biserica.org:compendium:carti:bisericauniversala: Biserica si Mass-Media

BISERICA SI MASS-MEDIA

 

Traim intr-o lume secularizata. Realitatea acestei afirmatii se constituie, credem noi, in premiza fundamentala a oricarui discurs privind relatia si raporturile intre Biserica si mass-media, pe de o parte, pentru ca mass-media este un exponent important al unei societati secularizate, iar pe de alta parte, in perspectiva necesitatii folosirii de catre Biserica a mijloacelor de comunicare in masa ca modalitati reale eficiente de propovaduire si de aparare a invataturii de credinta.

Secularizarea este o realitate astazi, o realitate dureroasa, in devenirea spirituala a umanitatii. Sintetizand fenomenul prezent al secularizarii, sub povara caruia traieste omul sfarsitului de secol XX, un teolog romano-catolic observa ca "fata de increderea excesiva in fortele umane, promovata de Renastere, avea sa raspunda curand fidelismul tragic al Reformei, cu increderea in fata gratiei divine, pentru ca, apoi, intr-un nou reflux, umanismul iluminist sa dea nastere ateismului contemporan, adica autodeificarii omului lipsit de o autentica autodeficare crestina" 1 . Acestei afirmari seculare a individualismului ii putem adauga, intr-un tablou general " dezvoltarea valorilor liberale, subordinea normelor sociale celor economice si presiunea societatii moderne pentru controlarea si organizarea timpului liber al indivizilor" 2 , contextul social - politic (societatea politica de tip capitalist, socialist, democratic sau totalitar) 3 , cu elementele caracteristice (educatie, cultura, mass-media etc.), iar in plan religios, prozelitismul neo-protestant sau sectar si influentele fals religioase, sincretiste, cu trimiteri la filosofiile si conceptiile de viata asiatice.

Mass-media are pretutindeni in lume o importanta deosebita, constituindu-se astazi intr-o forta imensa, care nu numai ca informeaza, dar si modeleaza atitudini si comportamente. Mass-media ii influenteaza profund pe oameni in felul de a intelege viata, lumea si propria lor existenta: influenteaza, deci, un univers care tine prin excelenta de rosturile si competentele Bisericii.

In acest cadru general, Biserica trebuie sa dea marturie si sa comunice credinciosilor si intregii lumi mesajul Evangheliei Mantuitorului Hristos, invatatura de credinta ortodoxa, dar si sa raspunda atacurilor eterodoxe, atee si secularizarii.

Si, daca este evident ca in pastoratia sfarsitului de mileniu Biserica crestina foloseste si va trebui sa apeleze tot mai mult la mijloacele mass-media, vom incerca sa raspundem la urmatorele intrebari:

1. Ce este mass-media?

Sintagma, consacrata mai intai in limba engleza si atat de des intrebuintata in limbajul curent, reuneste doua cuvinte de origine latina: massa, prin care se intelege " o cantitate mare de entitati agreate" si medium, pl. media, " mijloc de transmitere a ceva", se refera la "mijloacele de comunicare in masa", intelese ca " seturi de tehnici si metode de transmitere, de catre furnizori centralizati, a unor mesaje unei audiente largi, eterogene si dispersate geografic" 4 . Mijloacele de comunicare in masa sunt: presa scrisa, radio, televizune, cinema, publicitatea prin afise etc.

Primul astfel de mijloc de comunicare, in ordine istorica, este tiparul, inventat de Johann Gutenberg in anul 1455 si folosit pentru publicarea celei dintai carti, insasi "Cartea Cartilor", Biblia de 42 de randuri (cuprinzand 1282 de pagini, pe cate doua coloane, trasa in 300 de exemplare). Descoperirea lui Gutenberg a marcat inceputul unei noi perioade in istoria civilizatiei si culturii umane - de unde si sintagme precum Galaxia Gutenberg sau Civilizatia Gutenberg, pentru a folosi expresiile lui Marshall McLuhan - cu imense foloase in raspandirea credintei si teologiei crestine, in dezvoltarea culturii scrise.

Se considera insa ca putem vorbi de mass-media abia de la mijlocul secolului al XIX-lea, adica din momentul in care audienta a devenit suficient de larga si eterogena. Ziarele si cartile publicate inaintea acestei perioade se adresau exclusiv unor elite. In deceniul al patrulea al secolului trecut, prin aparitia fenomenului "penny press" - ieftinirea presei - audienta s-a marit in mod deosebit, dar mai ales si-a schimbat structura, devenind o audienta de masa. Ieftinirea presei, inclusiv a cartilor, este principala cauza a acestui fenomen, dar trebuie sa luam in calcul, in acelasi timp, si schimbarea de orientare, publicatiile adresandu-se de acum incolo, in primul rand oamenilor obisnuiti 5 .

De la inceputurile veacului nostru Galaxia Gutenberg capata un concurent primejdios. E fenomenul civilizatiei Marconi, negresit, un factor enorm al progresului, caci de la lectura se trece la audibilitate. Ba chiar actul lecturii e in buna masura potentat prin descoperirea telefonului, telegrafului, radioului, filmului. Descoperirile legate de epocalul Marconi - inventatorul sistemului de telecomunicatii fara fir pe baza utilizarii undelor elelctromagnetice -au fost, se stie, extraordinar de favorizante dezvoltarii presei, si in general mass mediei 6 . Dezvoltarea semnificativa a mijloacelor de comunicare in masa s-a produs insa, in acest secol prin aparitia mass-mediei electronice: prima jumatate de secol a fost marcata de aparitia cinematrografului si a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii, descoperita inca din deceniul al treilea. In sfarsit perioada pe care o traversam este marcata de dezvoltarea comunicarii informationale computerizate, cum ar fi sistemul Internet, prin sateliti artificiali, s.a.m.d.

Din punct de vedere tehnic, comunicarea de masa presupune comunicatori profesionisti, specializati in transmiterea mesajelor prin intermediul diferitelor mijloace, ca si un sistem de control al comunicarii. Cea mai cunoscuta schema de analiza a comunicarii de masa este cea propusa de Harlod D. Laswell (The structurea and Function of Comunication in Society, 1948). Ea stabileste cinci directii de analiza in functie de cinci intrebari privitoare la procesul comunicational:
      a. cine?
      b. ce spune?
      c. pe ce canal?
      d. cui?
      e. cu ce efect?

2. Se poate vorbi de o legatura intre Biserica si mass-media?

Vom remarca, mai intai, ce au comun Biserica si mass-media si anume comunicarea, inteleasa ca impartasire, ca daruire de bunuri spirituale catre semeni, calitate consubstantiala vietii umane. Prin insasi structura ei, de la creatie, fiinta umana este comunitara, avand ca dar viata, ce nu se poate dezvolta decat in comuniunea cu aproapele. De la inceputurile sale si pana astazi oamenii au comunicat intre ei si si-au transmis ganduri, idei, cuvinte etc., influentandu-se reciproc. De aceea si comunicarea a fost inteleasa si definita diferit de-a lungul timpului. Astazi, in viata cotidiana a omului, comunicarea capata o dimensiune si o semnificatie cum n-a avut-o vreodata in istoria umanitatii. S-a afirmat de multe ori ca in zilele noastre comunicarea ia proportii neobisnuite, ea este o caracteristica esentiala a civilizatiei si a devenit, incontestabil, o institutie. Nu exista domeniu al vietii in comun care sa nu se foloseasca, intr-o masura mai mica sau mai mare, de ceea ce numim, cu sens larg, comunicare, definita de dictionare ca " actiunea omului de a comunica", "de a stabili o relatie cu o alta persoana", "de a fi in legatura de idei, ganduri etc.", sau cat se poate de simplu, " comunicarea intre doua persoane" 8 .

Totodata, comunicarea trebuie inteleasa, deopotriva, ca activitate, lucrare, "a comunica", stare de relatie cu o alta persoana umana - " comunicare" - dar si ca rezultat al acestei activitati sau lucrari umane - " comuniune".

Efectele mass-mediei se pot manifesta in numeroase domenii ale vietii umane: social, cultural, politic, economic si, desigur, religios. Este o realitate astazi ca mijloacele de comunicare in masa pot exercita o mare influenta pozitiva sau negativa, pot ajuta la o evolutie sau involutie a obiceiurilor, traditiilor, ideilor, principiilor, a normelor de viata, in general a civilizatiei, pot accelera sau frana procesul duhovnicesc, intelectual sau cultural al omului sau al unei comunitati 9 .

Din pacate, accesul la informatie prin intermediul mass-mediei nu se constituie intotdeauna intr-un factor cu rol formativ, in sensul ziditor al cuvantului. Cateodata - si vremurile prezente par sa confirme din ce in ce mai mult acest lucru - mass-media nu reuseste sa concretizeze in fapt potentialul benefic pe care il are, ci, dimpotriva, devine un instrument al raului. Agresiunea informationala cu care mass-media contemporana impune imagini in constiinta publica, intra adesea in conflict cu aspiratiile spirituale la nivel individual sau social.

Ce poate reprosa, Biserica, astazi si in acest context, unor mijloce de comunicare in masa:

Sa luam ca exemplu numai doua din elementele caracteristice majoritatii productiilor cinematografice - violenta si pornografia - pe care dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa - mai ales prin intermediul TV - le-au facut accesibile unui public larg, inclusiv copiilor si tinerilor. Preponderenta imaginii impinge cuvantul pe planul secund. Un tanar sau copil, mare consumator de programe de televiziune, este un om a carui privire este antrenata in mod fortat spre exterior. Succesiunea rapida a imaginilor creeaza permanent noi impresii si actiuni care inlantuie gandirea si face imposibila orice tentativa de trezire si de apelare a "privirii interioare". Un astfel de tanar devine dependent de stimulii exteriori si, din aceasta cauza, posibilitatea sa de interiorizare se atrofiaza pana la disparitie. Inchis in universul sau virtual, tanarul sau copilul - acesta din urma mai ales in legatura cu programele de desene animate - gaseste o falsa si egoista implinire a aspiratiilor sale spirituale si intelectuale. Efectele acestei " teledependente" sunt superficialitatea, saracia sufleteasca, afectiva, intelectuala, si, mai ales, pierderea capacitatii autentice de comunicare. Or, tocmai aceasta stare de interiorizare si de comuniune cu Dumnezeu si cu creatia Sa trebuie cultivata de la varste cat mai fragede, pentru a crea bazele unei instructii religioase temeinice si predispozitia pentru o viata duhovniceasca activa. Fara existenta unei stari de comunicare cu Dumnezeu si cu semenii, - caci una fara alta nu se poate - instructia religioasa si desavarsirea duhovniceasca devin notiuni care-si pierd orice inteles. "Teledependenta" se manifesta si in cazul persoanelor de varsta medie sau chiar inaintata, ca un "raspuns" la efortul, la stresul zilnic sau ca indiferenta. Si aici remarcam aceleasi efecte: superficialitate, saracie sufleteasca etc., chiar o falsa impresie despre problemele vietii.

Un alt efect nociv pe care mass-media il produce in plan spiritual este relativizarea si diluarea notiunilor si normelor fundamentale ale credintei si moralei crestine. Indiferentismul religios si relativismul moral al vremurilor noastre au ca sursa, printre altele, si un anume gen de prestatie jurnalistica. Tinerii isi aleg modele si isi fac idealuri de viata din eroi de film sau personalitati artistice a caror moralitate sau influenta normativa - in intelesul bun al cuvantului - sunt indoielnice. As aminti numai cateva astfel de "personalitati", precum: Michael Jackson sau liderul homosexual al grupului vocal "Queen" , Freddie Mercury, vocalistul grupului rock "Nirvana" ,Curt Cobain, care s-a sinucis ca urmare a unei stari depresive provocata de o supradoza de droguri si, desigur, multi, multi altii.

Evidentiem aici, indeosebi emisiunile TV vadit confesionale (precum documentarul " Biserica furata", realizat chiar pe programul 1 al postului national de televizune de George Borcesu - 5 noiembrie 1997), ca si "infuzia" de filme cu caracter paranormal sau science-fiction ( "Dosarele X", "Millenium", La limita imposibilului, s.a.), cu mult prea-vadit caracter new-age.

Mai putem aminti si un altfel de exemplu, unul aparent pozitiv si oarecum bine primit de opinia publica romaneasca: serialul neoprotestant de desene animate " Cartea Cartilor", difuzat de TVR in 1991, care a indus un fals sentiment religios, in dezacord cu adevarul scripturistic si cu Sfanta Traditie. Acest serial, "prin succesul la public", a constituit - spunem noi - o lectie si un exemplu despre impactul pe care televiziunea si mass-media il are asupra opiniei publice, in general, si asupra unui segment vulnerabil al societatii, in special copiii.

Ma refer aici la atacurile concrete impotriva Bisericii Ortodoxe Romane, incepand cu anul 1990, deloc intamplatare sau dezinteresate, luand in considerare urmatoarele argumente:

Desigur, in lume, mass-media critica persoane sau institutii, punand de cele mai multe ori in lumina adevarul. In acest context si luand in considerare si folosul incontestabil pe care-l poate aduce folosirea mijloacelor de comunicare in masa in lucrarea sa, atitudinea Bisericii fata de ele este si trebuie sa ramana "pozitiva si optimista" 10 .

Biserica nu poate sa neglijeze aspectul cel mai important si anume ca mijloacele de comunicare in masa au, in general, un rol pozitiv asupra omului, amintind aici numai domeniul informatiilor si al culturii. Se considera astfel ca tot ceea ce-l poate imbogati duhovniceste pe om, ca tot ceea ce faciliteaza si amelioreaza comunicarea dintre om si semenii lui, il ajuta la aceasta imbogatire si-l duce spre desavarsire, nu poate fi decat un raspuns al persoanei umane la harul lui Dumnezeu, care prin Fiul Sau ne-a indemnat "Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este" (Matei 5, 48).

Biserica s-a manifestat in general pozitiv privitor la mijloacele de comunicare in masa: in toate tarile civilizate exista emisiuni crestine de radio si televiziune; din presa scrisa nu lipsesc rubricile sau stirile religioase; oameni ai Bisericii au fost si sunt prezenti in mass-media. Se poate formula chiar o intreaga teologie a comunicarii, tinand cont ca omul primeste viata ca dar de la Dumnezeu in Treime, ca este creat dupa chipul si asemanarea Sa (Facere 1, 27), ca tinde dupa asemanarea cu Sfanta Treime si, viata trinitara care inseamna comuniune de viata si iubire, ce se comunica atat intre persoanele divine, cat si intre cele umane, dupa Acest model vesnic. Iisus Hristos, Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), este Cel ce ne transmite plenar aceasta viata de comuniune prin Sfantul Duh, in comunitatea teandrica a Bisericii, prin Sfanta Liturghie, prin Sfintele Taine, prin ierurgii, prin alte rugaciuni ale Bisericii. Aceasta viata de comuniune sustine si dezvolta comunicarea intre om si semenii lui, de aproape sau de departe, imbogatindu-l duhovniceste, ajutandu-l, intr-o anumita masura, sa mearga spre desavarsire. Iar desavarsirea cu ceilalti semeni, tinzand la comuniunea vesnica cu Dumnezeu in Treime: " Si aceasta este viata vesnica; sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3) 11 .

Avand in vedere aceste temeiuri ale unei posibile teologii a comunicarii, Bisericile crestine au avut in general o deschidere optimista fata de comunicarea prin mass-media, dezvoltandu-si si perfectionandu-si mijloacele de exprimare la nivelul credinciosului de astazi, aflat mereu intre cele doua alternative: secularizare si transfigurare, punand accentul pe lucrarea de propovaduire a mesajului evanghelic intr-o lume tot mai secularizata 12 .

3. Se poate vorbi de o pastoratie a Bisericii prin mass-media?

Cu siguranta, da. Biserica, in contextul secularizarii, nu se mai poate limita la propovaduirea adevarurilor de credinta numai de la inaltimea amvonului ci, pe langa activitatea misionara in spitale, azile, in orfelinate, in penitenciare sau in unitatile militare, mesajul Evangheliei trebuie cunoscut, cu toata puterea, prin toate mijloacele de comunicare in masa. Actiunea mediatica si vocatia comunicarii in mase au traditii si temeiuri inca de la inceputurile crestinismului. Daca Mantuitorul Hristos se adresa, verbal, multimilor, Sfantul Apostol Pavel a fost cel dintai crestin care a simtit nevoia sa comunice prin epistole, nu numai cu ucenicii sai (Tit, Timotei, Filimon), ci si in masa, cu grupuri si comunitati intregi (Epistola catre Romani, cele doua Epistole catre Corinteni, Epistola catre Coloseni, Epistola catre Evrei etc). Este de remarcat faptul ca din cele 14 epistole pauline, 4 au fost adresate de Sfantul Apostol Pavel unor ucenici ai sai, iar celelalte 10, catre diferite comunitati crestine. Pilda Sfantului Apostol Pavel nu a ramas singulara. Episcopii de dupa el, din antichitatea crestina si pana astazi, isi manifesta aceasta nevoie de comunicare cu pastoritii lor prin intermediul scrisorilor pastorale, pe care le trimit de Pasti, de Craciun sau cu alte ocazii.

