeauna organizate în
cadrul provinciilor istorice şi ţinând seama de rolul jucat de
centrele lor în promovarea şi
afirmarea Ortodoxiei de-a lungul timpului.
De obicei, centrul bisericesc a coincis cu cel politico-administrativ,
cum este cazul cu aproape toate mitropoliile şi episcopiile din Patriarhia
Română. Atunci când nu a fost cazul, pentru stabilirea centrului
bisericesc a avut prioritate tradiţia semnificaţiei în viaţa
Bisericii şi nu importanţa politico-administrativă a unui
oraş, după cum reiese, din următoarele exemple: Arhiepiscopia
Alba Iuliei are centrul la Alba Iulia şi nu la Târgu Mureş, Episcopia
Argeşului are centrul la Curtea de Argeş şi nu la Piteşti,
Episcopia Caransebeşului are sediul la Caransebeş şi nu la
Reşiţa etc. Nu avem cunoştinţă ca municipiul Cluj
Napoca să fi fost investit de vreo autoritate contemporană
oficială cu calitatea de „capitală” a Ardealului într-o
privinţă oarecare. În schimb, este inacceptabilă campania
de denigrare sistematică a
Sibiului şi discreditarea
contribuţiei sale culturale şi bisericeşti actuale.
Recunoaşterea publică a acestui rol dublu o constituie alegerea
şi investirea Sibiului cu
calitatea de capitală culturală europeană in anul 2007 şi
ca loc de desfăşurare a Adunării Generale a Bisericilor din Europa în luna septembrie a
aceluiaşi an.
Suntem convinşi că precizările de mai sus sunt indispensabile pentru înţelegerea justă a situaţiei Ortodoxiei din Ardeal.
Apreciind legitimitatea preocupărilor de îmbunătăţire a vieţii misionare şi pastorale, considerăm că orice reorganizare a instituţiilor bisericeşti din Ardeal ar trebui făcută în cadrul unui proces amplu de reorganizare a întregii structuri a Patriarhiei Române. Această acţiune trebuie să fie obligatoriu precedată de o amplă reflecţie teologică, istorică şi canonică, desfăşurată sub înaltul patronaj al Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.
Biroul
de Presă al
Arhiepiscopiei
Sibiului şi Mitropoliei Ardealului
Sibiu,
24 nov. 2005
[1]
„Art. 20 – Atribuţiile
Adunării Naţionale Bisericeşti sunt: lit. e. – A
hotărî asupra schimbării titulaturii Mitropoliilor, Arhiepiscopiilor
şi Episcopiilor, a întinderilor teritoriale şi a
înfiinţării de noi Eparhii”
2 „Se cuvine ca
episcopii fiecărui neam să recunoască pe cel dintâi dintre
dânşii şi să-l socotească pe el drept căpetenie
şi nimic mai de seamă să nu facă fără
încuviinţarea acestuia; şi fiecare să facă numai acelea
care privesc eparhia sa şi satele de sub stăpânirea ei. Dar nici
acela (cel dintâi) să nu facă
ceva fără încuviinţarea tuturor, căci numai astfel va fi
înţelegere şi se va mări Dumnezeu, prin Domnul, în Duhul Sfânt: Tatăl
şi Fiul şi Sfântul Duh.”
3 “Să
nu poată oarecare episcopi de sine să ţină sinod
fără aceia cărora li s-au încredinţat mitropoliile”
Inapoi la “Viata Crestina”
Alte
articole la subiect: