biserica.org:compendium:articole:viata crestina:no 4-6/2006: Personalitati de seama ai Manastirii Secu



Personalitati de seama ai Manastirii Secu

Manastirea Secu, 4 veacuri de existenta

„În decursul timpului, …. Dintre acestea, în mod deosebit s-au remarcat mitropolitii Varlaam, Ghedeon, Sava, Misail si Sofronie si episcopii Mitrofan, Ioan, Varlaam, Ghedeon, Iorest si Gheorghe.

•  Mitropolitul Varlaam (†1657)


 

•  Mitropolitul Ghedeon (†1671 )

Ieromonahul Ghedeon, cu metania din Manastirea Secu, ajunge egumen al acesteia si construieste în anul 1640 pentru pravila calugarilor paraclisul din coltul de sud-est al incintei cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Ajunge episcop la Husi dupa care este ales în anul 1653 mitropolit al Moldovei în timpul domnitorului Gheorghe Stefan. La sfârsitul anului 1659 se retrage la manastirea de metanie – Secu, dar nu pentru mult timp deoarece este iarasi chemat sa pastoreasca Biserica Moldovei din ianuarie 1664 pâna în iulie 1671 când se întoarce în Manastirea Secu asteptându-si obstescul sfârsit. Mormântul acestui vrednic mitropolit se afla lânga biserica mare a manastirii.

•  Mitropolitul Sava (†1664)

Fiu al Manastirii Secu, ales episcop succesiv la Roman, Radauti si Husi, se afla în fruntea Mitropoliei Moldovei de la sfârsitul anului 1659 si pâna la 5 ianuarie 1664 când moare, fiind îngropat lânga zidul bisericii Manastirii Secu. Este atestat în documentele vremii ca mitropolit pentru prima data la 6 martie 1660.

•  Mitropolitul Misail (sec. XVIII)

Calugarit la Secu, egumen al acestei manastiri între anii 1686-1687, pastoreste Episcopia Radautilor în perioada 1685-1689 si cea a Romanului între 1689 si sfârsitul lui 1701 sau începutul lui 1702. Este ales mitropolit al Moldovei la începutul anului 1702, fiind totodata si membru în divanul tarii, numele sau fiind mentionat în mai multe acte ale domnilor vremii. Dupa 1 august 1708 se retrage la manastirea sa de metanie, Secu.

•  Mitropolitul Sofronie Miclescu (†1685)

Calugarit la Secu si transferat ca ieromonah la Manastirea Neamt, în iunie 1826 este ales episcop la Husi iar pe 10 februarie 1851 mitropolit la Iasi. Fiind în scaunul mitropolitan pâna în 7 noiembrie 1860 a fost un sustinator puternic pentru unirea Principatelor Române.

•  Episcopul Mitrofan (†1641)

Fiind trecut în ceata monahilor la Manastirea Secu, este atestat documentar ca episcop de Roman în perioada 15 iunie 1608 si 9 septembrie 1612, dupa care este mentionat în hrisoave ca episcop la Husi în trei perioade. În data de 11 iulie 1634 este din nou mentionat în cronicile vremii ca episcop de Roman, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Se stinge din viata în anul 1641, odihnindu-se lânga biserica Manastirii Secu.

•  Episcopul Ioan (†1685)

Mitropolitul Dosoftei în vestita sa lucrare „Viata si petrecerea sfintilor”, îl numeste pe Ioan „arhiepiscopul cel sfânt si minunat”. Acesta a fost calugarit la Manastirea Râsca si apoi numit egumen al Manastirii „Sfântul Nicolae” din Cetatea Neamtului ce era sub ascultarea Manastirii Secu, între anii 1641-1666, dupa care ajunge egumen la Secu. În anul 1667 este ales episcop la Husi, urmând a fi mutat în 1674 la Episcopia Romanului unde pastoreste Biserica pâna la 1685 când s-a mutat la cele vesnice, fiind îngropat lânga zidul bisericii mari a Manastirii Secu, asa cum i-a fost dorinta înca din timpul vietii.

Mitropolitul Dosoftei pretuindu-l pe episcopul Ioan datorita devotamentului sau în slujba lui Hristos si cunoscându-i viata si ostenelile sale sfinte participa atât la hirotonia lui în treapta arhieriei cât si la slujba înmormântarii acestuia.

•  Episcopul Varlaam (†1712)

Primind schima monahala la Secu, este ales episcop la Husi în anul 1689. Iubind Biserica lui Hristos, în timpul pastoririi sale ctitoreste Schitul Bradicesti cu hramul „Buna Vestire” unde se va retrage la sfârsitul vietii, fiind înmormântat în biserica acestuia în anul 1712.

•  Episcopul Ghedeon

Cu metania din Secu, este atestat documentar ca episcop de Husi la 1 iunie 1734, pastorind la Roman pâna în a doua jumatate a anului 1743. A ctitorit Schitul Sihastria din apropierea Manastirii Secu, construind acolo în anul 1734 o biserica din lemn ce a fost arsa de turci în 1821.

•  Episcopul Iorest

Multi ani egumen la Secu si urmas al episcopului Sava al Husilor din anul 1713, pastoreste pâna catre sfârsitul anului 1727, dovedind interes si preocupare pentru bunastarea materiala a Episcopiei Husilor, si reconstruirea ei.

•  Episcopul Gheorghe

Tuns în monahism la Secu si staret între 1629-1633, este ales episcop la Husi în luna decembrie 1633 unde va pastori pâna în anul 1645. De mentionat faptul ca a participat la lucrarile Sinodului de la Iasi din 1642 ce s-a desfasurat în biserica Sf. Trei Ierarhi, unde s-a aprobat „Marturisirea Ortodoxa”, cea mai însemnata din cartile marelui ierarh Petru Movila.


Egumeni, stareti si calugari deosebiti din veacul al XX-lea ai Manastirii Secu

Veacul al XX-lea a fost cel mai încercat episod din viata acestei manastiri datorita problemelor ce au framântat întreaga tara, gândindu-ne acum la marile încercari prin care a trecut poporul si Biserica Ortodoxa Româna. Prin aceste framântari au trecut si egumenii si staretii Manastirii Secu, încercând sa pastreze nealterat tezaurul de credinta si patrimoniu national aflat aici. Datorita stradaniei si muncii lor neîntrerupte în acest scop îi vom prezenta pe toti acesti egumeni si stareti care au înfruntat vitregia acelor vremuri aparând cu Crucea în mâna credinta stramoseasca si mostenirile ei.

Ieromonahul Calistrat Savu a fost egumen al manastirii în perioada 1901-1909 fiind facut protosinghel de mitropolitul Partenie care a vizitat manastirea în acea perioada. În timpul egumeniei lui a fost acoperita manastirea cu tabla din economii personale.

Ieromonahul Calistrat Dima a fost egumen în perioada 1909 – 1910, pregatind despartirea din punct de vedere administrativ a manastirii noastre de Manastirea Neamt deoarece din anul 1779 aceste doua manastiri au avut o administratie comuna. Mitropolitul Pimen Georgescu va acorda înalta binecuvântare în vederea separarii celor doua manastiri.

Arhimandritul Partenie Antohi este primul staret dupa 131 de ani de administratie comuna. Calugarit în Sfântul Munte Athos la Schitul Românesc Prodromu si întors la Manastirea Neamt, a fost numit staret la Secu de mitropolitul Pimen Georgescu si instalat de arhiereul Valerie Moglan.

Arhimandritul Calistrat Dima a fost urmatorul staret în perioada 1912-1915. A urmat apoi arhimandritul Ilarion Balaita (1912-1925), calugar cu metania de Secu, tânar si energic ce avusese pâna atunci ascultarile de econom si mare eclesiarh. În anul 1916 a pastrat neatins tezaurul manastirii care trebuia dus în Rusia asa cum intentionau mai marii vremii. Înfruntând arestul, bataile si schingiuirile anchetatorilor, vrednicul de pomenire arhimandritul Ilarion Balaita nu a tradat tainitele stiute numai de batrânii manastirii în care a fost depozitat tezaurul ce poate fi admirat astazi în muzeul de la Secu.

Dupa el au urmat mai multi stareti ce s-au schimbat foarte des datorita framântarilor din acea vreme: arhimandritul Silvestru Garoiu (1925-1926), ieroschimonahul Protosinghel Vichentie Malau (1925-1926), ieromonahul Eftimie Tanasa (1926-1927), ieroschimonahul Vichentie Malau (1927-1928), arhimandritul Silvestru Garoiu (1928), arhimandritul Evghenie Ungureanu (1928-1931), arhimandritul Meletie Nicuta (1931-1933), ieroschimonahul Vichentie Malau (1934), ieromonahul Antim Gaina (1934-1935), ieromonahul Vasian Scripca (1935-1950). În timpul acestuia din urma Manastirea S ecu se reuneste iarasi cu Manastirea Neamt pâna în anul 1950 când Secu devine iarasi o manastire de sine statatoare.

În aceasta perioada zbuciumata a manastirii s-au remarcat doua chipuri de calugari îmbunatatiti, foarte iubitori de Hristos, de Biserica si de rugaciune, Ieroschimonahul Protosinghel Vichentie Malau si Ieromonahul Antim Gaina .

Parintele Vichentie Malau, originar din judetul Neamt, a intrat de mic copil împreuna cu tatal sau în obstea Manastirii Secu unde nu a stat foarte mult plecând în Sfântul Munte Athos, nevoindu-se timp de unsprezece ani lânga mari calugari atoniti. Reîntors la Secu din marea scoala a Athosului, este calugarit în 1912, hirotonit preot si numit eclesiarh si duhovnic al manastirii în 1915. Preot sanitar în primul razboi mondial la spitalele de raniti, eclesiarh si staret al Manastirii Secu, duhovnic si preot slujitor în Manastirea Agapia, preot misionar la Manastirea Vasiova din Banat, iata câteva ascultari îndeplinite cu dragoste si râvna sfânta de parintele Vichentie Malau, plâns de multa lume în 1945 când se muta la Domnul. Osemintele acestui prea cuvios parinte, pline de buna mireasma, au fost stramutate la manastirea sa de metanie Secu în februarie 1953, fiind depuse în gropnita bisericii cimitirului o perioada, apoi mutate într-o racla frumos sculptata asezata în paraclisul Adormirii Maicii Domnului. Parintii mai în vârsta ne-au marturisit ca mâna dreapta a parintelui Vichentie, cu care a savârsit cele sfinte si a miluit mii de saraci atât trupeste cât si duhovniceste, a fost gasita întreaga si neputrezita (Arhim. Ioanichie Balan – „Trei mari duhovnici din manastirile nemtene”, Sfânta Manastire Sihastria, pag. 34) ca semn ca Hristos l-a numarat în ceata cuviosilor parinti, pentru sfintenia vietii si desavârsita lui milostenie. Din nefericire, ieromonahul Serafim Oanca a luat mâna parintelui Vichentie Malau din gropnita si (din spusele lui) a daruit-o Manastirii Vladimiresti ca sfinte moaste la Sfântul Altar Maicii Mare Eclesiarha de atunci, Magdalena Danaila. Cercetarile facute în ultimii ani nu au dus la nici un rezultat, maicile de la Vladimiresti nemaistiind nimic de acest lucru. Nadajduim ca Bunul Dumnezeu, pentru rugaciunile Cuviosului Parinte Vichentie Malau sa descopere locul unde se afla mâna neputrezita a acestui sfânt si mare nevoitor pentru a fi oferita spre închinare credinciosilor.

Parintele Antim Gaina, originar din judetul Iasi, a fost unul dintre cei mai apropiati ucenici ai parintelui Vichentie Malau. Având o mare traire duhovniceasca, primeste schima monahala în anul 1920, dupa un an fiind hirotonit si preot. Timp de sapte ani a slujit la Secu, dupa care între anii 1934-1956 a fost duhovnic la Manastirea Agapia. Reîntorcându-se în sânul obstii Manastirii Secu, se nevoieste aici pâna la sfârsitul vietii. Povesteau ucenicii parintelui ca întotdeauna a purtat numai haine vechi si saracacioase, nu facea foc în chilie si nu avea nici o avere, decât un cojoc si trei carti: Ceaslovul, Psaltirea si Patericul. În vârsta fiind si îmbolnavindu-se, a scris o foaie cu marturisirea pacatelor, cerându-si de la toti iertare si rugaciune, dupa care si-a pus sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos pe care L-a slujit cu credinta si devotament timp de 80 de ani, pâna pe 29 august 1975, chiar în ziua în care se praznuia hramul manastirii.

În calitatea sa de duhovnic, a crescut multi ucenici atât din rândul calugarilor cât si a mirenilor. Între acestia s-a remarcat monahul Damian Târu care a avut o înalta viata duhovniceasca, întrecând pe toti ceilalti calugari cu ascultarea, cu rugaciunea si cu smerenia. Se ruga tot timpul, tacea permanent, lucra cu mâinile neîncetat. Saracia de bunavoie, linistea, tacerea, postul si citirea cartilor sfinte sunt câteva din faptele bune ce se puteau observa la parintele D amian. A adormit în Domnul la 20 ianuarie 1964 fiind înmormântat în cimitirul manastirii.

Pentru viata lor exemplara si pentru trairea lor înalta, acesti doi mari duhovnici Vichentie Malau si Antim Gaina sunt socotiti sfinti de catre credinciosi (fiind chiar si pictati ca sfinti în Biserica Învierea Domnului din Radauti), în prezent osemintele acestor doi cuviosi aflându-se depuse în doua racle în paraclisul Adormirea Maicii Domnului .

Urmatorul staret al Manastirii Secu dupa 1950 a fost protosinghelul Ghedeon Cosofret pâna în 1956 când la conducerea obstii este numit arhimandritul Dionisie Udisteanu , un mare carturar al vremii ce a condus pentru o perioada însemnata si Seminarul Monahal de la Cernica. Parintele Dionisie Udisteanu, fiind un fiu al acestei manastiri a iubit-o foarte mult, cercetând istoria acesteia si scriind numeroase articole si carti despre trecutul ei. Parintele Dionisie a depus nenumarate eforturi pentru formarea viitorilor monahi, întemeind la Secu o renumita scoala monahala, în vederea unei autentice renasteri a vietii manastiresti din tara noastra. Fiind prin excelenta un monah însetat de cultura si un bun gospodar, s-a pus cu devotament si pasiune în slujba renasterii si propasirii vietii calugaresti. Astazi, prin temerara si înflacarata actiune a domnului Mircea Motrici, vrednic stranepot al parintelui Dionisie, au fost scoase la lumina cinci volume din manuscrisele acestuia, alte cincisprezece volume urmând a fi tiparite.

Parintele protosinghel Ghervasie Hulubaru, a fost un alt iubitor de frumos ce a vietuit o perioada în Manastirea Secu, fiind un bun pictor si cântaret la strana. Parintele Ghervasie, absolvent al cursurilor Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti în anul 1920, a pictat usa de la fostul paraclis din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” ce a ars în 1821 care astazi se afla în muzeu si usa de la paraclisul Adormirii Maicii Domnului.

În fruntea obstii, din 1959 sunt numiti stareti pentru perioade scurte de timp protosinghelul Visarion Ifrim (1959), protosinghelul Eftimie Nicolau Teodorescu (1959), ieromonahul Loghin Pop (1959-1962) si ieromonahul Grichentie Damian (noiembrie 1962 - noiembrie 1963).

Din noiembrie 1963 în fruntea obstii a fost ales arhimandritul Gherontie Stefan care a condus manastirea pâna în anul 1982. În timpul staretiei lui manastirea a fost un adevarat santier de restaurare, cu sprijinul si finantarea Directiei Monumentelor Istorice si de Arta din Ministerul Culturii. În cadrul acestui santier s-a restaurat întregul complex monahal asa cum arata astazi: s-a restaurat biserica mare, s-au refacut acoperisurile, s-au reconstruit cerdacurile, s-a retencuit întregul complex, s-a amenajat Colectia de obiecte bisericesti.

În timpul staretiei arhimandritului Gherontie Stefan au fost trimisi la studii monahii Irineu Ilie si Macarie Ciolan, viitori stareti ai Manastirii Secu si monahul Teofil Panait ce a fost coleg la Facultatea de Teologie din Maynooth – Dublin în Irlanda de Nord cu monahul Irineu Ilie, ambii viitori Superiori ai Asezamântului Bisericii Ortodoxe Române de la Locurile Sfinte.

Urmatorul staret al manastirii a fost arhimandritul Irineu Ilie , numit de la 1 octombrie 1983 pâna la 1 martie 1986. Tuns în monahism în anul 1973 dupa absolvirea Seminarului Teologic de la Manastirea Neamt, a fost trimis apoi sa urmeze cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucuresti, obtinând titlul de licentiat în Teologie. S-a înscris la cursurile de doctorat de la acelasi institut, unde datorita frumoaselor rezultate la învatatura si a cuminteniei sale deosebite este recomandat pentru o bursa de studii în strainatate pe care o primeste urmând între anii 1979-1982 cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie din Maynooth - Dublin. În paralel cu acestea studiaza între 1981-1982 si Cursurile de limba franceza de la seminarul Romano – Catolic de la Besançon – Franta. În anul 1982, se reîntoarce în tara cu titlul de „masters” în teologie fiind ales staret al Manastirii Secu.

Aici va continua lucrarile de restaurare si înfrumusetare a manastirii, reamenajând colectia de obiecte bisericesti, reînnoind mobilierul acesteia, refacând acoperisul fântânii din curtea manastirii. În timpul cât a condus obstea Manastirii Secu, a încercat permanent sa întareasca armonia dintre calugari, ca toti sa fie ca fratii, îndemnându-i sa se roage si sa caute pacea rugaciunii, sa caute smerenia si dragostea nefatarnica dintre frati, reusind în scurt timp sa fie iubit de toti parintii. În anul 1986 a fost numit în functia de Superior al Asezamântului Bisericii Ortodoxe Române de la Locurile Sfinte. Fiind legat de manastirea pe care a iubit-o înca din vremea când era elev la Seminarul de la Neamt, totusi a raspuns chemarii Sinodului Bisericii si a primit aceasta noua si grea ascultare. Din nefericire nu a slujit Biserica în aceasta demnitate decât doi ani întrucât în dimineata zilei de 14 octombrie 1988, când se îndrepta spre aeroport cu gândul de a veni la Iasi spre a se închina la Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, a suferit un grav accident, trecând la Domnul într-un mod tragic. Vestea neasteptatei sale morti a întristat în primul rând pe Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist prin a carui îngrijire ramasitele pamântesti ale parintelui Irineu au fost aduse în tara de Prea Sfintitul Episcop – Vicar Patriarhal Vasile Târgovisteanul. În ziua de 20 octombrie 1988, la Manastirea Secu s-a oficiat slujba de înmormântare de catre Prea Sfintitul Episcop Vicar Pimen Suceveanul în fruntea unui sobor impresionant. Preacuviosul parinte arhimandrit Macarie Ciolan , noul staret al Manastirii Secu numit în anul 1986, a evocat în cuvinte frumoase chipul Parintelui Irineu, om al dragostei si al rugaciunii. Ucenicii Parintelui Irineu pastreaza si astazi în inimile lor amintirea iubitului lor staret, pomenindu-l la toate rugaciunile lor de zi si de noapte, spre iertarea pacatelor lui si dobândirea vietii vesnice.

Staretul Macarie Ciolan a fost un bun slujitor si un predicator al Cuvântului lui Dumnezeu, povatuind sufletele fratilor, a parintilor si a multimilor de credinciosi în spiritul iubirii de aproapele si al învataturii Evangheliei. Ca bun gospodar a adus o importanta contributie în vederea pastrarii si conservarii patrimoniului cultural al manastirii. În acest sens a pregatit spre pictare si Paraclisul Sfântul Nicolae.

La 1 martie 1990 a fost numit slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iasi, în fruntea obstii fiind ales de catre sobor ca staret ieromonahul Elefterie Tarcuta care s-a straduit sa aduca o îmbunatatire a vietii duhovnicesti a obstii manastirii. Fiind un parinte apreciat de credinciosi, în vara anului 1991 a fost solicitat ca duhovnic la Catedrala Episcopiei Romanului.

În locul acestuia, în luna iulie 1991 a fost numit ca staret protosinghelul Vichentie Amariei , fost ierodiacon la catedrala Mitropolitana din Iasi din iulie 1990. Parintele Vichentie a fost calugarit la Manastirea Bistrita din judetul Neamt în anul 1984 si hirotonit diacon în anul 1985 de catre Prea Sfintitul Gherasim Cucosel. În anul 1998 a fost hirotesit arhimandrit de catre Înalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.

În decursul acestui secol au fost unii parinti înzestrati de Dumnezeu care pe lânga bolile sufletesti au tratat si neputintele trupului. Cei mai cunoscuti au fost monahul Ioanichie Sturzu si ieroschimonahul Elefterie Mihali . Primul dintre acestia îngrijea bolnavii de reumatism cu propriile sale mâini, fiind un bun cunoscator al plantelor medicinale pe care le aduna din vreme si le prepara. A trait pâna în anul 1943 ramânând în amintirea tuturor pentru osteneala sa ce a durat 25 de ani în slujba celor bolnavi.

Parintele ieroschimonah Elefterie Mihali, mare postitor si rugator, a fost de asemenea foarte iubitor de cei bolnavi îngrijndu-i pe toti cu o netarmurita dragoste, venind la manastire oameni din toate colturile tarii spre a fi vindecati. Datorita afectivitatii sale fata de cei în suferinta si gratie darului vindecarii bolilor trupesti prin post, rugaciune si plante medicinale, a ramas în memoria multor credinciosi chiar si dupa ce s-a stins din viata în anul 1990 la Manastirea Dervent din Dobrogea.

Un alt vindecator de suflete si alinator al suferintelor oamenilor, parintele ieroschimonah Pahomie Atofanei a ramas în amintirea ucenicilor din manastire si a multimilor de credinciosi din împrejurimi. În timpul celor 73 de ani de viata monahala s-a învrednicit de o înalta vietuire în Hristos, fiind o autentica întruchipare a Evangheliei manifestata în mod impresionant în cele doua mari directii ale ei: iubirea de Dumnezeu exprimata prin rugaciune si sfintenie si iubirea de oameni. Pâna în anul 2003 când parintele ieroschimonah Pahomie s-a stins din viata la cei 91 de ani ai sai, usa chiliei a ramas mereu deschisa ucenicilor si pelerinilor ce aveau nevoie de un cuvânt duhovnicesc, de o povata sau o rugaciune.

În cele descrise anterior am încercat sa prezentam pe scurt câtiva parinti care s-au nevoit dupa voia lui Dumnezeu în zilele noastre în ascultare, smerenie si în rugaciune, stralucind în viata de obste, întotdeauna bucurosi si cu inima arzând de dragostea lui Hristos.

Bibliografie : Arhim. Ioanichie Balan, Pateric Românesc, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 2000

Mitropolia Moldovei si Sucevei, Revista Oficiala a Arhiepiscopiei Iasilor si a Episcopiei Romanului si Husilor , anul LXIV, nr. 5, Septembrie Octombrie, 1988

Preot profesor Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1981, vol. II

Arhim. Ioanichie Balan, Chipuri de calugari îmbunatatiti, Trei mari duhovnici din manastirile nemtene, Editura Sf. Manastire Sihastria

Pr. Constantin C. Cojocaru, Pasi prin secole de Istorie Bisericeasca, Editura Golia, Iasi, 2005

Material transmis de Sebastian Bogdan Filipescu


Înapoi la "Viata Crestina"

Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită