biserica.org:compendium:carti:bisericauniversala: Oameni si Religii

OAMENI SI RELIGII - ULTIMA MARE INTALNIRE RELIGIOASA A SECOLULUI XX


Capitala Romaniei, Bucuresti, a gazduit in perioada 30 august – 1 septembrie 1998, lucrarile celei de a XII-a Intalniri internationale “Oameni si religii”, organizata de Comunitatea Sant'Egidio, in colaborare cu Presedintia Romaniei si Patriarhia Romana.

Tema intalnirii “ Pacea este numele lui Dumnezeu. Dumnezeu, omul, popoarele” a fost dezbatuta de catre cei prezenti pe parcursul a trei zile, in conferinte publice si mese rotunde.

I. Participare de exceptie

La aceasta intalnire au participat 193 de personalitati religioase, conducatori si reprezentanti ai marilor religii ale lumii, din mai bine de 40 de tari.

Aflati la sfarsitul celui de-al doilea mileniu, caracterizat prin atatea framantari, neintelegeri si intoleranta, reprezentantii Ortodoxiei, ai Catolicismului, ai celorlalte Biserici crestine, ai iudaismului, ai islamismului, precum si ai altor religii orientale asiatice, s-au aratat preocupati de viitorul pacii in Europa si in intreaga lume.

Ortodoxia a fost reprezentata de un important numar de patriarhi si ierarhi, precum: P. F. Sa Petros VII, papa si patriarh al Alexandriei si a toata Africa; P.F. Sa Ignatie IV, patriarhul Antiohiei; S. Sa Maxim, patriarhul Bulgariei; P. S. Sa Chrysostom, arhiepiscopul Ciprului; P. S. Sa Dorotei, arhiepiscop de Praga si mitropolit a toata Cehia si Slovacia; P. S. Emanuel, episcop de Regiumm, delegat al S Sale Bartolomeu I, patriarhul ecumenic al Constantinopolului; I. P. S. Sa Pitirim de Volokolamsk si Yuriev, delegat al P. S. Sale Alexei, patriarhul Moscovei si a toata Rusia; P. S. Sa Lucian, episcop de Slovacia, delegat al P. F. Sale Vasile, mitropolit al Varsoviei si a toata Polonia si I. P. S. Sa Nikodim, mitropolit de Harkov, delegat al I. P. S. Sale mitropolit Filaret al Ucrainei. Bisericile Ortodoxe Orientale au fost reprezentate de S. Sa Aram I, patriarhul catolicos Armean al Ciliciei si S. Sa Abbuna Paulos, patriarhul Bisericii Ortodoxe Etiopiene.

Biserica Romano-catolica a fost reprezentata de sapte cardinali: Em. Sa Card. Roger Etchegaray, presedintele Comitetului Marelui Jubileu al anului 2000; Em. Sa Card. Achille Silvestrini, prefectul Congregatiei pentru Bisericile Orientale; Em. Sa card. Francis Arinze, presedintele Consiliului Pontifical pentru dialog interreligios; Em. Sa card. Edward Idris Cassidy, presedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea crestinilor; Em. Sa card. James Francis Stafford, presendintele Consiliului Pontifical pentru Laici; Em. Sa card. Josef Glemp, arhiepiscop de Varsovia; Em. Sa card. Adexandre Jose Maria dos Santos, arhiepiscop de Maputo.

Au mai participat reprezentanti ai Bisericilor Anglicane, Luterane si Reformate, ai Consiliului Mondial al Bisericilor, ai Conferintei Bisericilor Europene, rabinul-sef al Israelului si muftiul orasului Sarajevo.

Din Romania, alaturi de membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, au participat membrii Conferintei Episcopale Romane (care reuneste ierarhii catolici si greco-catolici), reprezentanti ai celorlalte culte religioase recunoscute de Statul Roman, precum si personalitati ale culturii romanesti.

II. Sfanta Liturghie panortodoxa

Duminica, 30 august, incepand cu orele 9.30, a fost savarsita Sfanta Liturghie, de catre Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe surori, pe un podium special amenajat langa Catedrala Patriarhala, in partrea de rasarit a sfantului altar.

Prezenta la Bucuresti a atatori personalitati religioase a facut ca racla cu mostele Sfantului Dimitrie Basarabov, sa fie scoasa din Catedrala Patriarhala si asezata spre venerare sub noul baldachin, special construit in dreptul clopotnitei, la fel ca in ziua de 27 octombrie, cand i se face pomenirea.

Din Palatul patriarhal, soborul ierarhilor ortodocsi s-a indreptat, in procesiune, spre racla Sfantului Dimitrie cel Nou, iar dupa inchinare, a urcat pe podim pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Procesiunii i s-au alaturat cei sapte cardinali, ierarhii romani catolici si greco-catolici si reprezentantii celorlalte Biserici crestine.

In prezenta Presedintelui Romaniei, a Presedintelui Camerei Deputatilor, a vicepresedintelul Senatului, a unor senatori, deputati si ministrii, a corpului diplomatic acreditat la Bucuresti, precum si a unui mare numar de credinciosi, format mai ales din ortodocsi, s-a oficiat Sfanta Liturghie solemna, prezidata de catre Prea Fericitul Petros VII, papa si patriarh al Alexandriei si a toata Africa.

La sfarsitul Sfintei Liturghii, Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a adresat un calduros “bun venit” oaspetilor si a aratat bucuria pe care o traieste Bucurestiul si intreaga Romanie, gazduind o manifestare de o asemenea amploare.

La randul sau, Em. Sa card. Edward Idris Cassidy, presedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor, a adresat un mesaj de felicitare Patriarhului Romaniei si intregului popor roman. In ectenia cea mare cu care se incepe Sfanta Liturghie ortodoxa, a aratat Eminenta Sa, ne rugam intotdeauna “pentru pacea (care vine) de sus”. Aceasta este pacea pe care dorim sa o invocam, participand, pe cat ne este cu putinta, la slujba de astazi.

III. Deschiderea oficiala

Duminica 30 august, la orele 17.00, a avut loc in sala Cuza a Centrului International de Conferinte din Palatul Parlamentului, deschiderea oficiala a Intalnirii internationale “Oameni si Religii”, ceremonia fiind prezidata de Prea Fericitul Petros VII, papa si patriarh al Alexandriei si a toata Africa.

In cuvantul rostit, Presedintele Romaniei, dl. Emil Constantinescu, a tinut sa arate ca “prezenta Dvs. (la Bucuresti – n.n.) demonstreaza ca la aproape un deceniu de la prabusirea comunismului, Europa de Est nu mai este un teritoriu “inchis in sine” si nici un spatiu pe care restul lumii il izoleaza sau il ignora. Romania doreste sa-si proclame – inclusiv prin intermediul acestui important forum al dialoguui interreligios – vointa de a coopera in mod sincer si consecvent, cu toti cei dispusi sa cunoasca si sa pretuiasca alte culturi, alte traditii, alte destine istorice si alte sensibilitati. Pentru societatea romaneasca, majoritar ortodoxa, reuniunea “Oameni si Religii” de la Bucuresti este un excelent prilej de a sublinia necesitatea unei Europe unite, care nu cunoaste clivaje economice, politice sau confesionale insurmontabile si care doreste sa stabileasca relatii consistente cu toate celelalte arii de civilizatie”.

Luand cuvantul, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a subliniat necesitatea gasirii unei cai noi a dialogului si iubirii fratesti, singurele in masura sa aduca pacea intr-o lume atat de faramitata de neintelegeri si intoleranta. Prea Fericirea Sa a accentuat ideea ca Biserica noastra, prin deschiderea atenta fata de problemele lumii contemporane, se implica activ in lupta pentru pace: “Faptul ca, pentru prima oara, o astfel de reuniune este gazduita de o tara majoritar crestin-ortodoxa, confirma deschiderea si sensibilitatea Ortodoxiei si a fiilor ei, pentru acele probleme si incercari care, astazi, afecteaza grav atat omul, comoara a fapturii lui Dumnezeu, cat si intreaga creatie, in ansamblul ei. In aceeasi masura, prezenta noastra aici, talmaceste conceptul atat de necesar al apropierii dintre noi in cautarea pacii lui Dumnezeu, avand nevoie ca intre noi sa se salasluiasca iubirea si increderea”.

Cuprins de emotie, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, i-a amintit pe episcopii, preotii, profesorii de teologie, credinciosii si credincioasele apartinand diferitelor Biserici, care “au fost aruncati in temnitele comuniste si deportati in gulaguri, de unde multi nu s-au mai intors”. In amintirea acestora, cei prezenti au pastrat un moment de reculegere si s-a cantat “Vesnica pomenire”.

“In duhul aceleiasi pomeniri – a mai spus Pre Fericirea Sa – ne amintim acum de Ilie Ilascu si de insotitorii sai inchisi la Tiraspol, pentru care rugam marita adunare sa indrepte cuvant hotarator pentru eliberarea lor”.

La randul sau, profesorul Andrea Riccardi, presedintele Comunitatii Sant'Egidio, a aratat ca “pacea si dialogul interreligios parcurg astazi cai manate de nedreptate, de razboi, de violenta si de dezechilibru ecologic.Toate acestea sunt factori care schiteaza un tablou de dezordine mondiala alarmanta. Acum este timpul – a aratat Riccardi – unei mari cutezante a religiilor in a propavadui pacea , dincolo de apararea intereselor minore”.

IV. “Mesele rotunde” – Seminariile

Luni si Marti au fost organizate la Palatul Parlamentului, in Centrul International de Conferinte, mese rotunde in care s-au dezbatut o serie de teme, precum: Romania in contextul istoric, social-politic, economic si religios al Europei; Umanismul mileniului III; Drepturile omului si abrogarea pedepsei cu moartea; Dialogul cu “necrestinii”.

In cadrul mesei rotunde cu titlul “ Umanismul in mileniul III; Religiile in confruntare ”, prezidata de Prea Fericirea Sa Ignatie IV , patriarhul Antiohiei si al Intregului Orient, I.P.S. Daniel , Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, dupa ce a trecut in revista evolutia gandirii umaniste de la Renastere incoace, a opinat: “Se pare din ce in ce mai mult ca umanismul inchis in sine al filozofilor s-a apropiat de sfirsit… Civilizatia occidentala bazata pe umanismul secularizat are nevoie si de forta spirituala de a trai ca fiinte create dupa chipul lui Dumnezeu”. “Comuniunea cu Dumnezeu, a mai spus Inalt Prea Sfintia Sa, nu trebuie marginalizata. Aceasta trebuie sa devina centrul vietii particulare si sociale. Intreaga viata umana este chemata sa se hraneasca cu prezenta si iubirea lui Dumnezeu, prin rugaciune – respiratia sufletului si printr-o viziune divino-umana a umanitatii si a creatiei”.

Rolul ecumenic al Romaniei a fost evidentiat de catre I.P.S. Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, in cadrul conferintei cu tema “ Romania si Europa ”, prezidata de catre cardinalul Achille Silvestrini, prefectul Congregatiei pentru Bisericile Orientale. “Ideologia comunista, cortina de fier si razboiul rece – a spus Inalt Prea Sfintia Sa – au contribuit la largirea prapastiei dintre Romania si Occident. Astazi, Romania, in actualul context istoric, economic si social, isi revine dupa perioada comunista, in timp ce Occidentul sufera, din cauza postmodernitatii, o boala caracterizata prin secularism.”

I.P.S. Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale si de Nord, in cadrul mesei rotunde cu tema “ Ecumenismul ”, a aratat cauzele crizei dialogului ecumenic contemporan si sensul pe care acesta este necesar sa-l ia in viitor, pentru a fi eficient. “Dialogul ecumenic este acum mai necesar ca oricind – a arat Inalt Prea Sfintia Sa. Oare, noi crestinii, trebuie sa invatam de la cei din afara Bisericii ca dialogul este singura care de rezolvare a diferendelor si ca numai impreuna putem infrunta marile ispite care ataca temeliile insasi ale credintei? Nimeni nu se poate inchide in autosuficienta sa, fiecare crestin, fiecare confesiune are nevoie de toti ceilalti crestini si de toti oamenii, chiar daca in Biserica sa marturiseste plenitudinea adevarului. Sau, mai degraba, tocmai pentru ca traieste in Adevar, se simte responsabil fata de toti semenii sai, in umanitate. Daca un membru sufera, sufera toate celelalte madulare. Nimeni nu se mintuieste singur, ci numai in comuniunea semenilor sai, pentru care este dator sa-si puna viata ca si Hristos.”

Parintele Arhimandrit Sofian Boghiu, staretul Manastirii Antim, in cadrul mesei rotunde cu titlul “ Monahismul intre Orient si Occident ” a vorbit despre bucuriile “vietii ingeresti” a calugarilor si despre misiunea sfinta, de mare folos sufletesc pe care o au manastirile in lumea de astazi. “Asemenea oameni, senini la chip, curati la inima si luminati la minte, a spus parintele Sofian, dovedesc prin insasi viata lor, ca Evanghelia poate fi traita nu numai de monahi, ci si de mireni, si ca ea este o buna calauza pentru viata aceasta pamanteasca si, de asemenea, o sfanta calauza catre imparatia lui Dumnezeu.”

V. Rugaciunea mondiala pentru pace

Cu ganduri de pace, de iertare si de dragoste frateasca, reprezentantii marilor religii ale lumii s-au rugat in dupa-amiaza zilei de marti, 1 septembrie, in diferite locuri, confirm traditiei religioase a fiecaruia.

Crestinii s-au unit in rugaciune in fata bisericii Sfintul Gheorghe Nou. Cei prezenti, in mare parte ortodocsi, catolici, uniti sau protestanti, bucuresteni sau din alte zone ale tarii, toti animati de aceleasi sentimente de toleranta si fratietate, s-au rugat impreuna timp de mai bine de doua ore, ascultand cererile scurte, dar pline de traire duhovniceasca, pe care reprezentantii confesiunilor crestine le adresau in diferite limbi lui Dumnezeu.

Catre orele 18.30, reprezentantii confesiunilor crestine, inconjurati de un numar mare de credinciosi, s-au indreptat, in procesiune, spre Piata Universitatii, lor de adinci seminificatii istorice, unde s-a desfasurat ceremonia finala.

VI. Ceremonia finala

In acordurile unui “Adagio” de Albini, prezentati de vocea puternica a crainicului, conducatorii si reprezentatii marilor religii ale lumii au urcat pe un mare podium amplasat in fata Teatrului National. Erau de fata reprezentati ai autoritatilor de stat, membri Corpului diplomatic acreditati la Bucuresti, ziaristi, un numeros public.

Rolul fundamental, de adevarate laboratoare ale pacii si intelegerii intre popoare, pe care il pot juca religiile in actualul context politic international, a fost una dintre temele abordate de catre Presedintele Romaniei, Dl. Emil Constantinescu, in alocutiunea rostita la ceremonia de inchidere. “Religiile nu sunt numai rezervoarele memoriei umane – a spus Domnia sa. Sunt scoli ale sperantei si compasiunii, precum si surse ale curajului de a crede ca existenta are un sens superior. Modernitatea a agresat insa, in prea multe feluri diferitele traditii religioase pentru ca ele sa nu priveasca cu temere invitatia de a concilia cu “lumea seculara”. Numai dialogul poate depasi incet-incet orice rezerve. Numai dialogul poate convinge religiile ca reversul extremismului nu este mediocritatea lipsita de orizont si ca toleranta nu este sinonima cu slabiciunea sau cu infidelitatea fata de propriul crez”.

In cuvintul sau, Prea Fericitul Parinte Teoctist, a subliniat necesitatea rugaciunii si a dialogului ca premize ale pacii interioare. “Nu putem constitui pacea in lume daca nu vom dobandi mai intai de la Dumnezeu darul cel minunat al pacii interioare; cele traite de noi in acest scurt rastimp – a spus Prea Fericirea Sa – ne-au aratat ca pacea si dreptatea sunt cu putinta. In aceasta stradanie, credinta in Dumnezeu, manifestata in spiritul de jerfa intru slujirea aproapelui si in viata de rugaciune, devine piatra cea din capul unghiului fara de care nimic nu se poate zidi. Fara rugaciune continua catre Dumnezeu (Isaia 9, 5) si fara pacea in Dumnezeu nu putem trai acest dar sfint al pacii intre oameni. In acest inteles, un mare graitor de Dumnezeu spune: “Nu poti dobandi experienta pacii lui Dumnezeu, numai pentru faptul ca vorbesti sau te gandesti la ea.“ Pacea lui Dumnezeu o traim in fiinta noastra si aici ea se raspandeste in familie, in comunitatea natiunii proprii si a intregii umanitati. “ Sfinteste-te pe tine insuti si multi se vor mantui in jurul tau ”, a conchis Prea Fericirea Sa.

A urmat un cuvant de multumire catre toti participantii, rostit de dl prof. Andrea Riccardi, presedintele Comunitatii Sant'Edigio, in numele a celor peste 800 membri ai comunitatii, anume veniti din Italia in Romania, pentru experientele traite in cadrul acestei intalniri de la Bucuresti.

Em. Sa card. Edward Idris Cassidy, presedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor, a citit apoi mesajul trimis de catre Papa Ioan Paul II participantilor la aceasta intalnire. “Marea manifestare de rugaciune pentru pace – se arata in mesaj – se integreaza perfect vocatiei deosebite a Romaniei de a fi punte intre Orient si Occident, pentru a oferi o sinteza originala de culturi si de traditii europene”. […]. Prezenta atator personalitati religioase la aceasta intalnire, exact in pragul celui de-ai treilea mileniu, ne indeamna sa ridicam rugaciunea noastra catre Dumnezeu, cu o incredere deosebita, pentru ca lumea sa-i vada pe crestini “mai putin divizati”. Calea va fi cu atit mai usoara, cu cit noi ne vom intalni si ne vom iubi mai mult, aratandu-ne astfel bucuria care ne leaga. […] Avem nevoie sa ne reamintim, pentru noi insine si pentru lumea intreaga, ca ceea ce ne uneste este mai puternic decit ce ne desparte.”

A XII-a Intalnire internationala “Oameni si Religii” s-a bucurat, de asemenea de mesajul Sanctitatii Sale Bartolomeu I, Patriarh Ecumenic al Constantinopolului. Mesajul face o prezentare a viziunii despre pace a Vechiului si Noului Testament, precum si a unor texte religioase apartinind altor religii. “Nu trebuie sa aruncam responsabilitatea pentru razboaiele noastre pe umerii lui Dumnezeu – se arata in mesaj. Dumnezeu este Dumnezeul pacii si singurul razboi pe care il binecuvinteaza este razboiul nostru launtric, dus impotriva raului din noi, care provoaca razboaiele sangeroase. El ingaduie numai lupta de aparare si pentru restabilirea dreptatii”.

A urmat citarea “Apelului pentru pace 1998”, care a fost inmanat, apoi, in mod simbolic, de catre doi copii tuturor reprezentantilor religiilor prezenti la aceasta intalnire si a ambasadorilor acreditati la Bucuresti, acestia urmand sa inainteze Apelul guvernelor tarilor pe care le reprezinta.

In aplauzele prelungite ale celor adunati in Piata Universitatii, ceremonia finala s-a inchieiat cu un moment deosebit de emotionat: semnarea Apelului pentru pace de catre reprezentantii marilor religii, concomitent cu aprinderea de lumanari, intr-un sfesnic cu mai multe brate, simbol al concordiei dintre toti oamenii. Conducatorii si reprezentantii marilor religii si-au strins mainile si s-au imbratisat unii pe altii, intr-o adevarata bucurie pascala.

Apel pentru pace

“Noi, barbati si femei de confesiuni diferite, veniti din intreaga lume, ne-am adunat aici, la Bucuresti, pentru a ne ruga lui Dumnezeu sa ne dea maretul dar al pacii. In aceste zile Dumnezeu ne-a ajutat sa devenim mai constienti de valoarea sacra a pacii. Dumnezeu iubeste pacea si nu doreste razboi. Atotputernicul este, prin insasi natura sa, Dumnezeul pacii; iata de ce religiile nu gasesc niciodata justificari pentru ura, violenta si razboi.

