biserica.org:compendium:articole:viata crestina:10-12/2006/ Obiceiuri si datini de Craciun


Obiceiuri si datini de Craciun

Obiceiurile si datinile romanesti de Craciun impresioneaza prin incarcatura lor emotionala. Printre motivele preferate in zilele alesei sarbatori, se numara si practicile si formulele magice de influentare a norocului. Iata cateva dintre cele mai eficiente datini invocatoare de bunastare:

In ziua de Craciun, dis-de-dimineata, gospodarul aduce din sura un brat de paie. Adunate in manunchiuri, paiele sunt aruncate in vatra focului, in timp ce se repeta urarea: "Atatea paie/ Atatia miei/ Atatia purcei/ Atatia boi/ Atatea oi/ Atatea vaci/ Atatea turmaci!"

In prima zi de Craciun, inainte de masa festiva, gospodina pregateste o licoare aducatoare de noroc, protectie si bani. Acest preparat se realizeaza din aghiasma, infuzie de menta, levantica si muscata. Stapanul casei spune o rugaciune, iar sotia sa stropeste casa cu aceasta licoare aducatoare de noroc. Acest ritual se repeta timp de sapte zile.

La masa de Craciun, dupa sosirea musafirilor, mesenii rostesc o rugaciune, iar cel mai varstnic mesean binecuvanteaza bucatele, spune Tatal Nostru si face o invocare a bunastarii prin cuvintele: "Doamne, Iisuse Hristoase, Mantuitorul nostru, ajuta-ne sa fim ocoliti de rele, sa avem belsug, sa putem da si celor nevoiasi. Faca-se voia ta!"

Se spune ca ospatul de Craciun trebuie sa inceapa o data cu aparitia pe cer a primei stele, care se presupune ca ar fi luminat drumul magilor spre Bethleem.

 

Pomul de Craciun

Obiceiul pomului de Craciun, care are o foarte mare putere de întiparire în mintile copiilor, este un împrumut din lumea Europei apusene. Mai exact, acest obicei apartine lumii germane pagâne sau chiar ariane, de la care treptat, treptat a patruns în sânul popoarelor crestine. Astfel în secolul al XV-lea îl gasim la Strassburg, unde se practica obiceiul împodobirii caselor cu bradulet, în Alsacia si Lorena, dar nu la Craciun, ci de Anul Nou. Din Alsacia patrunde în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea, ca si în Spania, Italia, Elvetia. Poate ca la origine este numai obiceiul popoarelor nordice de a împodobi casele la sarbatorile Cracinului, cu ramuri de brad si de vâsc, care cu timpul a devenit traditie, transformându-se în Pomul de Craciun.

Pe calea protestantismului si a catolicismului a patruns si în Orient.

În unele parti ale Rusiei se obisnuia ca ajunul Cracinului sa fie serbat în mijlocul unei paduri de brazi, unde - cel mai frumos dintre ei - era împodobit. Ornamentarea se facea cu lumânari aprinse si era încarcat cu daruri: fructe, flori, panerase sau cutii cu bomboane, jucarii, dantele, etc.

La noi gasim acest obicei al împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi numai la nunta (bradul de nunta) sau la moartea unui flacau sau a unei fete mari.

Ca datina de Craciun, se pare ca pâna la sfârsitul secolului XIX se întâlnea numai în casele nemtilor ce locuiau în orase. Dupa primul razboi mondial însa acest obicei s-a raspândit pe tot teritoriul tarii. În zilele noastre este cel mai îndragit obicei practicat la oras la fel ca si la sat.

Photo-albums 2006

Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită