biserica.org:compendium:articole:viata crestina/no1-3-2010/ Despre Inviere


 

VIAŢA CREŞTINĂ

2010 – NO.1-3 (Ianuarie-Martie, 2010 ) – VOL. 53, ISSUE 1-3

Despre Inviere

 

de Pr. Teofil Paraianu

 

Când eram eu copil îmi aduc aminte - Dumnezeu sa-i odihneasca pe ai mei pe toti, ca nu mai sunt în lumea asta - ca mama mea m-a trimis la bunica mea sa zic: "Hristos o înviat, mama tâna!". Si a zis ca daca zic asa, îmi da mama tâna un ou. Si asa a fost. M-am dus si am zis: "Hristos a înviat, mama tâna!". Si mama tâna a zis: "Adevarat ca a înviat! Hai sa-ti dau un ou". Cu asta mi-am început eu credinta în Înviere, dar târziu am ajuns sa-mi dau seama ce înseamna.

 

Eu când eram tânar, si mai ales când eram student la Teologie, mi-am propus sa cercetez ce e scris în Evanghelii despre Învierea Domnului Hristos si sa citesc în Faptele Apostolilor ceea ce au scris Sfintii Apostoli despre Învierea Domnului Hristos. Si, pâna la urma, mi-am dat seama ca totusi nu e convingator. Adica noi avem informatie, dar convingeri nu putem avea pe baza celor citite. Si de fapt cred ca nimenea nu a avut încredintarea despre Învierea Domnului Hristos pe baza celor citite din Evanghelie.

De ce? Pentru câ Învierea fiind mai presus de ceea ce poate astepta cineva, nu ajunge nimenea sa se încredinteze despre Înviere din informatie. Nici din informatia Evangheliei, nici din informatia prin cuvânt, prin predica, ci ajunge sa se încredinteze prin ceea ce s-au încredintat cei care au ajuns sa-si spuna: "Hristos a înviat", nu ca formula, ci ca realitate, ca marturisire de credinta, si aceia, de la început, au ajuns prin puterea lui Dumnezeu. Sa stiti ca numai Dumnezeu ne poate încredinta despre lucrurile dumnezeiesti.

La Pasti se spune: " Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina Învierii si bucurati-va zicând, luminati sa-L auzim cântându-I cântare de biruinta ". Când poate ajunge omul sa se încredinteze despre Învierea Domnului Hristos? Când îsi curateste simtirile, când se face receptiv pentru Învierea cea mai presus de lume, când îl învredniceste Dumnezeu sa fie încredintat, nu numai informat, despre Învierea Domnului Hristos.

As vrea sa retineti aceste lucruri si mai ales faptul ca Învierea Domnului Hristos e mai presus de lume, ca Învierea Domnului Hristos e o taina, ca Învierea Domnului Hristos nu o putem întelege si nu o putem primi ca adevar decât în masura în care Mântuitorul însusi, Mântuitorul Cel înviat, ne încredinteaza cum l-a încredintat pe Sfântul Apostol Toma, cum l-a încredintat pe Sfântul Apostol Petru, cum i-a încredintat pe ucenicii de la Marea Tiberiadei, cum i-a încredintat pe ucenicii cu care S-a întâlnit în ziua Învierii Sale, cum i-a încredintat pe cei cinci sute care pe muntele din Galileea L-au întâmpinat pe Domnul Hristos si s-au încredintat de Învierea Lui si cum i-a încredintat pe toti oamenii care au marturisit cu adevarat Învierea Domnului Hristos. Pentru ca sa stiti ca pâna la urmâ toti care credem în Inviere suntem martori ai Învierii Domnului Hristos. Si suntem martori ai Învierii Domnului Hristos în masura în care primim ca adevarat tot ceea ce ne spune Sfânta Bisericâ ca realitate, deci si ca a înviat strabatând prin piatra, prin piatra de pe mormânt, si ca a intrat prin usile încuiate la apostoli, si ca a pazit întregi pecetile si a înviat din mormânt asa cum S-a nascut din Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie sa se întâmple si în noi. Viata unui crestin adevarat, a unui crestin botezat si traitor al Evangheliei este de fapt o viata în Înviere. Noi am înviat împreuna cu Domnul Hristos, traim în Înviere, suntem fiii Învierii si avem în fata înaltarea, suntem candidati ai înaltarii la cer împreuna cu Domnul Hristos si asteptam înaltarea noastra la cer. Ca sa ajungem la înaltarea la cer trebuie mai întâi sa ne înaltam peste lumea aceasta, sa ne înaltam peste pacatele noastre, sa nu mai admitem în viata noastra nici un fel de lucru rau si atunci înaltati fiind peste pacate, înaltându-ne prin virtuti, putem ajunge si la înaltarea împreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos.

Ortodoxia nu este atât cu tragismul suferintei Mântuiorului, ci este cu bucuria Învierii. Când avem bucuria Învierii suntem în miezul Ortodoxiei.

Învierea lui Hristos este în centrul gândirii noastre.

Mântuitorul a vrut sa punem accent mai mult pe Înviere. Si anume, în convorbirea cu cei doi (Luca si Cleopa, Luca 24) care mergeau la Emaus, le-a spus: "O, nepriceputilor si zabavnici cu inima a crede toate câte le-au spus proorocii, nu se cadea oare ca Hristos sa patimeasca si sa intre întru marirea Lui?". Deci noi ne întâlnim cu Hristos intrat "întru marirea Lui". Celor doi Mântuitorul le-a pus întrebarea: "Pentru ce sunteti tristi?". Domnul Hristos nu vrea sâ stam în întristare, ci vrea sa fim în bucurie!

Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită