Sfântul Nicolae

 

Sfântul Nicolae din Mira (cca. 280, Patara, Licia - † cca. 345, Mira, astazi Kocademre, în apropiere de Kale, Turcia), episcop, unul din cei 318 participanti ai Conciliului de la Niceea, astazi Iznik, Turcia.

 

Cunoscut sub numele de la Nikolaus în Germania, Sinterklaas în Belgia si Olanda si Kleeschen în Luxemburg, este o sarbatoare legata de personajul istoric Nicolae din Mira.

 

Santa Claus din lumea anglofona (Mos Craciun în România) a aparut prin deformarea cuvântului olandez Sinterklaas . Sarbatoarea lui Mos Craciun a înlocuit-o pe cea a Sfântului Nicolae în numeroase tari, devenind o oportunitate de a face cadouri, iar pentru comercianti una de a-si spori vânzarile, si a aparut chiar si în tari care nu au o legatura culturala directa cu sfântului Nicolae, precum China.

 

Sfântul Nicolae este patronul spiritual al Olandei, Rusiei, al provinciei Lorena, precum si al mai multor orase vest-europene, între care Bari etc. Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al judecatorilor, criminalilor, hotilor, comerciantilor, calatorilor, fetelor nemaritate, mireselor si, în special, al copiilor mici.

 

Istorioare

 

Legenda spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita datorita situatie financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur.

 

Istorioara s-a repetat întocmai si când a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Când i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe Ierarhul care lasa saculetul cu aur. Se spune ca Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, într-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu.

 

Dupa ce tatal fetelor a vazut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, însa acesta nu a rezistat tentatiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat îi multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseana).

 

PRAZNICUL BOTEZULUI DOMNULUI

 

La sase (6) Ianuarie, se praznuieste sfânta si dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în toate sfintele biserici, facând, de cu seara, slujba Privegherii. Ca însusi Dumnezeu Cuvântul, îmbracându-Se în Adam cel vechi si plinind toate ale Legii, a venit la marele Prooroc Ioan, ca sa Se boteze. Si acesta îl oprea, zicând catre Dânsul: "eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?".

 

Daca a auzit însa pe Domnul zicând: "lasa acum", a cunoscut ca botezul este plinirea a toata dreptatea si L-a lasat. Si botezându-Se Hristos, toata firea apelor a sfintit; si cufundând în apele Iordanului toate pacatele oamenilor, îndata a iesit din apa; înnoind si zidind din nou pe omul, care era învechit în pacate si dându-i împaratia cerurilor. A Carui slava si putere este în vecii vecilor. Amin.

 

SF. IOAN BOTEZATORUL

 

La sapte (7) ianuarie sarbatorim soborul Sfântului Prooroc înaintemergatorului Botezatorului Ioan.

 

Si tot în ziua aceasta s-a asezat si aducerea preacinstitei si sfintei sale mâini în cetatea împarateasca a Constantinopolului.

 

A doua zi dupa dumnezeiasca Aratare, am luat dintru început, de la Sfintii Parinti, sa praznuim Soborul sfintitului Prooroc înaintemergatorului si Botezatorului Ioan, ca unul care a fost slujitor al tainei dumnezeiescului Botez al Domnului. Si s-a asezat si acest praznic pe lânga celelalte praznice ale sale, pentru a nu trece sub tacere nici una din faptele lui minunate.

 

ANUL NOU avea, si are încã si în prezent, unele datini dintre care amintesc: lãsarea lãmpii aprinsã, calendarul de ceapa, punerea banilor în apa de spalat, obiceiul ca în prima zi a anului cel dintâi venit în casã sã fie barbat, etc.

 

O veche credintã este cã anul care începe va fi luminos si spornic pentru familiile care în noaptea anului nou vor tine lampa aprinsã pânã la ziuã si din acest motiv se lasã cel putin o lampã aprinsã toata noaptea.

 

De asemenea se practicã si azi obiceiul facerii calendarului de ceapã, taindu-se douã cepe mari în douã jumatati, apoi se scot din fiecare câte trei felii si dupa ce se aseaza pe masã, numerotându-se de la 1 la 12 (fiecare numar simbolizând o lunã) se pune în fiecare felie câte o linguritã de sare. În dimineata anului nou se cerceteaza în care felie s-a umezit sarea si în care a ramas uscatã, crezându-se cã asa vor fi si lunile anului, ploioase sau uscate, ca cele 12 felii de ceapã.

 

Unele familii traditionaliste, practicã în dimineata anului nou obiceiul de a pune bani de metal în apa cu care se spalã pe mâini, crezând cã prin aceastã strãveche practicã vor avea bani în tot cursul anului. Oamenii vârstnici sustin cã pãrintii si bunicii lor puneau bani de argint sau chiar de aur, pe vremea când circulau astfel de monede în apa cu care se spãlau.

 

Pânã în urmã cu câteva decenii bãrbatii, dotati cu spirit critic si porniti spre glume rautacioase, obisnuiau ca în noaptea de boboteazã sã "lege persoane de sens opus", aruncând de la casa unui bãrbat pânã la acea a unei femei vãduve sau fete, cenusã, nisip colorat, pleava, rumegus sau fire de fân ori de paie, dând în vileag unele legãturi intime, sau anticipând casatoriile acestora. Astfel în dimineata de boboteazã se fãceau glume si comentarii pe seama celor "legati", iar acestia cautau sa afle cine si-a permis astfel de glume, spre a le cere socotealã.

---

Photo-albums 2008

---

	Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită