biserica.org:compendium:carti:bisericauniversala: Foloasele unei intalniri

FOLOASELE UNEI INTALNIRI


Intalnirea ocazionata de Comunitatea laicilor “Saint'Egidio” la sfarsitul verii acesteia la Bucuresti a fost o experienta deloc noua pentru Biserica Ortodoxa Romana, obisnuita cu manifestari internationale ecumenice sau panortodoxe de proportii. A fost in schimb inedita pentru puterea politica si structurile acesteia. Si nu intamplator: tinerea la Bucuresti a celei de-a douasprezecea reuniuni de pace “Oameni si religii” a fost urmarea invitatiei lansate de Presedintele Romaniei si la care Patriarhia Romana a subscris binevoitor. Intalnirea pusa sub semnul unei duble intalniri, intre confesiunile crestine si intre Crestinism si alte religii ale lumii, a adus foloase diferite in intensitate si in efectele imediate sau de lunga durata.

Folosul pentru puterea politica adus de intalnirea de la Bucuresti nu este deloc neglijabil. El nu este prin aceasta insa mai putin fragil. Punctul pozitiv atasat tarii noastre in mentalul mediatic international a fost mijlocit de imaginea celor cateva zile de concordie interconfesionala si inter-religioasa. Ceea ce nu poate deveni o marca permanenta, care sa justifice discursul entuziast despre Romania ca tara-punte, decat prin consecventa ulterioara. Asadar, ne gasim mai curand la inceputul si mai putin la sfarsitul unui proces. Fara sa fie o tara precum Irlanda de Nord sau Liban, Romania cunoaste prin ofensiva prozelitismului sectar si catolic o stare latenta de tensiune ce nu poate fi ignorata de dragul “imaginii”. Situatia este agravata mai cu seama de refuzul constant de pana acum al greco-catolicilor de a dialoga cu Biserica Ortodoxa sau de persistenta sectelor de a-i “evangheliza” pe romani. Iata de ce, pentru a ajunge sa fie pe durata lunga ceea ce va fi fost doar pentru citeva zile, procesul real de reconciliere solicita neutralitatea constructiva a puterii politice. Or, tocmai in acest domeniu practic risca puterea politica sa se autodenunte promovand initiative de felul Legii “Boila” sau a unor Hotarari de Guvern care retrocedeaza bunurile confesionale ale maghiarilor si ale greco-catolicilor, dar nu si pe cele ale romanilor ortodocsi majoritari sau mentinand in functii importante instigatori confesionali precum prefectul de Cluj. Dincolo de folosul imediat adus de implicarea masiva a structurilor puterii in organizarea si desfasurarea intalnirii de la Bucuresti, pentru aceeasi putere ramane in continuare de rezolvat o tema de casa.

Folosul pentru peisajul interconfesional romanesc este la randu-i real, dar nu mai putin pandit de pericole. Mai intai de toate, va fi constatata si apreciata unanim prestatia teologica de mare clasa a Ortodoxiei romanesti si mondiale reprezentata la “Sant'Egidio”, caracterul deschis, european si lucid-critic in acelasi timp al acesteia. Cat priveste pericolele, ele sunt comune spatiului politic si se reduc la inconsecventa. Ea caracterizeaza relatiile interconfesionale ortodoxo-catolice – de pilda, distanta dintre declaratiile de intentie si mijloacele aplicate pe teren fara doar si poate principala cauza pentru nerealizarea intr-un timp apropiat a vizitei pontificale. Motiv pentru care, inainte de a face proiecte grandioase, avem nevoie de strategia pasilor mici si a dialogurilor in marginea temelor concrete, fara insulte (si cu dorinta sincera de a ajunge la limanul intelegerii). Este mesajul Bisericii Ortodoxe Romane de opt ani de zile incoace. Speram ca odata cu impulsurile date de intalnirea de la Bucuresti, mesajul acesta sa fie luat in serios si oferta de dialog acceptata. Spre bucuria oamenilor si lauda lui Dumnezeu.

I.P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului,

Sursa: “Almanah Bisericesc”, Arhiepiscopia Bucurestilor, 1999, pag. 41-42.