In vremea noastra, Biserica Romano-Catolica, Bisericile Protestante, gruparile neo-protestante si cele sectare, aflate in afara spatiului politic totalitar, au dezvoltat, fiecare in felul lor, o pastoratie prin mass-media, apeland la presa scrisa (ziare, reviste, magazine etc.), dar si la emisiuni radiofonice sau televizate, infiintand si sustinand, in multe situatii, pe langa presa, chiar posturi de televiziune si radio proprii.

Bisericile Ortodoxe, datorita faptului ca majoritatea s-au aflat sub regim dictatorial si ateu, care nu permitea accesul la mijloacele de comunicare in masa nationale, nici folosirea unora particulare, nu au putut sa dezvolte aceasta latura de misiune a mesajului evanghelic. Exceptii in lumea ortodoxa au fost: Biserica Greciei si Biserica Ciprului, Biserica Ierusalimului, Patriarhia Ecumenica si eparhiile ortodoxe din diaspora (Europa si Statele Unite ale Americii), care au folosit frecvent mass-media in pastoratie, indeosebi audio-vizual, acumuland o vasta experienta si putand sa organizeze posturi de radio si televiziune proprii. In Grecia, de exemplu, fiecare eparhie isi are propriul post de radio, iar in Cipru, chiar si unele parohii, ca sa nu mai vorbim de postul de televiziune al Arhiepiscopiei Ciprului - "O Logos" - unul dintre cel mai bine cotate din insula.

Cu toate vicisitudinile prin care a trecut, Biserica Ortodoxa Romana a dovedit in ultimii ani ca este deschisa spre mijloacele de comunicare in presa, depasind obstacolele inerente lipsei de experienta in domeniu si poate colabora eficient cu mass-media:

1. Continuand traditia publicatiilor bisericesti din perioada interbelica, Biserica Ortodoxa Romana a reusit sa dezvolte o presa scrisa bisericeasca.

Semnalam in acest context, revigorarea revistelor centrale bisericesti ce apar sub egida Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane: "Studii teologice" , "Ortodoxia" si "Biserica Ortodoxa Romana", ca si a celor cinci reviste mitropolitane: "Glasul Bisericii" - revista oficiala a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, "Teologie si Viata" ( fosta "Mitropolia Moldovei si Sucevei" )- revista oficiala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei; "Revista teologica" (fosta "Mitropolia Ardealului") - revista oficiala a Mitropoliei Ardealului; "Mitropolia Olteniei" - revista oficiala a Mitropoliei Olteniei; "Altarul Banatului" (fosta "Mitropolia Banatului") - revista oficiala a Mitropoliei Banatului.

Pe de alta parte, prin diversificarea posibilitatilor de exprimare, informare si atitudine ale Bisericii dupa 1990, majoritatea eparhiilor au reluat publicarea periodicilor interzise pana atunci de fostul regim comunist - ateu. Numai simpla lor enuntare, poate reflecta dimensiunea lucrarii editoriale bisericesti in momentul de fata in Patriarhia Romana:

- "Vestitorul Ortodoxiei" si revista pentru copii "Chemarea credintei" , editate de Centrul Patriarhal de la Bucuresti;
- "Cuvant si suflet" si "Candela Moldovei" , editate de Arhiepiscopia Iasilor;
- "Telegraful roman" , cea mai veche, cu 142 de ani de aparitie, editata de Arhiepiscopia Sibiului;
- "Renastera ortodoxa" , editata de Arhiepiscopia Craiovei;
- "Invierea" , editata de Arhiepiscopia Timisoarei;
- "Tomisului ortodox" , editata de Arhiepiscopia Tomisului;
- "Lumina pentru suflet" , editata de Arhiepiscopia Targovistei;
- "Candela" , editata de Arhiepiscopia Radautilor;
- "Renasterea" , editata de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului;
- "Renasterea" , editata de Episcopia Ramnicului;
- "Glasul adevarului" , editata de Episcopia Buzaului;
- "Credinta strabuna" , editata de Arhiepiscopia Alba Iuliei;
- "Lumina lina" , editata de Episcopia Argesului;
- "Calauza ortodoxa" , editata de Episcopia Dunarii de Jos;
- "Biserica si scoala" , editata de Episcopia Aradului, Ienopolei si Halmagiului;
- "Legea romaneasca" , editata de Episcopia Oradiei;
- "Graiul Bisericii noastre" , editata de Episcopia Maramuresului si Satmarului;
- "Foaia diecezana" , editata de Episcopia Caransebesului 13 .

Pe langa aceste publicatii eparhiale mai sunt cateva editate de parohii sau manastiri, intre care aminitm: "Chemarea credintei" (Parohia Lucaci din Bucuresti); "Credinta neamului" (Manastirea Bistrita, Neamt) si "Bunavestire" (protoieria Beius, jud. Salaj) 14 .

Un alt mijloc de comunicare in masa, in contextul presei scrise, ce a inceput sa fie folosit de Biserica in vestirea invataturii de credinta ortodoxa este buletinul, folosit in parohiile urbane - cum este cel al bisericii Sf. Ilie - Gorgani din Capitala, Popa Soare, Sfantul Georghe Vechi etc.

Se cuvine a mai fi amintite si almanahurile eparhiale dintre care, credem noi, cel mai reprezentativ, prin abordarea unor teme teologice de mare interes, indeosebi legate de implicarea Bisericii noastre in societatea contemporana, ca si prin calitatea prezentarii, este cel al Arhiepiscopiei Bucurestilor.

Nu in ultimul rand, mai trebuie amintite suplimentele pentru copii si tineret al diferitelor publicatii bisericesti, precum "Buna Randuiala" ,(ASCOR), "Timotheos" (Sibiu), "Filocalia" (Cluj-Napoca), "Theosis" (Galati), "Tineretul ortodox" (Timisoara) sau chiar reviste de sine statatoare, precum: "Chemarea credintei" , "Floarea darurilor" , "Altarul copiilor" (Buzau), "Cred" (Targoviste) s.a. ca si publicatiile unor credinciosi, precum buletinul Agentiei ortodoxe de presa "Praxis" sau revista lunara "Biserica si problemele vremii" ,aparuta anul acesta la Iasi.

2. Contributia Bisericii, prin teologi, clerici si ierarhi, dar si prin credinciosi, la presa scrisa laica. Multitudinea aparitiilor editoriale in presa scrisa de dupa 1990 - cotidiene de mare tiraj, precum "Romania libera", "Ziua", "Curentul:" s.a. - apeleaza la contributia unor clerici, teologi sau credinciosi pentru editarea unor pagini crestine sapatamanale".

3. Colaborarea cu alte segmente ale mass-mediei:

- Cu radioul. Este una dintre cele mai importante colaborari ale Bisericii Ortodoxe Romane cu mass-media, fiind realizata indeosebi cu canalele Societatii Nationale de Radiodifuziune. Se remarca in primul rand emisiunile realizate de redactia "Viata spirituala" a canalului Romania Actualitati: "Floarea darurilor" , "Cuvant si suflet" , "Moralia" , "Ecumenica" etc., precum si transmiterea, in duminici si sarbatori, a Sfintei Liturghii in direct de la Catedrala Patriarhala sau de la alte catedrale episcopale, manastiri sau biserici. Realizatorii acestor emisiuni radiofonice sunt teologi.

Trebuie amintit aici postul de radio al Institutului Cultural - Misionar TRINITAS, ce apartine de sectorul cultural al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, infiintat din initiativa I.P.S. Mitropolit Daniel. Sediul principal ( "Alfa" ) al acestui post de radio este Manastirea Golia din Iasi, iar un studio suplimentar ( "Omega" ) este instalat in Caminul Sfantul Gheorghe de la Centrul eparhial. Radio "Trinitas" desfasoara activitati menite sa sprijine, mai intens activitatea generala cultural-misionara, educativa si spiritual-sociala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Continutul emisiunilor este crestin-ortodox, orientarea fiind spre dialog si cooperare in vederea innoirii vietii crestin-ortodoxe a societatii romanesti si a deschiderii spre alte valori spirituale din Europa si din intreaga lume. Printre obiectivele postului de radio "Trinitas" amintim: promovarea credintei si vietii crestine ortodoxe, realizarea educatiei moral-religioase, promovarea culturii crestin-ortodoxe si romanesti in context national si international, promovarea activitatilor social-filantropice ale Bisericii, initierea si sprijinrea unor activitati educative pentru protejarea naturii si a mediului inconjurator etc. 15 .

