Cel dintai lucru care l-a spus Domnul Hristos dupa Inviere este cuvantul: "Bucurati-va!". Un indemn la bucurie si un salut, in acelasi timp. Noi stim ca grecii din vremea aceea(poate si cei de acum) se salutau cu cuvantul "bucura-te!". Asa incat unii au si tradus cuvantul acesta ca un cuvant de salut, dar poate fi si un cuvant de indemn la bucurie. Cand Domnul Hristos S-a intalnit cu femeile mironosite care se intorceau de la Mormantul gol le-a spus: "Bucurati-va!". Si dupa aceea indata:"Nu va temeti!" Pentru ca ele au intrat intr-un fel de temere, le-a cuprins frica si atunci Domnul Hristos le-a zis:"Nu va temeti!". Bucurati-va si nu va temeti.

Sunt cuvinte spuse femeilor mironosite dupa Inviere, cuvinte din care intelegem ca Domnul Hristos vrea sa ne bucuram si ca din mormantul datator de viata al Mantuitorului izvorasc bucuria si curajul, netemerea. Curajul este o virtute crestina, o virtute morala pe care cu totii voim s-o avem, pentru ca numai asa ne putem manifesta credinta noastra in Mantuitorul, Care a zis: "Indrazniti. Eu am biruit lumea." Nu din puterea noastra ne bucuram si nu numai din puterea noastra ne linistim, ajungem la netemere, ci cu ajutorul lui Dumnezeu si mai ales pentru credinta noastra, cata o avem, in Mantuitorul care ne ajuta. "Toate le pot intru Hristos, cel ce ma intareste", scria Sfantul Apostol Pavel crestinilor din Filipi.

Apoi mai avem inca doua daruri al e Invierii. Domnul Hristos, dupa Invierea Sa din morti, de fiecare data cand S-a intalnit cu ucenicii Sai, le-a zis:"Pace voua!". Cuvantul acesta, pace voua, e un cuvant de salut al evreilor; evreii se salutau cu salom=pace. Deci, Domnul Hristos nu numai ca I-a salutat pe ucenici cu cuvintele pace voua, ci le-a si dat pacea. Domnul Hristos spune si despre bucurie si despre pace ca sunt lucruri pe care El le da. Inainte de Sfintele Patimi, in cuvantarea de despartire pe care a retinut-o in Evanghelia sa Sfantul Evanghelist Ioan, e scris ca Domnul Hristos a zis: "Pace va las voua, pacea Mea o dau voua." Nu daruri cum da lumea va dau Eu, ci o sa va dau pace, care-i mai presus de orice, dar si prin care si celelalte lucruri primesc valoare.

Despre bucurie, Domnul Hristos a zis: "Deci si voi acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea, si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni n-o va lua de la voi". S-au bucurat ucenicii ca L-au vazut pe Domnul dupa Inviere, au primit pacea Mantuitorului dupa Inviere si astfel s-au implinit cuvintele Mantuitorului dinainte de Patimire.

Avem patru daruri ale Invierii: iertarea pacatelor, bucuria, netemerea si pacea.

Si inca unul, al cincilea - binecuvantarea. Domnul Hristos, dupa ce Si-a implinit aici, pe pamant, cele pentru care a venit El, fiul lui Dumnezeu, S-a inaltat la ceruri binecuvantandu-I pe ucenici.

Binecuvantarea este mare lucru; binecuvantarea arata intotdeauna bunavointa, binecuvantarea arata intotdeauna largime de suflet. Pentru a primi binecuvantarea trebuie sa ducem o viata pe care Domnul Hristos s-o poata binecuvanta, o viata asemanatoare cu cea a ucenicilor, o viata asemanatoare cu cea a Maicii Domnului, pentru ca in Traditia Bisericii este ca si Maica Domnului a fost la Inaltarea Mantuitorului, asa cum a fost si atunci cand Duhul Sfant s-a pogorat peste Sfintii Apostoli.

Toate aceste stiindu-le, e bine sa ne cercetam pe noi insine nu numai daca facem lucruri care nu se potrivesc cu o viata sfanta, ci sa ne gandim si la darurile Invierii: in ce masura suntem oameni cu bucurie, cu netemere, cu pace, in ce masura suntem oameni care suntem sub binecuvantarea Domnului nostru Iisus Hristos. Sa ne cercetam daca suntem oameni care primim iertarea pacatelor, care se da la Sfanta Spovedanie, impartasindu-ne cu dumnezeiestile Taine care si ele se dau spre iertarea pacatelor, luand parte la slujba Sfantului Maslu, care este tot spre iertarea pacatelor.

Sa stim ca, daca vedem ca nu avem bucurie, ceva nu e in regula; sa stim ca, daca nu avem pace a sufletului, ceva nu e cum vrea Dumnezeu, ceva nu-i in randuiala. Sa stim ca, daca n-avem curaj, daca suntem cuprinsi de teama, ceva e rau in existenta noastra, pentru ca nu suntem in legatura cu Mantuitorul care ne sustine; daca vedem ca lucrurile nu merg asa cum le doreste Domnul Hristos, trebuie sa schimbam felul de a gandi, de a lucra, de a actiona in lumea aceasta.

In aceasta zi de bucurie, care se continua tot cu zile de bucurie, in aceasta zi de pace, care se continua cu alte zile care sunt datatoare de pace, in aceasta zi in care stam cu sarbatorire in fata Mantuitorului Inviat, sa ne gandim la Domnul Hristos Cel Inaltat si sa ne gandim la Duhul Sfant, Care si El este Duhul Sfant care da bucurie. Cu viata noastra, cu cele agonisite de sufletul nostru, sa cautam sa fim oameni care pot da incredere celorlalti oameni.

A fi cu Domnul Hristos inseamna a fi sub binecuvantare, a fi sub ieratarea pacatelor, a fi in marginile pacii, in marginile bucuriei si ale netemerii. Dumnezeu sa ne ajute!

	Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită