biserica.org:compendium:carti:biografii: IMO Enache Alexe


 

COMPENDIUM DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

Biografii

ÎN MEMORIAM: ENACHE ALEXE

Biografie

Fiu de tarani gospodari, Enache Alexe s-a nascut în satul Dâmbroca, comuna Sageata-Buzau, la 5 februarie 1922.

Parintii sai erau Voicu Alexe, si Smaranda Alexe, nascuta Stan. Fiind primul nascut, Enache a avut un frate mijlociu Costica, si o sora mai mica Veronica, casatorita Pâslaru, în Beilic, Sageata.

A urmat numai 4 clase primare în satul natal. De mic copil îsi pierde tatal, si, fiind cel mai mare dintre frati, devine stâlpul casei îngrijindu-se de mama, fratele si sora, câstigând existenta familiei prin truda câmpului.

Nici nu împlinise 18 ani când, începând cel de al doilea razboi mondial, este înrolat, si lupta în trupele române pâna în muntii Tatra, împotriva inamicului bolsevic.

În ultimul an al razboiului, pe când se afla într-o scurta escapada militara, de numai câteva zile, în satul natal, cu o saptamâna înaintea începeri postului mare din primavara anului 1944, se casatoreste cu Anica Dumitrache, din Sageata-Buzaului. Sotii Alexe sunt binecuvântati cu 4 copii: Paulina (nascuta în 1947), Constantin (1951), Ioana-Gina (1954) si Maria-Mia (1957).

Anii din primele 3-4 decade de dupa razboi au fost pentru eiun adevarat cosmar, de fapt ca si anii din timpul razboiului. Cum bine se stie, bolsevicii au acaparat puterea în România, si fortat au luat proprietatile românului în asa-zisul proces de colectivizare. Enache Alexe a refuzat toata viata lui înscrierea la ''colectiva'', pentru care a platit el, si copiii lui, un pret considerabil.

În anii 1960-1965, când comunistii i-au fost confiscate utilajele agricole, animalele si tarina din afara vetrei satului, spre a-si câstiga existenta, Enache lucreaza mai întâi la o ferma din apropiere, apoi, timp de peste 30 de ani, facând zilnic ''naveta'' mai întâi cu bicicleta, si mai apoi cu autobuzul rutier din satul natal la Buzau, a lucrat în Buzau,mai întâi la fabrica de sârma si fabrica de sticla si mai apoi la fabrica de zahar, de unde s-a pensionat în 1987.

În 1988, la invitatia familiilor copiilor mai mari, Paulina si preotul Constantin, stabiliti în America înca din 1980, Enache si Anica Alexe vin definitiv în Statele Unite, locuind în Los Angeles cu familia Paulinei, pâna în clipa în care si-a dat obstescul sfârsit.

În 1993 sufera o interventie chirurgicala de 4 bypass-uri, iar 3 ani mai târziu este lovit de un ''stroke'', care-l va afecta pe tot restul vietii sale.

În ultimul an al vietuirii sale pamântesti, devine incapacitat la pat, primind afectiunea si îngrijirea totala a devotate-i sotii Anica, si a familiei fiicei mai mari Paulina si Constantin Ciocan la care locuia, si a preotului Constantin si preoteasa Elena Alecse, care se îngrijeau de cele medicale si legale.

Desi a suferit mult în ultimele luni, niciodata nu a cârtit, ci ca odinioara dreptul Iov adesea exclama... ''fie numele Domnului binecuvântat''.

Traire duhovniceasca

Enache Alexe era, si va fi reamintit de semenii sai, care l-au cunoscut îndeaproape, drept un om credincios: cu frica de Dumnezeu înscrisa adânc în inima sa; un om rugator, nelipsit dela slujbele bisericesti, exceptând vremurile de boala si suferinta, împlinind cu rabdare si dedicatie aproape calugareasca canonul rugaciunilor zilnice, ale celor 7 sfinte laude liturgice, având chiar si un canon al lui de rugaciuni si metanii la miezul noptii, pâna în ultimii ani de boala si suferinta; un mirean bine-cunoscator al sfintelor predanii, cum putini laici sunt învredniciti de acest dar; un postitor exemplar: niciodata în viata lui pamânteasca n-a încalcat lungimea celor 4 posturi, si n-a mâncat ''de frupt'' în niciuna din vinerile si miercurile de peste an, zile de postire prin excelenta; un cuminecant duminical al Sfintelor Taine, pregatindu-se dupa rânduiala, cu regularitate, pentru aceasta.