- Cu posturile de televiziune. Este o latura importanta in transmiterea adevarurilor de credinta ale Bisericii si a evenimentelor importante ale vietii bisericesti contemporane, avand in vedere audienta impresionanta pe care o are televiziunea. Atat televiziunea nationala - prin redactia " Viata spirituala" si emisiunile acesteia: Credo , Ecclesiast , Lumina lina , Interferente etc., realizate de reporteri si redactori avand pregatire teologica si cu participarea unor clerici si ierarhi - cat si posturile particulare - indeosebi Antena 1 - pot sa aduca o contributie majora in pastoratia contemporana a Bisericii.

4. Ce poate face Biserica Ortodoxa Romana pentru dezvoltarea unei pastoratii prin mass-media?

Dupa parerea noastra ar fi necesare urmatoarele:

1. Pregatirea unor teologi in vederea folosirii si colaborarii cu toate mijloacele mass-media, indeosebi cu cele din sfera audio-vizualului;
2. Participarea acestor teologi in colectivele redactionale ale mijloacelor laice de comunicare in masa;
3. Infiintarea unor posturi de radio, la nivelul mitropoliilor si al Patriarhiei Romane. Sa nu uitam, in acest sens, ca de cativa ani buni, numai in Bucuresti avem doua posturi de radio neo-protestante: "Vocea Evangheliei" si "Vocea Sperantei", iar cei care au curiozitatea sa treaca pragul librariei "Stephanus" vor gasi acolo chiar si materiale de indrumare pentru activitatea unui gazetar crestin;
4. Dezvoltarea presei scrise bisericesti la toate nivelurile: eparhial, mitropolitan sau central-bisericesc;
5. Promovarea unor modalitati noi de expresie pastoral-misionar, mai ales in parohiile urbane, unde se resimte cel mai mult secularizarea si in special in cele cu un numar redus de familii;
6. In sfarsit, credem ca se impune o atentie deosebita vietii fiecaruia dintre noi, ca slujitori ai Bisericii, ca si al activitatii si prezentei noastre in parohie, pentru a nu mai deveni, asa cum s-a intamplat adeseori in ultimii ani subiecte incendiare, alaturi de tot ceea ce pare ca are mai rau societatea romaneasca.

Aceste, si cu siguranta multe altele, vor contribui la ceea ce mass-media numeste "imagine de presa" favorabila Bisericii Ortodoxe Romane, dar mai ales la o pastoratie vie si dinamica a Bisericii, ceruta de vremurile si situatiile cu totul noi ale acestui sfarsit de secol, intr-o lume secularizata, care aspira, chiar daca nu o marturiseste intotdeauna, la spiritualizare, la transfigurare.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1. Andre de Halleux, Palamisme et scolastique , in Revue theologique du Lovain, anul 1965, p. 435, apud. Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Teologie si cultura , Bucuresti, 1993, p. 67;
2. Dictionar de sociologie , coordonatori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu Editura Babel, Bucuresti, 1993, p. 58;
3. Ibidem , p. 160;
4. Ibidem , p. 342;
5. Ibidem , p. 342-343;
6. Z. Ornea, De la civilizatia Gutenberg la cea a lui Marconi , in revista Dilema, anul VI, nr. 272, 17-23 aprilie 1998, p. 10;
7. Dictionar de sociologie , p. 343;
8. Liviu Stoinea, Pentru o teologie a comunicarii , in Vestitorul Ortodoxiei, nr. 4/1996;
9. Ibidem ;
10. Ibidem ;
11. Ibidem ;
12. Ibidem ;
13. Pr. Augustin Rusu, Invatamantul teologic si scrisul bisericesc, in volumul Autocefalic, Patriarhie, Slujire sfanta , Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1995, p. 358;
14. Ibidem ;
15. Radio Trinitas , in Candela Moldovei , anul VII (1998), nr. 4, aprilie 1998, p. 1.

Pr. Drd. Nicolae Vladu,

Sursa: "Almanah Bisericesc" Arhiepiscopia Bucurestilor, 1999.