Aceia care se folosesc de numele lui Dumnezeu pentru a da friu liber urii si chiar pentru a ucide o alta fiinta omeneasca nu mai respecta religia pura, nepatata: oricate nume ar avea Dumnezeu, ele nu inseamna niciodata razboi si ura. Luate impreuna, ele formeaza cuvintul pace si astfel el este inteles in felurite limbi de pe tot cuprinsul pamintului. Da, pacea este adevaratul nume al lui Dumnezeu. Acest nume sfant ne obliga sa desavarsim pacea in dragoste, dreptate si buna intelegere. Dumnezeu nu poate fi slujit fara a se sluji si pacea. Aceasta convingere ne obliga pe noi, barbati si femei de confesiuni diferite, sa ne sporim indrazneala cu care slujim cauza pacii in comunitatile noastre. Ea ne indeamna sa ne deschidem larg inimile, nu numai ale noastre, dar si pe acelea ale fratilor nostri si ale surorilor noastre spre credinta si iubire. Razboiul si pacea izvorasc cu adevarat din inima fiecarui barbat si a fiecarei femei.

Se intampla uneori ca amintirea nedreptatii, a suferintei, alaturi de aspiratia spre recunoastere, sa para suficiente pentru a justifica dezbinarile, rivalitatile si conflictele. Cultivarea urii duce la violenta. Dar numai in pace ne vom gasi viitorul! Sa lasam generatiilor urmatoare o lume neotravita de ura si razboi, ci imbogatita de pace!

In aceste zile binecuvantate, Bucurestiul a devenit capitala dialogului si a pacii. Astazi ea straluceste in toata splendoarea, ca o punte intre Rasarit si Apus. Din toate inimile noastre, adresam multumiri Romaniei si populatiei ei, care ni s-a alaturat in acest climat fierbinte de ospitalitate si rugaciune. Aici, la Bucuresti, ii comemoram pe toti aceia care au fost ucisi sau care au avut de suferit sub dictatura sau in urma injustitiei si a conflictelor acestui secol aici sau in orice alta parte a lumii.

Am venit in Romania in cautarea pacii. Nu detinem nici putere materiala, nici instrumente de forta. Suntem oameni dedicati religiei. Avem convingerea ca din strafundurile traditiilor noastre religioase izvoraste “o forta blanda”, capabila sa schimbe lumea. Acesta este puterea religiei: credinta si dragoste. Stimulati de aceasta forta, strigam: nu exista razboaie sfinte, sfanta este numai pacea. A vorbi despre un razboi interconfesional este o absurditate, un blestem in fata lui Dumnezeu. Ne adresam acelora care ucid si poarta razboaie in numele Domnului: Opriti-va! Nu ucideti! Veniti sa stam de vorba, iar Dumnezeu ne va lumina pe toti! Ne adresam acelora care calca in picioare omenirea si creatia cerandu-le, in numele Domnului, sa respecte orice fiinta si orice este rodul creatiei. Fie ca ura, distrugerea, conflictele sa nu-si gaseasca in veci un stimulent in religie!

Dupa cel de-al II-lea razboi mondial si mai tarziu, dupa ce zidurile despartind Apusul de Rasarit s-au prabusit, omenirea spera intr-o era a pacii si dreptatii. Dar acest sfarsit de secol, care este maret, dar si infricosator, este marcat de noi conflicte, noi suferinte, noi ziduri. Noi, care ne simtim intariti de intelepciunea data de credinta si de experienta unui noian de suferinte, declaram: razboiul este nebunie, iar eliminarea celuilalt nu inseamna niciodata o victorie.

Intotdeauna, razboiul reprezinta o infrangere a umanitatii si o ofensa adusa lui Dumnezeu. Sa facem astfel incat sa fim tot mai constienti ca suferintele oricarei populatii, oriunde s-ar afla ea in lume, saracesc intreaga planeta!

Nu exista ura, conflict, care sa fie mai tari decat rugaciunea, iertarea si iubirea. Prin urmare, cerem iertare si daruim iertare. In aceste zile, am lucrat prin dialog si am invatat sa dialogam. Acest medicament, care este dialogul, ne permite sa vindecam multe neintelegeri si conflicte intre popoare si religii. Dialogul dezvaluie ca razboiul si lipsa de intelegere nu sunt invincibile. Prin dialog, nimic nu se pierde. Totul devine posibil intr-un climat de pace!

Prin urmare, sa nu mai fie razboaie niciodata! Sa ne dea Domnul darul minunat al pacii, prin rugaciunile tuturor credinciosilor!”

Diac. Dr. Mircea Alexa Uta,

Sursa: “Almanah Bisericesc”, Arhiepiscopia Bucurestilor, 1999, pag. 30-40.