biserica.org:compendium:carti:biografii: IMO Anica Alexe


 

COMPENDIUM DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

Biografii

ÎN MEMORIAM: ANICA ALEXE

Mama Anica Alexe s-a nascut în comuna Sageata, satul Sageata, judetul Buzau, la 13 noiembrie 1921, din parintii Simion Dumitrache si Gherghina Dobre. Simion si Gherghina au fost binecuvântati de Dumnezeu cu 3 fiice: Nastea, Anica si Ioana. Nastea s-a casatorit la vârsta de 16 ani, cu Oprisan Ispas (erou în cel de al doilea razboi mondial). Ramânând vaduva la o vârsta tanara, Nastea nu s-a mai casatorit niciodata. Nici sora mai mica Ioana nu s-a bucurat de prea multa fericire în tinerete, sotul ei decedând la scurta vreme dupa nasterea celui de al doilea copil, Ioana, ajutata de sora mai vârstnica Nastea, si-a crescut cei 2 copii (Marcel si Pusa) în conditii foarte vitrege, în vadra satului natal, Sageata.

Anica a urmat numai 4 clase primare, în satul natal, Sageata. Pierzandu-si tatal, când era mic copil, Anica, dimpreuna cu cele 2 surori duc o viata grea, la tara, alaturi de mama Gheorghina, trudind pe tarlaua câmpului.

Când avea 18 ani, Mama Anica a cunoscut un tânar din satul Dâmbroca, la vre-o 3 km de satul ei, pe nume ENACHE ALEXE, care într-o duminica dupa-amiaza, venisera cu câtiva tineri sateni dâmbrocani, la hora, în catunul Sageata, nadajduind sa-si gaseasca jumatatea.

Desi n-avea prea multa scoala, tânarul taran Enache, era un barbat chipes, serios, si cu multa frica de Dumnezeu. Astfel, patrunsi de fiorii lui Eros, între Enache si Anica si-a gasit lacas iubirea, mai întâi platonica, materializându-se mai târziu într-o casatorie sanatoasa, ce a durat pâna la marmânt.

S-au cunoscut, s-au placut, si s-au iubit; “iubire la prima vedere”. Desi nu împlinise decât 18 ani, începând cel de al doilea razboi mondial, ENACHE este înrolat în armata, si lupta în trupele române pâna în muntii Tatra, împotriva inamicului bolsevic.

În ultimul an al razboiului, pe când se afla într-o scurta escapada militara, de numai câteva zile, în satul natal, cu o saptamâna înaintea începeri postului mare din primavara anului 1944, ENACHE o cere pe ANICA în casatorie, iar aceasta, cu deplinul consimtamânt al parintilor, accepta cu bucurie.

Prin casatorie, sotii ENACHE si ANICA ALEXE sunt binecuvântati cu 4 copii: Paulina (nascuta în 1947), Constantin (1951), Ioana-Gina (1954) si Maria-Mia (1957).

În tineretea lor, ENACHE se îndeletnice – de luni pâna sâmbata – cu truda pe tarlaua din vatra satului, în timp ce ANICA era preocupata de gospodarie, adaparea animalelor si pasarilor din ograda, cresterea copiilor, si gatitul mâncarii, pe care apoi, zilnic, calatorind pe jos kilometri întregi pâna la tarla, i-o ducea sotului la camp, bucurându-se de câteva clipe, “ hranindu-se împreuna la umbra carutii ”.

Sâmbata seara, la sfârsitul fiecarei saptamâni, Enache se întorcea acasa, se ''îmbaia'', în conditiile de care numai batrânii îsi mai aduc aminte, iar duminic a dimineata, dimpreuna cu sotia, îmbracati în straie de sarbatoare, dipreuna cu copiii, pe atunci înca minori, se porneau spre biserica din inima satului, pe ulita principala, vis-a-vis de scoala, spre a participa la dumnezeiasca liturghie.

Dupa 2-3 ore de traire duhovniceasca, dupa miruire, se întorceau acasa, pe aceeasi cale, sau pe ulita dinspre apus, atunci când doreau ca sa o însoteasca pe mama Smaranda (mama lui Enache, care locuia cu fiul mai mic, Costica, în casa batrâneasca) pâna la ea, acasa.

Ajunsi la casa lor dela sosea, ENACHE si ANICA se ospatau dimpruna cu copiii lor, din toate binecuvântarile cerului, se odihneau pentru o ora sau doua, dupa care se asternea din nou la rugaciune, sau la buchisitul cartii. Citeau cu sete din proorociile Vechiului Testament, din rugaciunile psalmodice ale lui David, din Sfintele Evanghelii si Apocalipsa. Erau, de fapt, obsedati de Apocalipsa. Si nu numai ca citeau ca sa cunoasca, ci studiau Scriptura, si o comentau duminica urmatoare cu presbiterii satului; erau interesati în comentariile preotului Emil Stanciu, parohul locului, la pericopele evanghelice si apostolicesti duminicale, si feluritele pasagii scripturistice, care-i preocupau cu pasiune, cu toate ca... erau, asa cum marturiseam mai înainte, niste oameni simpli, tarani cu scoala cu numai 2 clase mai mult decât trenul (4 clase primare), fii ai satului, fara… prea multa scoala, însa …cu multa frica de Dumnezeu.

La praznicele mari, ENACHE si ANICA, se porneau spre Sfintele Mânastiri, in lungi pelerinaje, îmbogatindu-si casa taraneasca cu icoane, iconite si carti de zidire spirituala, împartasind si cu cei din jur experienta lor duhovniceasca. Mânastirile Vladimirestii, Ratesti, Ciolanu... si alte mânastiri, din alte locuri, batatorite pe jos, sau cu carul cu boi sau caii, erau locurile sfinte ale României pe care ei adesea le cercetau. În satul natal, erau implicati trup si suflet în toate aspectele vietii bisericii, ajutând la buna-sporirea, si gospodarirea bisericii.

Dupa cum bine se stie, bolsevicii dupa ce au acaparat toata puterea în România, fortat au furat proprietatile bietului roman prin asa-zisul proces de colectivizare. Enache a refuzat toata viata lui înscrierea la ''colectiva'', fapt pentru care a platit el, si copiii lui, un pret considerabil. Astfel, în 1963, comunistii i-au confiscat lui Enache toate utilajele agricole, animalele si tarina din afara vetrei satului.

Spre a-si câstiga existenta, Enache lucreaza mai întâi la o ferma din apropiere, apoi, timp de peste 30 de ani, facând zilnic ''naveta'' mai întâi cu bicicleta, si mai apoi cu autobuzul rutier din satul natal la Buzau, a lucrat mai întâi la fabrica de sârma, apoi la o fabrica de sticla si în final la fabrica de zahar, de unde s-a pensionat în 1987. În toti acesti ani, mama Anica a fost casnica.

Desi anii din primele 3-4 decade de dupa razboi au fost pentru ei ani grei, de fapt ca si anii din timpul razboiului, totusi, din punct de vedere duhovnicesc erau fericiti.

Ajunsi la vârsta de pensionare, mai précis în 1988, familiilor copiilor mai mari, Paulina si preotul Constantin, stabiliti în America, înca din 1980, invita parintii sa vina, si sa se stabileasca în Statele Unite. Astfel ca, din 1988, sotii Enache si Anica, si-au trait o batrânete fericita, locuind în Los Angeles cu familia Paulinei, pâna în clipa în care si-au dat obstescul sfârsit, fiecare la timpul sau.

În 1993 ENACHE sufera o interventie chirurgicala critica, iar 3 ani mai târziu este lovit de un ''stroke'', care-l va afecta pe tot restul vietii sale, pâna în 2001, când îsi da obstescul sfârsit.

Dupa decesul sotului ENACHE, mama ANICA continua sa-si traiasca restul vietii în sânul familiei, în casa fiicei mai mari, Paulina si Constantin Ciocan, care au îngrijit-o cu aceeasi afectiune si dragostea fiasca, cum l-au îngrijit si pe Enache. În toti acesti ani, mama ANICA, traia cu o ultima dorinta, pe care Bunul Dumnezeu i-a îndeplinit-o: “sa traiasca, sa poata îndeplini toate soroacele traditionale de pomenire a sotului, pâna la 7 ani”.

Asemenea sotului ENACHE, mama ANICA, asa cum îsi reamintesc copiii, si semenii lor, era o femeie rugatoare, nelipsita dela slujbele bisericesti, chiar daca în ultimii ani se gârbovise, împlinindu-si cu rabdare, si dedicatie aproape calugareasca, canonul rugaciunilor zilnice, ale celor 7 sfinte laude liturgice, având chiar si un canon al ei, pe care l-a continuat si dupa decesul sotului, de rugaciuni si metanii la miezul noptii, pâna în ultimii ei ani, când, cu regret marturisea ca nu-l mai putea împlini decât sezând pe scaun sau pe pat; era o credincioasa bine-cunoscatoare a sfintelor predanii, cum putini laici sunt învredniciti de acest dar; o postitoare exemplara; niciodata în viata ei pamânteasca n-a încalcat lungimea celor 4 posturi, si n-a mâncat ''de frupt'' în niciuna din vinerile si miercurile de peste an, zile de postire prin excelenta; se cumineca duminical cu Sfintele Taine, pregatindu-se dupa rânduiala, cu regularitate, pentru aceasta; iar în ultimele 2 decade (alternativ cu tanti Mandita Canciu), era „prescurareasa bisericii” .

Bunul Dumnezeu a rânduit ca, ENACHE sa se roage în Biserica “Sf. Treime”, pentru ultima data, la sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, anul 2001, iar mama ANICA, sa participe la Sfânta Liturghie, pentru ultima data, la Praznicul Floriilor (Duminica 12 aprilie, 2009).

Cu o saptamâna înaintea decesului, la praznuirea Izvorului Tamaduirii (Vineri 24 aprilie, crt), când mama ANICA a primit, pentru ultima data Sf. Impartasanie, marturisea cu durere: “Regret ca n'am mai putut participa, si anul acesta, la Sfintele Slujbe din Saptamâna Mare, si nici la Sfânta Înviere”. O saptamâna mai târziu, tot într-o zi de Vineri, în seara zilei de 1 mai 2009, pe la orele 6:48 pm, a plecat dintre noi la Domnul, în prezenta fiicei Paula, si a ginerelui Costel Ciocan, la resedinta lor din Eagle Rock, California, împlinindu-i-se si ultima dorinta, “ de a pleca la Domnul, de acasa, din patul ei, si nu de la spital ”.

Mama ANICA a fost o adevarata mironosita, o sotie desavârsita , care si-a iubit si îngrijit sotul pâna la mormânt. Ca mama, bunica si strabunica, era iubitoare, nepartinitoare, în împartasirea dragostei parintesti, buna, blânda si ingaduitoare, dar si directa si hotarâta în cultivarea valentelor morale si religioase în sufletele copiilor si urmasilor lor. Îsi însemnasera în caietul ei ziua de nastere a tuturor membrilor familiei, inclusiv nepotii si stranepotii, carora le oferea daruri, si le scria felicitari, în felul în care ea stia, fara fraze sofisticate, însa cu multa dragoste de mama, bunica, si strabunica.

Slujba panihidei de luni 4 mai 2009, a fost savârsita, în Biserica Sfânta Treime, în prezenta membrilor familiilor îndoliate din America, si a circa 100 participanti, de catre parintele Virgil Anton, preotul-asistent al parohiei. Raspunsurile stranei au fost oferite de tânarul teolog Petru-Gabriel Vamvulescu, renumit basist, cântaret al Operei Române din Bucuresti, care a co-slujit si la funeraliile tatalui ENACHE, ajutati de ipodiaconul Panait Lucian Cufuioti, si parintele Constantin Alecse, fiul raposatei. Panegiricul zilei a fost rostit de catre fiul raposatei, protopopul Constantin Alecse.

Slujba înmormântarii a avut loc în ziua de marti 5 Mai 2001, fiind oficiata de aceeasi co-slujitori, care au oficiat si slujba panehidei, în prezenta familiilor îndurerate si a multor participanti.

La finele slujbei dela biserica, trupul neînsufletit al defunctei, salasluit în cosciugul mortuar înconjurat de zeci de ornamente florale, în mijlocul bisericii, înca din seara precedenta, a fost apoi transportat pentru înhumare, la cimitirul Hollywood Forever Memorial Park , din Hollywood, California, si salasluit în mormântul ei, alaturi de mormântul sotului Enache. Participantii au fost invitati apoi la o traditionala pomana, oferita în memoria raposatei, servita în sala mare parohiala a Bisericii Sfânta Treime.

Mama Anica este supravietuita (cu scopul de a-i împlini toate soroacele de pomenire, asa cum mama Anica a facut-o pentru sotul ei timp de 7 ani), de catre membrii îndoliatelor familii: Paulina si Constantin Ciocan (cu nepotii Adrian si Nuti Ciocan, din România, Liliana, Ahmad si stranepotii Daniel si Razvan Tasneem); Preotul Constantin si preoteasa Elena (cu nepotii Cristian, Marius, Gabriela-Amy & sotul Michael, si Claudia-Anne), care o deplâng cu durere; Ioana-Gina si Gabriel Ploscaru (cu nepoatele Nicoleta si Dana), fiica mijlocie, ginere si respectiv nepoate; si mezina Maria-Mia si sotul Gigel Stanciu (fiica cea mai mica si ginere); Marita Ion Alexe cu familiile nepotilor, cumnata, si urmasii fratelui mai mic al lui Enache, Costica Ion Alexe; sora mai mica Ioana , si familiile celor 2 nepoti de sora (Marcel si Pusa), si alte rudenii de sânge, si prin alianta, prieteni si cunoscuti din Dâmbroca, Sageata si Beilic (jud. Buzau, Bucuresti) si din alte localitati din România, ori unde s-ar afla ei.

Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca în corturile dreptilor.

(PS - Recunoastem ca biografia defunctei ANICA ALEXE, ca si a sotului ei Enache Alexe, narata mai sus de catre fiul ei parintele Constantin, cuprinzând lux de amanunte din viata pamânteasca a raposatei, de-balanseaza oarecum spatiul publicitar al panegiricelor însotitoare, din revista “Viata Crestina”, însa, nadajduieste autorul sa gaseasca îngaduinta la cititori, ”exceptia” de fata fiind doar un prinos, un ultim omagiu, din partea îndoliatelor familii ale copiilor, în memoria vrednicei de pomenre, raposata mama Anica).

Un slide-show dela slujba înmormântării poate fi vizionat la: http://www.internetromanesc.com/website/videos/liturgical/anica-alexe-funeral1.htm


Albumul fotografic al membrilor Consiliului Parohial