Studiu si pelerinaj

Din fragida copilarie, din cele spuse, în vremurile normale dinaintea instaurarii dictaturii comuniste, precum si în primii ani ai calvarului comunist, la sfârsit de saptamâna de truda pe glia stramosilor, de luni de-cu'noaptea pâna sâmbata la asfintit, taranul Enache se întorcea în vatra satului, se ''îmbaia'', în conditiile de care numai batrânii îsi mai aduc aminte, iar duminica dimineata se îmbraca în straie de sarbatoare si se pornea spre biserica din inima satului, pe ulita principala, vis-a-vis de scoala, dipreuna cu sotia Anica, si copiii sai, pe atunci înca minori, spre a participa la dumnezeiasca liturghie. Dupa 3-4 ore de traire duhovniceasca, dupa miruire, se întorcea acasa pe aceeasi cale, sau pe ulita dinspre apus, atunci când dorea sa-si însoteasca mama pâna acasa, se ospata cu nevasta si copiii din binecuvântarile cerului, îsi odihnea pentru o ora sau doua trupul obosit de sclavnica povara a câmpului, dupa care se asternea la citit. Citea cu sete din proorociile Vechiului Testament, din rugaciunile psalmodice ale lui David, din Sfintele Evanghelii si Apocalipsa. Era, de fapt, obsedat de Apocalipsa. Si nu numai ca citea ca sa cunoasca, ci studia Scriptura, si o comenta duminica viitoare cu presbiterii satului; era interesat în comentariile preotului Emil Stanciu parohul locului la pericopele evanghelice si apostolicesti duminicale, si feluritele pasagii scripturistice, care-l preocupau cu pasiune, cu toate ca... era, asa cum marturiseam mai înainte, un simplu taran cu 4 clase primare, un fiu al satului fara prea multa scoala, însa cu frica de Dumnezeu. La praznice, secondat cu dedicatie de sotie, cerceta Sfintele Mânastiri prin lungi pelerinaje, îmbogatindu-si casa taraneasca cu icoane, iconite si carti de zidire spirituala, împartasind si cu cei din jur experienta sa duhovniceasca. Vladimirestii, Ratesti, Ciolanu... si altele, batatorite pe jos sau cu carul cu boi si caii erau locurile sfinte ale României de unde Enache si Anica Alexe nu lipsea în nici un an dela praznuire.

Dimpreuna-chivernisitor

Din tinerete, în satul sau natal, s-a implicat în administratie bisericii slujind ani de-a rândul în consiliile parohiale, si ajutând la buna-gospodarire a bisericii. Îi crestea sufletul vazând tineretul venind la biserica. Ar fi dorit, ca si multi altii, sa vada împlinit visul parohiei Sfânta Treime de a-si construi un nou sfânt locas. În suferinta, ducea lipsa bisericii. Desi incapacitat mai mult de un an de zile, familia l-a purtat în câteva rânduri, pe carut, la Sfânta Biserica, în timpul saptamânii, ca sa apune a se mai ruga ''pentru ultima data'' cum apuca sa spuna... si, ''pentru ultima data'' a fost la sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, anul 2001.

Sot, tata, socru, bunic si strabunic

Era un om de familie, de un exemplu crestinesc. Se îngrijea de sotie, si la rându-i s-a învrednicit dupa aceeasi masura de îngrijirea sotiei, mai cu seama în vremurile de boala si suferinta. Ca parinte, era iubitor de fii, nepartinitor în împartasirea dragostei parintesti, bun, blând si ingaduitor dar si direct si hotarât în cultivarea valentelor morale si religioase în sufletul membrilor familiei sale. Îsi însemnasera în calendar ziua de nastere a tuturor membrilor familiei, inclusiv nepotii,

La revedere, si... pe curând!

Dupa îndelungata suferinta, si nenumarate spitalizari, Bunul Dumnezeu s-a învrednicit a curma suferinta dreptului Sau Enache, în dimineata zilei de 23 octombrie 2001, acasa, pe patul sau, în prezenta sotiei, si a celorlaltor membri ai familiei.

Slujba panihidei de vineri seara, 26 octombrie 2001- Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – (Biserica Sfânta Treime, Los Angeles, în prezenta sotiei Anica, si a membrilor familiilor îndoliate din America, si a circa 100 participanti) a fost oficiata de catre parintele Virgil Anton, preotul-asistent al parohiei Sfânta Treime, ajutat de preotul Danut Palanceanu, diaconii Vasile Simonca, Bill Clark si ipodiaconul Ion Canciu, îmbisericitii Sfintei Treimi; raspunsurile liturgice fiind oferite de tânarul teolog Petru-Gabriel Vamvulescu, renumit basist, cântaret al Operei Române din Bucuresti, stabilit de curând în Los Angeles.

Slujba înmormântarii a avut loc în zi de sâmbata, asa cum si-a dorit raposatul. Era ziua sâmbetei, 27 octombrie 2001, sarbatoarea Sf. Dimitrie Basarabov. Tot în Biserica Sfânta Treime, s-a slujit mai întâi Sfânta Liturghie praznicala, dupa care, la orele 11:00 am, un sobor de 9 coslujitori, clerici si cantori, au purces cu slujba funeraliilor, în prezenta familiilor îndurerate si a celor peste 150 de participanti.

Trupul neînsufletit al defunctului, salasluit în cosciugul mortuar înconjurat de zeci de ornamente florale în mijlocul bisericii înca din seara precedenta, astepta începutul slujbei. Serviciul divin al înmormântarii, ca si slujba panihidei, a fost oficiat de catre parintele Virgil Anton, ajutat de preotii Cornel Avramescu, dela parohia Sfânta Marie din Anaheim, California, Egumenul Gherman, în vizita din România, preotul Danut Palanceanu, diaconii Vasile Simonca si Bill Clark, înbisericitii Sfintei Treimi, iar la strana tânarul teolog Petru-Gabriel Vamvulescu, Miron Bonca si nasul raposatului, epitropul Vasile Rotaru.

Panegiricul zilei a fost rostit de catre fiul raposatului, protopopul Constantin Alecse, parohul locului.

Înhumarea a avut loc dupa aceea la cimitirul Hollywood Forever Memorial Park , din Hollywood, California, iar traditionala pomana s-a servit în sala mare parohiala a Bisericii Sfânta Treime.

Îl supravietuiesc, spre a-i împlini toate soroacele de pomenire, membrii îndoliatelor familii: Anica, îndurerata sotie; Paulina, Constantin si Adrian Ciocan, cu Liliana, Ahmad si Daniel Tasneem, fiica mai mare, ginere, nepot, si respectiv nepoata dela fiica, sotul nepoatei Liliana si respectiv stranepot, care l-au îngrijit cu devotata daruire; Preotul Constantin si preoteasa Elena, si nepotii Cristian, Marius, Gabriela-Amy si Claudia-Anne, care-l deplâng de'apururea; Ioana-Gina si Gabriel Plosca, cu fiicele Nicoleta si Dana, fiica mijlocie, ginere si respectiv nepoate; Maria-Mia si Gigel Stanciu, fiica cea mai mica si ginere; Marita Ion Alexe cu familiile fiilor si nepotii, cumnata, si urmasii fratelui mai mic Costica; Veronica si Ion Pâslaru si familiile copiilor lor, sora, cumnat si nepoti si stranepoti de sora. Alte rudenii de sânge, si prin alianta, prieteni si cunoscuti din Dâmbroca, Buzau, Bucuresti si alte localitati din România, ori unde s-ar afla ei. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca în corturile dreptilor.


Evocari si mesajii de condoleante

(Dintre zecile de mesajii de condoleante, reda mai jos doar unul, venit electronic din partea unei familii, cu numele tot de ALEXE, din Detroit-ul Statului Michigan, familie originara tot de prin partile Buzaului, înrudita cu familia raposatului Enache doar prin alianta).

Iubite Parinte Constantin si îndoliata familie,

Vestea despre trecerea din aceasta viata a bunului Dvs Parinte si tata de familie, Enache Alexe, pe care am dorit foarte mult sa-l cunosc, ne-a umplut sufletele de tristete.

Sunt sigur ca dupa traditia noastra sfânta din Buzau, acolo departe în satul natal, se trag clopotele "de mort", ca satenii sa stie ca un frate de-al lor si-a dat viata departe de ei, împartasind în felul acesta durerea familiei si rugându-se pentru odihna sufletului lui bun.

Ne vom ruga si noi aici, în Detroit, cu regretul ca nu ne este posibil decât sufleteste sa fim alaturi de toti cei dragi ai familiei Dvs si a tuturor celor ce I-au cunoscut si s'au bucurat de prietenia lui.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze în cetele dreptilor care bine I-au placut, facându-i parte de lumina cea vesnica, iar pe Dvs toti, sa va întareasca sufleteste în aceste momente grele de despartire si sa-i faceti toate pomenirile îndatinate dupa credinta noastra stramoseasca. În veci fie pomenirea lui iar tarâna americana sa-i usoara. Primiti cu dragostea sincera cu care vi le trimitem condoleantele noastre si cu încredintarea ca ne vom ruga pentru sufletul Parintelui Dvs Enache, ca pentru unul din Neamul lui Alexe, al carui nume si noi i-l purtam cu sfintenie,

Didi si George Alexe galexe@ix.netcom.com (George Alexe), Sat Oct 27 23:26:10 2001

Nota explicativa.

 

(Din capul locului trebuie sa recunoastem ca biografia defunctului Enache Alexe, narata mai sus de catre fiul sau parintele Constantin, cuprinzând lux de amanunte din viata pamânteasca a raposatului, de-balanseaza oarecum spatiul publicitar al panegiricelor însotitoare, însa, nadajduieste autorul sa gaseasca îngaduinta la cititori, ”exceptia” de fata fiind doar un prinos de ultim omagiu, din partea îndoliatelor familii ale copiilor în memoria vrednicului de pomenre, decedatul Enache).

 


Albumul fotografic al membrilor Consiliului Parohial